ICCJ. Decizia nr. 1030/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1030/2015
Dosar nr. 2759/105/2014
Şedinţa publică din 21 aprilie 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 31 martie 2014, contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita a formulat contestaţie în anularea Deciziei nr. 425 din 27 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Prahova, contestaţie ce a format obiectul Dosarului nr. 2759/105/2014 al Tribunalului Prahova, la care au fost conexate, ulterior, şi Dosarele nr. 2760/105/2014 şi nr. 2761/105/2014 ale aceleiaşi instanţe, cauze în care, împotriva aceleiaşi Decizii (nr. 425/2014) au declarat contestaţii în anulare, contestatorii S.P. Drăgăşani şi S.L.I.P. Craiova.
În drept, contestaţiile în anulare au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. de la 1865, susţinându-se că dezlegarea dată recursului este rezultatul unor erori materiale.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 18 iulie 2014, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis cererea de abţinere formulată de doamna judecător M.C.A. şi, pe cale de consecinţă, a constatat incompatibilitatea acesteia de la soluţionarea contestaţiei în anulare.
La data de 13 august 2014, reprezentantul contestatorilor, consilier juridic V.F. a formulat oral, în şedinţă publică, o cerere de recuzare a întregului complet de judecată.
Ulterior, prin încheierea din 18 august 2014, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis excepţia netimbrării cererii de recuzare conform art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea acesteia, ca netimbrată.
Împotriva încheierii de şedinţă din 18 august 2014 a Tribunalului Prahova a declarat recurs S.L.I.P.S.-Marghita, în nume propriu şi în numele S.L.I.P. Craiova, precum şi a Sindicatului Petroliştilor.
În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa, în mod nelegal, a soluţionat cererea de recuzare fără a intra în cercetarea fondului, iar la termenul din 13 august 2014, recurentul a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei civile nr. 425 din 27 martie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 5456/204/2012 până la soluţionarea contestaţiei în anulare, deoarece discutarea cererii de suspendare a fost prorogată la termenul din 08 mai 2014, apoi pentru termenul din 05 iunie 2014 şi, ulterior, pentru data de 13 august 2014.
Instanţa de recurs a respins cererea de înscriere în fals, în aceeaşi şedinţă în care a fost formulată şi, în care a soluţionat şi procesul, fără nicio verificare a documentelor, respectiv a înscrisurilor defăimate, nerespectându-se procedura obligatorie a cercetării falsului, prevăzută de art. 180-184 C. proc. civ. de la 1865.
Totodată recurentul a menţionat şi că, în şedinţa din 13 august 2014 a solicitat un termen pentru a lua la cunoştinţă de întâmpinare şi, având în vedere faptul că aceasta nu i-a fost comunicată, precum şi în raport de împrejurarea că instanţa a refuzat să analizeze cererea de suspendare a executării, acesta, prin reprezentantul său, a formulat oral cerere de recuzare a întregului complet de judecată, urmând să redacteze cererea, în scris, şi să timbreze corespunzător.
Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi rejudecând cauza, să se admită cererea de recuzare.
La termenul din 10 decembrie 2014, curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinând că, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, „încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul”, iar hotărârea împotriva căreia s-a declarat contestaţia în anulare, respectiv Decizia civilă nr. 425 din 27 martie 2014 a fost pronunţată de către Tribunalul Prahova, în recurs, în Dosarul nr. 5456/204/2012, astfel că are caracter irevocabil.
Ca atare, a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 „hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată”, aşa încât, hotărârea care se va pronunţa în contestaţia în anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile este, de asemenea, irevocabilă.
Prin Decizia nr. 2634 din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă ,a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de S.L.I.P.S.-Marhita împotriva încheierii de şedinţă din 18 august 2014 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimatul S.N.P.
A dispus obligarea recurentului la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul S.N.P.
Împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita, criticând-o conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 şi a menţionat că instanţa a judecat cauza în lipsa recurentului-contestator, a soluţionat cererea de recuzare, fără a intra în cercetarea fondului, aşa încât, hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
Curtea de Apel Ploieşti a trimis recursul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform adresei din 26 februarie 2015, iar prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 martie 2015, intimatul S.N.P. a invocat inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei decizii cu caracter irevocabil.
Faţă de împrejurarea că, prin petiţia depusă de recurentul-contestator S.L.I.P.S.-Marghita, la data de 20 aprilie 2015 (fila 21 dosar), s-a solicitat de către recurent renunţarea la judecata căii de atac, Înalta Curte va constata că cererea de renunţare la judecată se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi va lua act de această manifestare de voinţă a contestatorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (1) din cod ,,reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă” şi, în conformitate cu prevederile art. 316 din acelaşi cod ,,dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”.
Aceeaşi reglementare, privind regulile de judecată este statornicită şi de prevederile art. 298 C. proc. civ. de la 1865, în raport de care,,dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu”.
Invocarea textelor de procedură civilă la care s-a făcut referire, argumentează, în cazul dedus judecăţii, aplicarea principiului disponibilităţii în recurs, ca o expresie a supravieţuirii acestui principiu - de esenţa procesului civil - şi în căile extraordinare de atac, iar norma prevăzută de art. 316 din cod, permite o completare a dispoziţiilor de procedură privind judecarea recursului cu cele referitoare la apel, desigur, în măsura în care, acestea nu contravin naturii şi regimului specific al recursului.
Aşadar, sunt aplicabile în recurs şi regulile stabilite pentru judecata în primă instanţă, dacă aceasta nu este diferită de regimul juridic specific recursului. Altfel spus, şi în recurs sunt admise actele de dispoziţie ale părţilor, precum renunţarea la judecată, renunţarea la drept.
Ca atare, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă privind renunţarea la judecata recursului, înscrisul emanând de la contestatorul S.L.I.P.S.-Marghita, aflat la fila 21 dosar, îndeplinind toate condiţiile de fond şi de formă pentru a produce efecte juridice.
Aşa fiind, instanţa supremă, va lua act de renunţarea contestatorului la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de renunţarea contestatorului S.L.I.P.S.-Marghita la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 2634 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1016/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1033/2015. Civil → |
|---|
