ICCJ. Decizia nr. 943/2014. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 943/2014
Dosar nr. 1001/114/2012
Şedinţa publică de la 20 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2012 pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. 1001/114/2012, revizuienta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele C.V., Comisia locală Băileşti pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, revizuirea Deciziei civile nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010.
Prin Decizia nr. 281 din 23 martie 2012, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.E., reţinând că, prin Decizia civilă nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010, strămutat la această instanţă de la Tribunalul Dolj prin Încheierea nr. 6372 din 25 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 2653/1/2010, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare promovată de contestatoarea C.E. împotriva Deciziei civile nr. 1680 din 5 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1146/183/2008, în contradictoriu cu intimaţii C.V., Comisia locală Băileşti pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În ce priveşte calea extraordinară de atac de retractare a revizuirii, reglementată prin dispoziţiile C. proc. civ., s-a constatat că, potrivit art. 322 alin. (1) se poate cere "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul".
Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Or, în speţă, tribunalul a constatat că se cere revizuirea unei decizii care nu a fost dată de o instanţă de recurs cu evocarea fondului, ci se cere revizuirea unei decizii pronunţate în cadrul altei căi extraordinare de atac a contestaţiei în anulare speciale (întemeiată pe art. 318 C. proc. civ.).
În consecinţă, examinând admisibilitatea cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 326 alin. (3) corelat cu art. 322 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a observat, pe de o parte, că revizuenta nu are deschisă potrivit textului de lege sus citat o altă cale extraordinară de atac împotriva deciziei pronunţate în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, aceasta nefiind reglementată prin legea în vigoare, iar pe de alta, că faptele pe care se întemeiază cererea sunt - potrivit pct. 2 al art. 322 - plus petita dar care nu are nicio legătură cu Decizia nr. 131 din 15 februarie 2012 de respingere ca nefondată a contestaţiei în anulare speciale, pct. 5 al art. 322 existenţa unor înscrisuri noi dar care nu sunt nici acte noi (regăsindu-se între probele dosarului), nici înscrisuri reţinute de partea potrivnică, nici probe care nu au putut fi produse pe parcursul ciclurilor procesuale din vreo împrejurare mai presus de voinţa părţilor, respectiv pct. 7 al art. 322 - contrarietatea de hotărâri, fără ca partea să-şi indice cu nr. de hotărâre şi cu nr. de dosar care ar fi în viziunea acesteia deciziile potrivnice, text care, de altfel, priveşte existenţa a două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nicidecum aplicabil în privinţa deciziei în discuţie, pronunţată în cadrul altei căi extraordinare de atac - a contestaţiei în anulare, fără să se indice cărei alte hotărâri definitive pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, îi este potrivnică.
Fiind prioritară examinarea admisibilităţii revizuirii în speţa de faţă, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 131 din 15 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. 2012/63/2010, reţinând că decizia de respingere ca nefondată a contestaţiei în anulare nu se include în sfera hotărârilor supuse revizuirii, care sunt strict şi limitativ prevăzute prin normele legale menţionate.
Prin Decizia nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a respins ca inadmisibil recursul formulat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei civile nr. 281 din 23 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Buzău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, s-a constatat că, în speţă, hotărârea recurată este irevocabilă, fiind pronunţată de o instanţă de recurs, astfel că recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta C.E., criticând soluţia pentru nelegalitate, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 9 iulie 2012, sub nr. 1001/114/2012.
Prin încheierea de şedinţă din data de 31 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 19 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Pentru următoarele considerente, se va constata că cererea de recurs este perimată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Partea nu se socoteşte în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 31 ianuarie 2013, conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare până la data de 19 februarie 2014, fiind repus pe rol, din oficiu, pentru perimare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa părţilor, nu a îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, potrivit art 252 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul declarat de revizuenta C.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuenta C.E. împotriva Deciziei nr. 2585 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 940/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 944/2014. Civil. Evacuare. Revizuire - Fond → |
|---|
