CSJ. Decizia nr. 1091/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
NALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1091/2015
Dosar nr. 6491/2/2014
Şedinţa publică din 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3657 din data de 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 17196/3/LM/2012, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârât şi a fost respinsă acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta G. (fostă B.) R., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., D.E.P.A.B.D., având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 67 din 18 aprilie 2012 prin care i-a fost acordat termenul de preaviz de 21 de zile, ca inadmisibilă.
Prin Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat nulitatea recursului formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 3657 din data de 26 martie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Analizând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în lumina prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Curtea a reţinut că recurenta nu a dezvoltat critici cu privire la motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe şi care au condus al pronunţarea soluţiei inserată în dispozitivul sentinţei recurate, de respingere, ca inadmisibilă, a acţiunii, prin raportare la dispoziţiile legale menţionate în hotărâre.
Chiar faptul că, în temeiul art. 304 C. proc. civ., instanţa de recurs poate să examineze cauza sub toate aspectele, nu scuteşte recurenta de obligaţia de a indica motivele pentru care apreciază că este nelegaiă soluţia instanţei de fond prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea precizată, în condiţiile în care prin intermediul cererii de recurs nu s-a expus nici un argument logico-juridic din care să reiasă raţiunea pentru care trebuie reformată hotărârea recurată.
Prin cererea formulată la data de 17 februarie 2015, reclamanta a declarat apel împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 27 octombrie 2014 arătând că, în calitate de contestatoare, s-a prezentat la toate termenele de judecată, iar pârâtul/pârâţii nu numai că nu s-au prezentat la instanţă, dar nici nu au depus actele solicitate de instanţa de judecată, în drept, şi-a uitemeiat apelul pe dispoziţiile art. 466, 482, 503 şi 508 Noul C. proc. civ.
Examinând calea de atac în raport de excepţia de înadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art 137 alin. (l) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce succed:
Cu caracter prealabil, faţă de temeiul de drept invocat în calea de atac promovată, Înalta Curte observă că potrivit normelor tranzitorii cuprinse în art, 24 din noul C. proc. civ. (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 14 mai 2012, rezultă că sunt aplicabile dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă cererii pendinte, respectiv recursului de faţă.
Cu privire la excepţia de inadmisibil itate, Înalta Curte reţine că regula privind legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din acelaşi cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
În speţă, hotărârea atacată, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este pronunţată în soluţionarea recursului şi are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
De asemenea, în temeiul principiului ierarhiei căilor de atac, hotărârea atacată nu poate 11 atacată nici cu apel, cale de atac ce, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă.
Prin urmare, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată de instanţa de recurs, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac, de reformare, întrucât este o hotărâre irevocabilă.
Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atacată intitulată „apel", formulată de pârâta G. (fostă B.) R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabila.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1092/2015. Civil → |
|---|
