ICCJ. Decizia nr. 1033/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1033/2015
Dosar nr. 729/32/2014
Şedinţa publică din 21 aprilie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 14 noiembrie 2014 (expediată la 12 noiembrie 2014- plic fila 5 Dosar nr. 729/32/2014 al Curţii de Apel Bacău), revizuentul I.D. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC A.T.P.R. SA revizuirea Deciziei nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău şi suspendarea executării acesteia, până la soluţionarea cererii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, revizuentul a susţinut că Decizia nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău este contrară Deciziei nr. 1569 din 6 noiembrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Astfel, iniţial, prin sentinţa civilă nr. 552/C din 24 martie 2013, Tribunalul Neamţ a respins, ca prescrisă, acţiunea prin care reclamantul I.D. a solicitat anularea grilelor de salarizare, obligarea pârâtei SC A.T.P.R. SA la plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plată şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, la plata diferenţelor pentru salariile compensatorii, etc (litigiu de muncă).
Ulterior, conform Deciziei nr. 1569 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 552/C din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ.
A casat în parte sentinţa menţionată, în sensul că, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind plăţile compensatorii. A trimis cauza spre rejudecarea acestui capăt de cerere. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu sunt contrare deciziei pronunţate în recurs.
În rejudecare, Tribunalul Neamţ prin sentinţa civilă nr. 661 C din 21 mai 2014, a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul I.D. împotriva pârâtei SC A.T.P.R. SA. A dispus obligarea acesteia din urmă la plata către reclamant a sumei de 2.898 lei, reprezentând diferenţa dintre salariile compensatorii cuvenite şi salariile compensatorii plătite efectiv, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Prin Decizia nr. 789 din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Bacău-Secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâta SC A.T.P.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 661 din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamţ pronunţată în Dosarul nr. 1625/103/2013*. A modificat sentinţa civilă sus menţionată, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată.
Cererii de revizuire, intimata SC A.T.P.R. SA i-a opus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acesteia, ca inadmisibilă, întrucât hotărârile pretins potrivnice au fost pronunţate de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, în mai multe cicluri procesuale.
Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, pe rolul căreia a fost introdusă cererea de revizuire - prin decizia nr. 109 din 18 februarie 2015 - a admis excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 ,,în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.”
Ca urmare a declinării, cererea de revizuire a fost trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind înregistrată sub nr. 729/32/2014 pe rolul instanţei supreme.
La termenul de judecată din 21 aprilie 2015, Înalta Curte a invocat admisibilitatea cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că cele două hotărâri ce formează obiectul revizuirii, întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, despre care se pretinde că ar fi potrivnice au fost pronunţate de aceeaşi instanţă, în cadrul aceleiaşi judecăţi, dar în cicluri procesuale diferite, prima decizie fiind una de casare cu trimitere spre rejudecare, în care nu a fost evocat fondul.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase defintive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10 puncte, strict şi limitativ determinate în cuprinsul textului procedural mai sus evocat.
Ca atare, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui, în accepţiunea legiuitorului, numai hotărârile definitive, pronunţate de instanţa de apel, sau cele pronunţate de instanţa de recurs, cu condiţia de a se fi evocat fondul.
Este de observat că sintagma „evocării fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca instanţa de recurs să stabilească o altă situaţie decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie să realizeze aplicarea altor dispoziţii legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în oricare din ipotezele menţionate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Ca atare, textul vizează situaţia în care două sau mai multe instanţe, pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat.
Pentru formularea cererii de revizuire întemeiată pe textul sus citat, este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea revizuirii, care este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii lucrului judecat.
Or, în speţă, nu se regăseşte această situaţie, deoarece, prin Decizia nr. 1569 din 06 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în primul ciclu procesual, instanţa de recurs nu a evocat fondul, ci a trimis cauza spre rejudecarea petitului referitor la plăţile compensatorii, Tribunalului Neamţ.
În raport de considerentele mai sus expuse, este evidentă că prima soluţie a fost pronunţată în recurs, fiind însă o soluţie, ce nu a dat o dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, ci doar a dispus asupra casării cu trimitere spre rejudecare, hotărâre care nu este susceptibilă de a evoca fondul, în sensul respectării condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 322 C. proc. civ. de la 1865.
Însă, pentru a putea fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 din acelaşi cod, este imperativ ca - pe lângă condiţia generală de admisibilitate mai sus analizată- hotărârile să fie definitive, să fie pronunţate între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate, în una şi aceeaşi pricină, dar în dosare diferite şi, nu în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale.
În cazul concret, cerinţele art. 322 pct. 7 din cod nu sunt îndeplinite, întrucât, în speţă, hotărârile au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în acelaşi dosar, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
De altfel, soluţiile nu sunt nici potrivnice, întrucât una priveşte casarea (Decizia nr. 1569 din 06 noiembrie 2013), nefiind susceptibilă de a evoca fondul, iar cea de-a doua (Decizia nr. 789 din 13 octombrie 2014) este singura care evocă fondul prin respingerea acţiunii, însă cele două hotărâri sunt pronunţate în cadrul aceleiaşi judecăţi, desigur, în cicluri procesuale diferite.
Aşa fiind, constatând că nu este întrunită condiţia generală de admisibilitate a evocării fondului, iar hotărârile nu sunt potrivnice şi nici pronunţate în dosare diferite - ci în cadrul aceleiaşi judecăţi, însă pe parcursului mai multor cicluri procesuale - Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Apreciind, totodată, că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, ca urmare a soluţionării cererii de revizuire şi respingerii acesteia, instanţa supremă va respinge şi cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul I.D. împotriva Deciziei nr. 789 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei menţionată, ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1030/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1034/2015. Civil → |
|---|
