ICCJ. Decizia nr. 1083/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1083/2015
Dosar nr. 11898/99/2013/a
Şedinţa din camera de consiliu de ia 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele;
Prin sentinţa civilă nr. 778 din 3 martie 2014 Tribunalul laşi, secţia I civilă, a admis acţiunea principală formulată de reclamantul T.G. şi a obligat pârâtele SC C.F.R. I.R.L.U. SA şi SC C.F.R. I.R.L.U. SA, secţia I.R.L.U. Paşcani să plătească reclamantului diferenţa dintre drepturile salariale, inclusiv sporurile şi prima de vacanţă, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic ia nivel ramură transporturi pe anii 2008-2010 şi drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 1 aprilie 2010-31 decembrie 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective precum şi la plata dobânzii legale B.N.R. calculate de la momentul naşterii dreptului până la data plăţii efective; a obligat pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 şi 2010 raportat la zilele efectiv lucrate, conform art. 30 din contractul colectiv la nivel de grup de unităţi din transport feroviar actualizat cu indicele de inflaţie.
Prin aceeaşi sentinţă tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului de acţiune cu privire la obligarea ia plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 şi a respins această cerere; a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru celelalte capete de cerere.
Împotriva sentinţei civile nr. 778 din 3 martie 2014 a Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a declarat apel la data de 14 aprilie 2014 pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA.
Prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2014, Curtea de Apel Iaşi, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a constatat suspendarea de drept a cauzei, în baza dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (act normativ abrogat la data de 28 iunie 2014 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2014 privind insolvenţă), reţinând că prin încheierea din 3 septembrie 2014,Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a admis cererea debitorului SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, iar în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a deschis procedura generală împotriva debitorului şi a desemnat administrator judiciar provizoriu pe F. Sprl.
La data de 13 octombrie 2014 a fost înregistrată la instanţa de apel cererea de recurs a SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, recurs ce a fost înaintat spre competentă soluţionare înaltei Curţi, recurenta susţinând că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, împrejurare ce trebuia a fi observată de către instanţa de apel în exercitarea roiului său activ.
Recurenta nu a indicat temeiul juridic al recursului.
La Înalta Curte recursul a fost înregistrat în data de 30 octombrie 2014 şi fost repartizat spre soluţionare completului C.F.4.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs şi a întâmpinării formulate de intimatul T.G., prin care acesta a susţinut admisibilitatea recursului, a solicitat admiterea lui şi continuarea judecăţii la Curtea de Apel Iaşi.
La data de 22 ianuarie 2015, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că. recursul este admisibil în principiu.
Completul de filtru C4, la data de 22 ianuarie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (40 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 33-39 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Nu au fost înregistrate la dosarul cauzei puncte de vedere la raport.
În raport de dispoziţiile art. 493 alin. (4), teza a Il-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constatându-se încheiată această etapă a procedurii de fdtru, prin epuizarea termenului pentru depunerea punctelor de vedere la raport, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 23 apriiie 2015, în temeiul art. 493 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:
La data de 28 iunie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006.
Cererea de suspendare formulată de F. Sprl, în calitate de administrator judiciar al pârâtei debitoare SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Procedura de deschidere a insolvenţei pârâtei SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA a fost declarată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, aşa cum reiese din încheierea de şedinţă din 03 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în Dosarul nr. 28428/3/2014.
Prin urmare, se constată că în mod greşit, instanţa de apel a menţionat în cuprinsul încheierii, ce face obiectul prezentei cai de atac, ca temei de drept al suspendării apelului, dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât, pe de o parte, aceste dispoziţii erau abrogate la data pronunţării, iar, pe de altă parte, procedura de deschidere a insolvenţei pârâtei a fost dată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014.
Intrarea în insolvenţă a pârâtei a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2014.
Din istoricul rezumat a! cauzei, rezultă că atât cererea introductivă, înregistrată la data de 30 aprilie 2013, cât şi calea de atac a apelului, înregistrată ia data de 14 aprilie 2014, au fost anterioare deschiderii procedurii insolvenţei la data de 03 septembrie 2014.
Dispoziţiile art. 342 din Legea nr, 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă prevăd următoarele: "Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale C. civ."
Potrivit dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Judecarea cauzelor se suspendă de drept prin deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar "
Prin urmare, una dintre cauzele de suspendare de drept a judecăţii este reprezentată de deschiderea procedurii insolvenţei, Iară ca legiuitorul să circumstanţieze partea care este supusă acestei proceduri. Prin urmare, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos disiinguere debemus, rezultă că deschiderea procedurii insolvenţei conduce la suspendarea de drept a procesului atunci când priveşte fie pe reclamant, fie pe pârât.
Dispoziţiile art. 412 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. au valoare de normă generală în raport cu prevederile Legii nr. 85/2006, respectiv Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, aşa cum reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, respectiv a art. 342 din Legea nr. 85/2014.
Din această constatare rezultă că norma din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este incidenţă numai în cazul în care legea specială nu conţine o normă specială, derogatorie de la dreptul comun.
Potrivit art- 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvenţă a pârâtei, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178, În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".
Alin. (2) din acelaşi text legal amintit menţionează următoarele " Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi."
Din interpretarea sistematică şi literală a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a înţeles să excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii insolvenţei.
În speţă, aşa cum s-a arătat, cu privire la pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, care este debitoarea obligaţiei de plată către reclamantul T.G., a fost deschisă procedura de insolvenţă prin încheierea din 03 septembrie 2014 a Tribunalul Bucureşti, iar cererea introductivă de instanţă a fost înregistrată în data de 30 aprilie 2013, deci anterior deschiderii procedurii insolvenţei.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/20.14, nefiind aplicabilă ipoteza art. 75 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC IR.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, prin administrator judiciar F. Sprl, împotriva încheierii de şedinţă din data de 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă, şi în raport de dispoziţiile art. 497 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va casa încheierea recurată, urmând a trimite cauza pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC I.R.L.U. C.F.R. I.R.L.U. SA, prin administrator judiciar F. Sprl, împotriva încheierii de suspendare din 16 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 11898/99/2013.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza Curţii de Apel Iaşi, pentru continuarea judecăţii.
Potrivit art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia se va comunica părţilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1082/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1088/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
