ICCJ. Decizia nr. 1068/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1068/2015
Dosar nr. 895/46/2014
Şedinţa publică din 23 aprilie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, revizuenţii P.M. şi P.D. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 288/A din 06 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 365/109/2005 în contradictoriu cu intimaţii F.M.E., Primarul Municipiului Piteşti, D.V. şi Consiliul Judeţean Argeş, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi invocând ca înscris nou încheierea de rectificarea a certificatul de moştenitor din 2002, respectiv încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012.
În motivarea cererii, revizuenţii au susţinut că prin încheierea mai sus menţionată s-a atestat de către notar că imobilul care a făcut obiectul mai multor litigii civile şi care s-a aflat în dispută şi în Dosarul nr. 365/109/2005 este situat în str. X, judeţul Argeş şi nu în str. Y, judeţul Argeş.
Au susţinut că în procedura judiciară desfăşurată în faţa Înaltei Curţi, în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 365/109/2005, a fost ascunsă existenţa certificatului rectificat, astfel încât instanţa a hotărât, cu privire la identificarea imobilului în dispută, în raport de un înscris fals.
Prin precizările ulterioare, s-a invocat faptul că Ordonanţele nr. 332/P din 26 august 2014 şi nr. 254/P din 31 iulie 2014 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, se referă în mod concret la falsificarea unui înscris oficial, respectiv a certificatului de moştenitor din 2002, pe care intimata F.M.E. l-a folosit fraudulos în Dosarul nr. 365/109/2005, fără a aduce la cunoştinţa instanţelor că acest certificat de moştenitor a fost rectificat.
S-a susţinut că certificatul de moştenitor din 2002, astfel cum a fost rectificat de notar prin încheierea nr. 23 la data de 12 septembrie 2012, care nu a fost invocată la judecarea în fond a cauzei din Dosarul nr. 365/109/2005, are forţă probantă prin el însuşi, a existat la data judecării cauzei şi nu a fost folosit ca mijloc de probă dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuenţilor, întrucât nu au avut cunoştinţă de el în timpul procesului, ci ulterior, la data pronunţării ordonanţei date de procuror, respectiv Ordonanţa nr. 332/P/2014/26 august 2014.
Învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 111 din 22 ianuarie 2015 a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.
Curtea a constatat că actul nou, în baza căruia s-a exercitat calea extraordinară de atac, marchează momentul de la care curge termenul în care se poate promova revizuirea.
Potrivit art. 324 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte de la data de la care s-a descoperit înscrisul.
Verificând procedura ce formează obiectul Dosarului ataşat nr. 365/109/2005, termenul de o lună a început să curgă cel mai târziu de la data de 19 septembrie 2012, când, potrivit sentinţei penale nr. 3132 din 19 septembrie 2012 a fost depusă încheierea din data de 12 septembrie 2012 emisă de B.N.P., Asociaţi C.V. şi C.M., prin care s-a dispus la cererea inculpatei F.M.E. rectificarea încheierii finale şi a certificatului de calitate de moştenitor legatar din 2002, eliberat de B.N.P., Asociaţi C.V. şi C.M., ambele date în Dosarul nr. 143/2002 în sensul că ultimul domiciliu al defunctului D.V., decedat la data de 24 august 1941, a fost în municipiul Piteşti, judeţul Argeş.
Aşa fiind, Curtea a apreciat că cererea de revizuire formulată la data de 26 septembrie 2014 este tardivă, fiind formulată cu depăşirea termenului prevăzut de legiuitor.
Prin motivele de revizuire formulate s-a susţinut că acte noi sunt şi ordonanţele date de procuror, respectiv Ordonanţele nr. 332/P din 26 august 2014 şi nr. 254/P din 31 iulie 2014, în care se face referire la certificatul de moştenitor rectificat şi că data de 26 august 2014 marchează momentul când revizuenţii au luat cunoştinţă de certificatul de moştenitor rectificat, care le-a deschis calea formulării cererii de revizuire.
Acest argument nu a fost primit, întrucât actul nu a fost reţinut de către partea potrivnică şi nici nu s-a aflat în situaţia de a nu fi fost înfăţişat instanţei, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, dovadă că din elementele de probă aflate la Dosarul nr. 365/109/2005 rezultă că prin diligenţele părţii interesate, care cunoştea de existenţa acestui certificat, se puteau formula apărări în sensul celei încercate prin promovarea cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., referitoare la existenţa unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea actului.
