ICCJ. Decizia nr. 1069/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1069/2015
Dosar nr. 510/105/2009**
Şedinţa publică din 23 aprilie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 06 februarie 2009, sub nr. 510/105/2009, revizuentul Consiliul Local Ploieşti, prin primar, a solicitat în contradictoriu cu intimaţii M.A., M.N., S.E. şi Prefectura Judeţului Prahova, revizuirea sentinţei civile nr. 282 din 09 decembrie 1998 pronunţată de Tribunalul Prahova, în Dosar nr. 4567/1998.
Revizuentul şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ..
În motivarea cererii, a arătat că, la data de 17 martie 1997, reclamanta D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Ploieşti şi Prefectura judeţului Prahova să fie obligaţi pârâţii, prin hotărâre judecătorească, să emită decizie prin care să i se atribuie terenul în suprafaţă de 355 mp situat în Ploieşti, imobil ce a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 de la autorul A.G.
Prin sentinţa civilă nr. 282 din 9 decembrie 1998 a Tribunalului Prahova s-a admis acţiunea şi s-a dispus retrocedarea către reclamantă a terenului revendicat, iar această hotărâre a rămas irevocabilă, prin respingerea apelului şi recursului, fiind învestită cu titlu executor.
Reclamanta D.M. a decedat la data de 15 februarie 2001, după soluţionarea cauzei, lăsând moştenitoare pe intimate, în calitate de fiice.
Odată cu apariţia Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu, a depus notificare numita S.M. şi verişoarele sale, care au făcut dovada că sunt moştenitoarele fostului proprietar al imobilului şi că nu există nicio relaţie de rudenie între S.M. şi autorul intimatelor M.A., M.N., S.E.. Au fost depuse acte din care rezultă că numitul G.A., zis D., a fost condamnat politic şi i s-a confiscat averea, acte ce nu au fost prezentate de D.M. cu ocazia judecării litigiului ce a avut ca obiect retrocedarea terenului în suprafaţă de 355 mp situat în Ploieşti.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 797 din 8 iunie 2010 a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată, reţinând că înscrisurile depuse de revizuent în sprijinul cererii sale nu întrunesc cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nefiind de natură să ducă la pronunţarea unei alte soluţii.
Prin Decizia nr. 247 din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul declarat de revizuent împotriva acestei sentinţe, ca nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 8667 din 09 decembrie 2011, a admis recursul declarat de revizuent, a modificat în tot decizia, în sensul că a admis apelul declarat de revizuent împotriva sentinţei nr. 797 din 08 iunie 2010 a Tribunalului Prahova, pe care a desfiinţat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare, la acelaşi Tribunal.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. 510/105/2009*.
Tribunalul Prahova, la data de 01 iunie 2012, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3938, prin care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Consiliul Local al municipiului Ploieşti.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuentul Consiliul Local al municipiului Ploieşti, criticând-o ca nelegală.
Prin Decizia civilă nr. 83 din 19 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti a fost admis apelul declarat de revizuent, a fost desfiinţată sentinţa civilă nr. 3938 din 01 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova şi a fost trimisă cauza spre rejudecare către aceeaşi instanţă, reţinându-se că instanţa de trimitere nu s-a conformat dispoziţiilor exprese ale deciziei de casare, procedând la analizarea cererii de revizuire din perspectiva Deciziei nr. 839 din 24 decembrie 1961, în accepţiunea de act nou, nerespectând astfel, obligaţiile stipulate în sarcina sa, de instanţa de casare, care a stabilit irevocabil, că acest înscris „nu a fost invocat prin cererea de revizuire ca act nou, determinant în adoptarea soluţiei asupra cererii de retrocedare”.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22 ianuarie 2013, sub nr. 510/105/2009**.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 1851 din 28 august 2014, a admis cererea de revizuire formulată de Consiliul Local Ploieşti - prin primar, a schimbat în tot sentinţa civila nr. 282 din 09 decembrie 1998 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul civil nr. 4567/1998 şi a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată de reclamanta D.M. (în prezent decedată, având ca moştenitori legali pe intimaţii M.A., M.N. şi S.E., privind retrocedarea imobilului situat în Ploieşti, şi anularea măsurii exproprierii acestuia.
