ICCJ. Decizia nr. 969/2014. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 969/2014
Dosar nr. 1690/1/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2014
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin Sentinţa civilă nr. 572 din 15 septembrie 2000, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanţii K.P., V.A. şi K.M. împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei Lenauheim, având ca obiect retrocedarea imobilului situat în localitatea Lenauheim, înscris în CF nr. 1187 Lenauheim, nr. top 1-2/b/1 şi 1-2/b/2, judeţul Timiş, teren dobândit de antecesorii reclamanţilor cu titlu de donaţie.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută prin Decizia nr. 23 din 1 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamanţii K.P., V.A.I. şi K.M. împotriva Sentinţei civile nr. 572 din 15 septembrie 2000 a Tribunalului Timiş.
Decizia nr. 23 din 1 martie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă a fost atacată cu recurs de către reclamanţii K.P.(P.), V.A.I., invocându-se în drept, motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9, 10, 11 C. proc. civ., calea de atac fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme la data de 12 aprilie 2001, când a primit termen de judecată la 11 decembrie 2001.
În esenţă, recurenţii-reclamanţi au arătat că ,,instanţele nu s-au pronunţat asupra neaplicării în cauză a dispoziţiilor Decretului nr. 81/1954 faţă de autorii reclamanţilor şi totodată, acestea au omis a stabili dacă terenul în litigiu este situat în extravilan sau intravilan şi a se pronunţa dacă moştenitorii proprietarilor pot beneficia de măsurile reparatorii acordate de Legea nr. 112/1995 şi de Legea nr. 10/2001”.
Mai susţin recurenţii că, la data apariţiei Decretului nr. 81/1954, proprietarii terenului erau deportaţi în Bărăgan şi, după revenirea lor în ţară, nu au beneficiat de prevederile acestui decret, astfel că nu le-au fost restituite proprietăţile.
Recurenţii-reclamanţi precizează că expertiza efectuată în faţa instanţei de fond de către expertul R.M. a stabilit că, din totalul de 4.884 mp, numai 735 mp sunt ocupaţi de construcţii, rămânând în discuţie în acest litigiu suprafaţa de 4.119 mp şi, pe cale de consecinţă, în mod greşit, instanţele au respins acţiunea, considerând că nu se poate dispune parcelarea unor suprafeţe mici de teren, de câteva sute de metri pătraţi pentru a fi atribuite reclamanţilor, întrucât este vorba de o suprafaţă neconstruită de 4.119 mp.
Se aduc critici, în sensul că, deşi în apel reclamanţii au solicitat o contraexpertiză cu propuneri de dezmembrare a parcelei construite, faţă de cea neconstruită, instanţa de control judiciar a respins această cerere, cu motivarea că nu este utilă cauzei, deşi proba era necesară, pertinentă şi concludentă.
O altă critică a deciziei pronunţată în apel se referă la faptul că, în mod eronat, instanţele au apreciat că terenul în litigiu deserveşte folosinţei publice şi, ca atare, scopul exproprierii ar fi fost atins, ceea ce nu este real, în speţă, măsura exproprierii având natura unei sancţiuni, iar construcţiile ridicate de-a lungul timpului nu împiedica o dezmembrare şi o restituire parţială a terenului, către moştenitorii proprietarilor.
Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în vederea administrării probatoriilor.
La termenul din 11 decembrie 2001 - la cererea reclamanţilor K.P.(P.), V.A. şi K.M., conform petiţiei depusă de aceştia la dosar, la data de 6 decembrie 2001, însoţită de copia notificării şi copia răspunsului primit de la intimată, înregistrat sub nr. 2741 din 28 mai 2001 - în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa a dispus suspendarea judecăţii recursului.
Măsura suspendării judecăţii a fost menţinută prin încheierile de şedinţă din 15 noiembrie 2005 (când s-a reţinut că, din cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul K.P., nu a rezultat motivul pentru care s-a solicitat repunerea pe rol şi nici nu s-a depus dovada finalizării procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001) şi din 4 octombrie 2011 (când s-a constatat că nu a fost încă finalizată procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001).
Potrivit verificărilor efectuate de instanţă, cu privire la împrejurarea finalizării procedurii administrative, pentru a se stabili dacă se impune repunerea cauzei pe rol, s-au reţinut următoarele:
Prin Notificarea din 8 mai 2001 adresată Primăriei comunei Lenauheim s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. ..... Lenauheim, nr. top 1-2/b/1 şi 1-2/b/2 compus din casă de locuit şi curte, cu teren în suprafaţă de 4.884 mp.
Prin Notificarea nr. 147 din 10 februarie 2001 formulată de K.P., V.A. şi K.M. trimisă aceleiaşi primării s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Lenauheim, înscris în CF nr. ......., nr. top 1-2/b/1 şi 1-2/b/2 compus din teren în suprafaţă de 4.884 mp.
