ICCJ. Decizia nr. 1093/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1093/2015
Dosar nr. 2055/285/2014
Şedinţa publică din 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3603 din 28 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 6168/285/2010, Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea civilă, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul C.G.I., în contradictoriu cu pârâta L.E.
Prîn Decizia civilă nr. 1188 din 9 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă, în Dosarul nr. 6168/285/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinţei civile pronunţat de Judecătoria Rădăuţi.
Prin cererea de revizuire formulată la data de 7 noiembrie 2013 şi înregistrată sub nr. 5565/285/2013 la Judecătoria Rădăuţi, întemeiată de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., revizuentul a invocat, în sinteză, faptul ca:
- a depus la dosarul cauzei acte care nu se mai regăsesc, fiind probabil sustrase de partea adversă.
- dat fiind faptul că locuieşte efectiv în Germania, a luat cunoştinţă abia în luna octombrie 2013 de faptul că în cauză au fost pronunţate trei hotărâri contradictorii care recunosc dreptul de proprietate a trei persoane diferite asupra suprafeţei de teren de 7.500 mp, situată în Suceviţa, judeţul Suceava.
Astfel, prin sentinţa nr. 981 din 7 aprilie 2006 a Judecătoriei Rădăuţi, reclamantului C.T. i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 0,75 ha teren. Prin sentinţă se reţine că, deşi exista Decizia civilă nr. 620 din 16 martie 2001 a Tribunalului Suceava prin care se constata că numitul L.V. a cumpărat de la el 8.600 mp teren, potrivit Legii nr. 58/1974, abrogată prin Decretul-Lege nr. 1/1989, era interzisă dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale, cu excepţia moştenirii legale, terenul trecând în proprietatea statului. Instanţa a reţinut corect că L.V. a cumpărat doar casa şt anexe gospodăreşti, nu şi terenul arabii în o suprafaţă de 7.500 mp, la apariţia Legii nr. 18/1991 reclamantul având calitatea de proprietar deposedat,
Totodată, intimata L.E., în calitate de moştenitoare a numitului L.V., invocă Decizia civilă 620 din 16 martie 2001 a Tribunalului Suceava prin care se constată faptul că L.V. a cumpărat de ia reclamant suprafaţa de 8.600 mp teren
În fine, numiţii G.P. şi G.H., au cumpărat suprafaţa de 7.500 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare din 10 mai 1996, contract neanulat şi menţinut valabil prin Decizia civilă nr. 2046 din 9 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Prin încheierea din data de 28 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5565/285/2913, Judecătoria Rădăuţi a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe lipsa unor înscrisuri, de cererea de revizuire întemeiată pe existenţa unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, aceasta din urmă fiind înregistrată în Dosarul nr. 2055/285/2014.
Prin sentinţa civilă nr. 1676 din 19 mai 2014, Judecătoria Rădăuţi a admis excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cererii de revizuire întemeiata de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiată de dispoziţiile art 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de ia termeneie prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de ia modalitatea în care acestea se calculează.
Înalta Curte reţine că, prin cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 3603 din 28 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, secţia civilă, se invocă existenţa unor hotărâri contradictorii, respectiv: sentinţa civilă nr. 981 din data de 7 apriiie 2006 a Judecătoriei Rădăuţi, Decizia civilă nr. 620 din 16 martie 2001 a Curţii de Apel Suceava, Decizia civilă nr. 2046 din 9 iulie a Curţii de Apei Suceava şi Decizia civilă nr. 1188/2013 a Tribunalului Suceava, motiv de revizuire ce se încadrează în dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, pentru căzui prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de la data pronunţării ultimei hotărâri.
Având în vedere dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că, în raport de data pronunţării ultimei deciziei, respectiv 28 septembrie 2012, termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1. C. proc. civ., se împlineşte la data de 28 octombrie 2012, având în vedere dispoziţiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
În atare situaţie, cererea de revizuire înregistrată la data de 7 noiembrie 2013, a fost formulată în afara termenului prevăzut de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea, dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea cu depăşirea termenului legal prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
Se mai reţine ca revizuentul nu a formulat cerere de repunere în termen, în condiţiile art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi nu a dovedit faptul împiedicării promovării cererii în termen, printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte învederate prin cererea de revizuire nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia tardivităţii cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.l. împotriva sentinţei civile nr. 3603 din 28 septembrie 2012 pronunţată de judecătoria Rădăuţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1092/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1094/2015. Civil → |
|---|