Tribunalul a constatat că în cauza înregistrată sub nr. 4567/1998 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 282 din 09 decembrie 1998 de către Tribunalul Prahova, sentinţa atacata cu revizuire, s-a reţinut de către instanţă faptul că, imobilul în cauză a fost proprietatea numitului Georgescu Alexandru, autorul reclamantei D.M. şi a fost întâi naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 şi, ulterior, expropriat în baza Decretului nr. 347 din 30 octombrie 1986.
La dosarul iniţial înregistrat de către D.M., s-a depus Decizia nr. 839/1961 (care nu poate fi avută în vedere ca temei al cererii de revizuire, fiind cunoscută de instanţă şi de părţi la vremea respectivă), dar nu s-au depus şi cele două hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa nr. 477 din 07 octombrie 1960 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti şi Decizia nr. 1790 din 17 noiembrie 1960 pronunţata de Tribunalul Militar de Regiune Militară Bucureşti, prin care s-a respins recursul condamnatului împotriva sentinţa nr. 477 din 7 octombrie 1960, hotărâri care au constituit temeiul confiscării averii lui A.D.
Tribunalul, din analiza coroborată a probelor administrate, a constatat că nu există nicio dovadă de proprietate din care sa rezulte că numitul A.G., zis D., a avut la data condamnării sale sau anterior o casă în Ploieşti, cu teren de 355 mp. Totodată, a constatat că niciuna dintre probele administrate în cauză nu confirmă susţinerea pe care a făcut-o reclamanta iniţială D.M., în sensul că autorul său A.G., zis D., ar fi fost vreodată proprietar al imobilului în litigiu şi că este evident că a existat o confuzie de nume, folosită de reclamanta D.M. în favoarea sa.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat apel intimatele M.A., M.N. şi S.E.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 71 din 26 ianuarie 2015 a respins apelul, ca nefondat.
La data de 16 februarie 2015 M.A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al surorilor sale M.N. şi S.E. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, arătând că va depune motivele de recurs la primul termen de judecată.
Cu soluţionarea recursului a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a fixat termen de judecată în data de 23 aprilie 2015.
În data de 16 aprilie 2015 a fost primită la dosarul cauzei motivarea recursului, recurentele susţinând, în esenţă, că decizia atacată este nelegală întrucât instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei, a reţinut o situaţie de fapt eronată şi nu a ţinut cont de faptul că dispoziţia din 2 noiembrie 2005 prin care s-au acordat măsuri reparatorii numitelor S.M., I.M. şi T.V. pentru imobilul în litigiu a fost emisă în mod nelegal. Au solicitat casarea deciziei recurate.
La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2015, Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pentru nemotivarea căii de atac în termenul legal prevăzut de art. 303 alin. (2), raportat la art. 301 C. proc. civ.
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Potrivit art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
În speţă, se constată că motivele de recurs nu au fost depuse în termenul legal.
Astfel, la dosarul instanţei de apel (filele 94-98, dosar apel) se află procesele verbale încheiate de persoana însărcinată cu înmânarea actelor de procedură, respectiv a deciziei recurate, care cuprinde toate datele prevăzute de art. 100 C. proc. civ.
Potrivit acestor procese verbale, recurentelor le-a fost comunicată decizia atacată la data de 9 februarie 2015, iar potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, calculat de la această dată.
Termenul legal pentru motivarea recursului, socotit conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 25 februarie 2015, dată până la care nu au fost depuse motivele de recurs, deşi declararea recursului a fost formulată în termen, respectiv la data de 12 februarie 2015, data poştei, conform plicului de la fila 18 dosar recurs.
Aşa fiind, reţinând că recursul declarat de M.A. în nume propriu şi pentru S.E., M.N. nu a fost motivat în termenul legal şi că nu există motive care să poată fi examinate şi din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea acestuia, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de M.A. în nume propriu şi pentru S.E., M.N. împotriva Deciziei nr. 71 din 26 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1071/2015. Civil → |
|---|