Prin Dispoziţia nr. 164 din 17 aprilie 2006 emisă în urma pronunţării Sentinţei civile nr. 292 din 14 martie 2003 a Tribunalului Timiş, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3814 din 10 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost obligat Primarul comunei Lenauheim, la emiterea dispoziţiei prevăzute de Legea nr. 10/2001 s-a respins cererea notificatorilor, cu motivarea că intimatul nu are competenţa de soluţionare a notificării, întrucât imobilul se afla în administrarea Cooperativei de Consum Lenauheim, căreia i s-a comunicat dosarul administrativ cu Adresa nr. 5296 din 23 octombrie 2002.
Sesizată fiind cu soluţionarea aceleiaşi notificări - cu nr. 147 din 10 februarie 2001 - intimata Societatea Cooperativă ,,C.” Lenauheim a emis Decizia nr. 103 din 23 mai 2006, prin care a respins notificarea formulată de reclamanţii K.P., V.A. şi K.M., cu motivarea că aceştia nu au calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, că nu s-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat şi nici calitatea de moştenitori a solicitanţilor.
Prin Decizia nr. 848 din 06 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în Dosarul nr. 6556.1/30/2006*, completată prin Sentinţa nr. 2001 din 05 august 2013 a aceleiaşi instanţe, s-a admis în parte contestaţia formulată de V.A. şi K.M., în nume propriu şi în calitate de succesoare ale reclamantului decedat K.P. S-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 164 din 17 aprilie 2006 emisă de Primarul comunei Lenauheim şi a fost obligat intimatul să restituie reclamanţilor, în natură, o parte din construcţia imobilului situat în localitatea Lenauheim nr. 542, cu înscrierea acestei construcţii în CF nr. ......, precum şi suprafaţa de 4.206 mp din CF nr. 1187 Lenauheim.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Primarul comunei Lenauheim să emită dispoziţie cu propunere de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 574 mp din aceeaşi carte funciară, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată s-a respins, ca tardiv formulată, contestaţia depusă împotriva Dispoziţiei nr. 103 din 23 mai 2006 emisă de Cooperativa de Consum Lenauheim.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs la data de 21 iunie 2013, de către pârâtul Primarul comunei Lenauheim, cale de atac, care - la data verificărilor cuprinse în raport) nu fusese încă înaintată Curţii de Apel Timişoara, dosarul figurând ca intrat în compartimentul ,,Arhivă” la Tribunalul Timiş, secţia I civilă, la data de 19 septembrie 2013, potrivit verificărilor efectuate în programul de evidenţă informatizată a instanţelor, la data întocmirii referatului - 30 septembrie 2013.
Prin raportul efectuat, referitor la verificările privind suspendarea cauzei şi subzistenţa acestei măsuri de întrerupere a cursului judecăţii, s-a dispus emiterea adreselor către recurenţii-reclamanţi, prin care li s-a cerut acestora să depună diligenţe pentru a indica acestei instanţe de judecată, stadiul de soluţionare a recursului declarat împotriva Deciziei nr. 848 din 6 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în Dosarul nr. 6556.1/30/2006*.
Prin Rezoluţia din 11 martie 2014, s-a stabilit termen la data de 25 martie 2014, cu citarea părţilor, pentru a se verifica dacă mai subzistă temeiul suspendării judecăţii recursului, măsură dispusă la data de 11 decembrie 2001, menţinută apoi prin încheierile de şedinţă din 15 noiembrie 2005 şi 4 octombrie 2011 ale instanţei supreme.
Ulterior, la data de 20 martie 2014, recurentele-reclamante V.A. şi K.M. au depus prin serviciul registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, o cerere prin care au solicitat instanţei să constate că recursul declarat în prezenta cauză a rămas fără obiect, precum şi Decizia nr. 1743 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză, a rămas fără obiect, ca urmare a soluţionării cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 1743 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă (prin care s-a respins recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Lenauheim împotriva Sentinţei civile nr. 848 din 6 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 6556.1/30/2006*) a acţiunii formulată de reclamanţii K.P., V.A.I. şi K.M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Lenauheim, Statul Român prin Consiliul Local Lenauheim şi Cooperativa de Consum Lenauheim, privind anularea Dispoziţiei nr. 164/2006, stabilirea calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite să revendice, în natură, imobilul înscris în CF nr. ...... Lenauheim, constatarea nevalabilităţii titlului statului asupra imobilului preluat în baza Decretului nr. 187/1945.
Aşa fiind, în raport de soluţionarea irevocabilă a litigiului ce a format obiectul Dosarului nr. 6556.1/30/2006* al Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, prezentul recurs declarat împotriva Deciziei nr. 23 din 1 martie 2001 al Curţii de Apel Timişoara, va rămâne fără obiect, astfel că va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat de reclamanţii K.P., V.A.I. şi K.M. împotriva Deciziei nr. 23 din 1 martie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2014.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 968/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 970/2014. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