Cum excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură ce impune analizarea ei cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., soluţia de admitere făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale cererii de revizuire, în condiţiile reţinute, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 324 C. proc. civ., a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.M. şi P.D.
Împotriva acestei decizii, la data de 27 februarie 2015 au formulat recurs revizuenţii invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Au formulat următoarele critici:
1. Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii, pentru a evita să se pronunţe pe fondul cauzei.
Considerentul din decizia recurată în sensul că revizuirea este tardivă este neîntemeiat, întrucât Dosarul nr. 365/109/2005, aflat pe rolul Înaltei Curţi era suspendat în acea perioadă iar recursul a fost soluţionat la data de 11 decembrie 2013, aşa cum rezultă din Decizia nr. 5101/2013.
Au susţinut că din ordonanţele emise de Parchetul Curţii de Apel Piteşti, depuse la dosarul cauzei, rezultă că au luat la cunoştinţă în data 26 august 2014 că notarul a rectificat toate exemplarele certificatului de moştenitor din 2002, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat la cunoştinţă de sentinţa penală nr. 3132/2012, depusă de D.V., cu ocazia soluţionări recursului unde au cerut să se ia act că la dosarul cauzei este depusă încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012 emisă de notarul C.V., prin care a fost rectificat certificatul de moştenitor din 2002, cu menţiunea că din toate actele de proprietate rezultă că ultimul domiciliu al defunctului D.V., a fost în Piteşti, care a fost proprietatea lui M.D. şi C.
Prin urmare, nu puteau să exercite revizuirea până nu se soluţiona recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 365/109/2005.
Au arătat că, deşi cea mai mare parte din imobilul G.L., este trecut în Domeniul Public al Judeţului Argeş şi administrat chiar de C.J. Argeş, unde a funcţionat Centrul de Minori, aceştia nu au formulat nicio apărare în instanţe.
2. Conform art. 304 pct. 9 C. civ., hotărârea este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Curtea de Apel Piteşti, a interpretat şi aplicat greşit legea în ceea ce priveşte dispoziţiile str. 322 pct. 5 C. proc. civ., apreciind în mod eronat faptul că a luat cunoştinţă de actul fals, respectiv de încheierea de rectificare a certificatului de moştenitor, la data de 19 septembrie 2012.
La soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut Decizia civilă nr. 288/A din 6 iulie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, hotărâre care s-a bazat pe certificatul nerectificat prin încheierea menţionată ca înscris nou.
Din ordonanţa din Dosarul nr. 254/P/2014 din 31 iulie 2014, dată de Parchetul Curţii de Apel Piteşti, a rezultat că F.M.E., după ce a fost achitată de către Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 16371/280/2010 prin sentinţa penală nr. 3132/2012, nu a făcut cunoscut Înaltei Curţi că certificatul de moştenitor din 2002, de care s-a prevalat în contestaţia împotriva dispoziţiei Primăriei municipiului Piteşti nr. 3118 din 22 noiembrie 2004, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 365/109/2005, a fost rectificat la data de 12 septembrie 2012.
În urma rectificării, pe toate exemplarele certificatului de moştenitor din 2002 s-a făcut menţiunea, de către notar, că ultimul domiciliu al defunctului D.V., decedat pe front în anul 1941, a fost în Piteşti, imobil care a fost proprietatea lui M.D. şi C., de la care a fost naţionalizat în anul 1950, prin Decretul nr. 92/1950, dar şi din actele de inventariere emise de RA R. SA, certificatul de deces emis în anul 1964, adresele oficiale emise de Arhivele Naţionale, depuse la dosarul cauzei cu borderou la (fila 32), schiţele efectuate de Institutul de Proiectări Argeş, acte care au fost depuse în Dosarul nr. 365/109/2005.
Totodată, s-a constatat prin ordonanţă că, în procedura judiciară de la Înalta Curte, F.M.E. a ascuns rectificarea certificatului din 2002 şi a continuat să uzeze de forma sa iniţială.
Rezultă din Ordonanţa nr. 332/P/2014, emisă de Parchetul Curţii de Apel Piteşti în data 26 august 2014, că revizuenţii au luat la cunoştinţă că notarul a rectificat toate exemplarele certificatului de moştenitor din 2002 în data de 12 septembrie 2012, certificat având forţa juridică de la momentul rectificării - numai în forma rectificată de notar prin încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012, iar F.M.E., fiind conştientă de aceste infracţiuni care au produs consecinţe juridice, deoarece a obţinut hotărâri judecătoreşti nelegale în Dosarul nr. 365/109/2005, a ascuns şi nu depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie certificatul din 2002 rectificat prin încheierea nr. 23 din 12 septembrie 2012. Prin Decizia nr. 5101/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa a respins cererea revizuenţilor de a depune acte.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de revizuire şi desfiinţarea Deciziei nr. 288/A/2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 365/109/2005.
