ICCJ. Decizia nr. 940/2014. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 940/2014
Dosar nr. 14093/111/2011/a1
Şedinţa publică de la 20 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă s-a constatat nul recursul declarat de debitoarea G.L.A. împotriva Deciziei nr. 51/A din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 14093/111/2011/a1 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, petentul a solicitat "îndreptarea erorii" din Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 14093/111/2011, arătând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cererea formulată de petentul O.M., calificată de instanţă drept cerere de completare a dispozitivului, în raport de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia soluţionării recursului declarat de debitoarea G.L.A., ce a făcut obiectul Dosarului nr. 14093/111/2011, în care s-a pronunţat Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, intimatul - creditor O.M. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, prin întâmpinarea formulată în cauză, ataşând în acest sens împuternicirea avocaţială şi chitanţa de plată a onorariului de avocat - în copie certificată pentru conformitate - (dosar recurs), însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.
Devin astfel incidente dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.
Cum cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constituie o cerere accesorie, omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul de lege sus-menţionat, sens în care instanţa se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra acestei cereri.
Ca atare, se constată că cererea pendinte este întemeiată, în raport de împrejurarea că prin Decizia nr. 1402 din 14 martie 2013 s-a constatat nul recursul declarat de debitoarea G.L.A., astfel că petentul O.M. este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat în recurs, în care a avut calitatea de intimat - creditor, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată solicitate şi dovedite de partea adversă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentului şi va dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul obligării recurentei - debitoare G.L.A., ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs de către intimatul - creditor O.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de petentul O.M.
Completează dispozitivul Deciziei nr. 1402 din 14 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că:
Obligă recurenta-debitoare G.L.A. la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-creditor O.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 943/2014. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
