ICCJ. Decizia nr. 966/2014. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 966/2014
Dosar nr. 5482/1/2013
Şedinţa publică din 25 martie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 18 noiembrie 2013, contestatorii W.C.N. şi W.V.R. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Local al Municipiului Arad, Municipiul Arad prin primar, C.M.L., M.Gh., M.L., D.S., B.P., B.E., C.M., B.M., B.S., R.(T.)R., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice şi SC R. SA Arad, anularea Deciziei civile nr. 2524 din 25 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, admiterea recursului conform motivelor invocate şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestaţiei, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii au arătat că prin decizia atacată li s-a respins recursul ca nefondat, considerându-se că nu au făcut dovada acceptării moştenirilor succesive de la antecesorii lor şi înlăturându-se astfel beneficiul prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care îi repune în termenul de acceptare a succesiunii, sub condiţia depunerii notificării privind retrocedarea în termenul legal, condiţie de fapt pe care au îndeplinit-o.
Contestatorii au susţinut că la Dosarul nr. 3073/108/2010 se regăseşte Încheierea nr. 338 din 30 ianuarie 1959, înscris pe care instanţa de recurs a omis a-l examina. Au mai precizat că din acest înscris rezultă că bunul pe care îl revendică a fost naţionalizat de la autoarea lor W.A. (măritată W.), decedată la 12 octombrie 1959 şi de la W.A., care, în realitate, este tatăl adoptiv al autoarei lor şi care era decedat la data preluării imobilului (la 21 septembrie 1954, conform Certificatului de calitate de moştenitor nr. 30/2003 emis de BNP C.).
Contestatorii au învederat că din încheierea menţionată rezultă fără echivoc că, în calitate de moştenitoare sezinară, a acceptat moştenirea în mod expres de la mama sa adoptivă, iar dreptul său a fost înscris în CF sub B30 în anul 1941, şi tacit după tatăl adoptiv, întrucât la data de 30 ianuarie 1959, acesta era decedat (de la 21 septembrie 1954).
S-a arătat că, în această situaţie, nu se mai poate discuta de acceptări succesive, adică de acceptarea succesiunii de către W.A., fiul A.W., măritată W., pentru că bunul a fost naţionalizat în timpul vieţii mamei sale.
Intimata SC R. SA a formulat în termenul legal întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepţie, intimata a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, având în vedere că nu are calitatea de vânzător în contractele de vânzare-cumpărare care fac obiectul Dosarului nr. 3073/108/2010 şi nr. 3073/108/2010*, această calitate aparţinând exclusiv Statului Român.
Intimata SC R. a depus la dosar, în susţinerea întâmpinării, Hotărârea nr. 302 din 21 decembrie 2005 a Consiliului Local al Municipiului Arad prin care s-a luat act de încetarea prin acordul părţilor a Contractului de concesiune nr. 3679/1996.
Intimaţii M.L. şi M.Gh., B.M. şi B.S., D.S., R.(T.)R., B.P. şi B.E. au solicitat prin întâmpinare respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, cu motivarea că textul art. 318 C. proc. civ. vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a dispoziţiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, în nume propriu şi ca reprezentant al Statului Român, a solicitat prin întâmpinare respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca netemeinică.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate de intimaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că acestea sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., invocat în motivarea contestaţiei în anulare, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu această cale de atac de retractare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speţă, hotărârea a cărei retractare s-a solicitat pe calea contestaţiei în anulare este o decizie irevocabilă pronunţată de o instanţă de recurs, fiind, prin urmare, susceptibilă de exerciţiul căii de atac promovate.
Ca atare, excepţia inadmisibilităţii invocată de intimaţi nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimata SC R. SA, Curtea va constata că aceasta a avut calitatea de parte în dosarul soluţionat prin Decizia nr. 2524 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare, astfel că, faţă de cadrul procesual determinat prin hotărârea judecătorească atacată, nu poate susţine că ar fi o persoană străină de proces. Prin urmare, excepţia invocată este neîntemeiată.
Examinând motivul invocat în susţinerea contestaţiei în anulare, Curtea va constata că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, deschisă numai pentru situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În speţă, contestatorii au invocat greşeala materială pretins săvârşită de instanţa de recurs atunci când a apreciat că reclamanţii nu au făcut dovada acceptării succesiunilor antecesorilor lor, înlăturând astfel beneficiul prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În mod concret, contestatorii au invocat omiterea examinării unui înscris aflat la dosar, respectiv a unei încheieri de carte funciară, probă ce ar fi condus la o altă soluţie decât aceea pronunţată de Înalta Curte, de respingere a recursului intervenienţilor W.C.N. şi W.V.R.
Se va reţine că, pe calea contestaţiei în anulare, nu pot fi remediate greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, cum se solicită de către contestatori, şi nici de interpretare a unor dispoziţii legale.
Noţiunea de „greşeală materială”, la care face referire art. 318 C. proc. civ., are în vedere greşelile de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât au avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Or, în speţă, pretinsa greşeală materială invocată de contestatori vizează, în realitate, o chestiune de fond, ce excede analizei motivelor de recurs, respectiv modul de analiză a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, modul de dezlegare a unei probleme de drept.
Ca atare, se va constata că omiterea examinării unui înscris de către instanţa de recurs, nu reprezintă o greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., ci ar putea constitui eventual una de judecată, a cărei analiză şi remediere nu este posibilă pe calea contestaţiei în anulare.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 2524 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Curtea va respinge cererea formulată de intimata SC R. SA prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu s-a depus dovada efectuării acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorii W.C.N. şi W.V.R. împotriva Deciziei nr. 2524 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC R. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2014. Civil. Expropriere. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 967/2014. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