Recursul nu este fondat pentru cele ce succed:
3. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recurenţii au indicat pur formal în partea introductivă a cererii de recurs motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străine de natura pricinii, fără a contura o critică în acest sens sau a aduce vreun argument în susţinerea acestuia. Enunţarea acestui motiv de recurs nu este însă suficientă, în lipsa oricărei argumentaţii logico-juridice de natură a contura ipotezele pe care el le reglementează, pentru ca instanţa de recurs să exercite controlul judiciar din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Criticile pe care le-au subsumat acestui motiv de recurs vor fi încadrate şi analizate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
4. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii au criticat faptul că instanţa de revizuire, Curtea de Apel Piteşti, a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile str. 322 pct. 5 C. proc. civ., apreciind în mod eronat faptul că au luat cunoştinţă de actul nou invocat în revizuire, respectiv de încheierea de rectificare a certificatului de moştenitor, la data de 19 septembrie 2012, deşi rezultă din Ordonanţa nr. 332/P/26 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti că au luat cunoştinţă de rectificarea certificatului de moştenitor din 2002 la data de 26 august 2014, dată la care li s-a permis să studieze dosarul şi să obţină fotocopii din înscrisurile depuse.
Contrar acestor susţineri, aşa cum rezultă din Dosarul de recurs al Înaltei Curţi nr. 365/109/2005, având ca obiect acţiune civilă formulată în baza Legii nr. 10/2001, a fost depusă în această cauză sentinţa penală nr. 3132 din 19 septembrie 2012, filele 182-186, din care rezultă că revizuenţii, părţi în dosarul penal, au avut cunoştinţă de rectificare certificatului de moştenitor de care au înţeles să se folosească ca înscris nou.
Faptul că din ordonanţa Parchetului, anterior menţionată, rezultă că revizuenta P.D. a solicitat şi obţinut de la Parchet, în ziua de 26 august 2014, documentele întocmite de biroul notarului public care au stat la baza eliberării certificatului de moştenitor din 2012 şi a încheierilor ulterioare de rectificare a acestuia nu înseamnă că revizuenţii au luat cunoştinţă de încheierea de rectificare din 12 septembrie 2012, invocată ca act nou în revizuire, abia la 26 august 2014. Aceasta deoarece, din Dosarul de recurs nr. 365/109/2005 al Înaltei Curţi rezultă că revizuenţi, părţi în acel dosar, au depus ei înşişi la dosar încheierea de rectificare din 12 septembrie 2012 a certificatului de moştenitor din 5 august 2002 a B.N.P. Asociaţi C.V. şi C.M. la data de 21 septembrie 2013 (data poştei) conform cererii de la fila 175 dosar recurs.
Prin urmare, presupunând că revizuenţii nu au ştiut de rectificarea certificatului de moştenitor nici la data actului notarial - 12 septembrie 2012 şi nici la data pronunţării sentinţei penale - 19 septembrie 2012, din ansamblul materialului probator reiese, însă, fără echivoc că recurenţii au cunoscut actul în discuţie cel mai târziu la data de 21 septembrie 2013, dată la care au depus în Dosarul de recurs nr. 365/109/2005 al Înaltei Curţi actul reclamat.
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 termenul de revizuire este de o lună şi curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Rezultă că în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru descoperirea unor înscrisuri noi, termenul de revizuire este de o lună şi începe să curgă din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă, care în speţă este data de 21 septembrie 2013, conform celor anterior arătate.
De altfel, recurenţii recunosc acest aspect chiar prin memoriul de recurs, unde precizează expres că au depus în dosarul de recurs încheierea nr. 23/12 septembrie 2012 emisă de notarul C.V.
Cum cererea de revizuire a fost formulată abia la data de 26 septembrie 2014, cu mult după expirarea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea recurată, prin care s-a constatat tardivitatea acestei cereri, a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.
Având în vedere considerentele prezentate, în raport de care nu se poate reţine întrunirea cerinţelor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţi P.D. şi P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţi P.D. şi P.M. împotriva Deciziei nr. 111 din 22 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2015. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 1070/2015. Civil → |
|---|
