ICCJ. Decizia nr. 1092/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1092/2015
Dosar nr. 745/32/2014
Ședința publică din 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ stih nr. 6373/103/2012 clin 18 decembrie 2012, reclamanţii P.I., G.E., F.A., I.D., F.E., A.C., M.l., B.I., C.G., R.D., M.I., D.A., M.I., M.N., M.C., B.D., R.I.L., L.E., C.M., C.I., V.C., S.I., C.I., M.D., B.A., A.L., N.R., F.I., G.O., M.I., B.V., V.L., S.C., B.C., C.V., B.V., F.M., B.V., au chemat în judecată pe pârâta SC A.M.T.P.R. SA, pentru ca să se dispună anularea grilelor de salarizare începând cu data de 01 ianuarie 2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu pârâta, grile prin care se stabilesc drepturi salariale cu nerespectarea prevederilor Contractului Colectiv de Munca și a valorii salariului minim brut pe economie; obligarea pârâtei, la plata diferenţelor salariale dintre drepturile acordate potrivit statelor de plata şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca îa nivel de unitate, începând cu data de 01 ianuarie 2007 pana la încetarea raporturilor de munca cu pârâta; anularea documentelor prin care s-au stabilit sumele fixe si salariile compensatorii pentru reclamanţii care s-au înscris în schema de plecări voluntare din cursul anului 2009; obligarea pârâtei îa plata diferenţelor pentru salariile compensatorii şi suma fixă dintre drepturile acordate potrivit schemei de plecări voluntare şi drepturile cuvenite, calculate potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate.
La termenul de judecată din 13 martie 2013, instanţa a dispus disjungerea cererii formulate iniţial în cauză, formându-se câte un dosar separat pentru fiecare reclamant în parte, astfel încât, în Dosarul cu nr. 1643/103/2013, C.I. are calitate de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 568/C din 24 aprilie 2013, Tribunalul Neamţ a admis excepţia tardivităţii cu privire la capătul de cerere privind nulitatea grilelor de salarizare, iar faţă de celelalte capete de cerere, a fost respinsă acţiunea ca prescrisă.
Prin Decizia civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 20)3 a. Curţii de Apel Bacău, a fost casată în parte sentinţa, în sensui respingerii excepţiei prescripţiei cu privire la capătul de cerere privind plăţile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare Tribunalului Neamţ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunahdui Neamţ, sub nr. 1643/103/2013* din 03 decembrie 2013.
Prin sentinţa civilă nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în Dosarul nr. 1643/103/2013* s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul C.I., fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma netă de 4.710 lei, reprezentând diferenţă dintre salariile compensatorii cuvenite şi salariile compensatorii efectiv plătite şi cheltuieli de judecată în sumă de 800 de lei.
Prin Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâta împotriva sentinţei civile nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ şi modificată, în tot, sentinţa reeurată, în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamant, ca nefondată.
Prin revizuirea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacâu, secţia I civilă, la data de 17noiembrie 2014, sub nr. 745/52/2014, a cărei judecată a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul Deciziei civile nr. 73 din 11 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, revizuentul a invocat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., contrarietatea dintre Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1643/103/2013* şi Decizia nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în Dosarul nr. 1643/103/2013 şi a solicitat suspendarea executării deciziei a cărei revizuire se solicită.
În smteză, revizuentul a arătat că instanţa de fond, Tribunalul Neamţ, a admis excepţiile tardivităţii invocate de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea prin sentinţa civila nr. 568/C din 24 aprilie 2013. Prin Decizia civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a fost casată în parte sentinţa pronunţată şi respinsă excepţia, prescrierii dreptului la acţiune pentru plăţile compensatorii aferente perioadei 17 decembrie 2009-februarie 2011 şi, în consecinţă, a fost trimis acest capăt de cerere spre rejudecare, curtea de ape! constatând că o parte din pretenţiile reclamantului sunt întemeiate.
În rejudecare, tribunalul a soluţionat cauza în sensul admiterii pretenţiilor reclamantului, în limitele stabilite prin expertiza şi potrivit Deciziei de admitere a recursului nr. 1655/2013. împotriva sentinţei civile nr. 671/C din 21 mai 2014 a Tribunalului Neamţ a declarat recurs pârâta şi, deşi anterior Curtea de Apel Bacău a stabilit ca reclamantul este îndreptăţit la plata unor sume de bani, sume al căror cuantum a fost stabilit printr-o expertiza, prin decizia a cărei revizuire se solicită, aceeaşi instanţă a admis recursul paratei şi a stabilit că este neîntemeiata cererea reclamantului.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat de revizuent ca temei de drept al cererii, stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Prin urmare, textul cuprinde precizarea, în ceea ce priveşte hotărârile care pot face obiectul căii extraordinare de atac, că revizuirea este posibilă numai dacă hotărârile potrivnice sunt pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Totodată, potrivit doctrinei şi practicii judecătoreşti, este necesar ca hotărârile invocate ca potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi cauză, dar în dosare diferite.
În cauză nu se regăseşte situaţia premisă a textului de lege invocat ca temei juridic al exercitării căii extraordinare de atac, în sensul ca hotărârile să fie fost pronunţate în dosare diferite.
Astfel, Deciziile civile nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 şi nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, indicate ca potrivnice, au fost pronunţate în acelaşi dosar, dar în cicluri procesuale diferite.
Prin Decizia civilă nr. 1655 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, a fost casată în parte sentinţa civilă nr. 568/C din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Neamţ, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei cu privire la capătul de cerere privind plăţile compensatorii, acest capăt de cerere fiind trimis spre rejudecare către Tribunalul Neamţ.
Prin Decizia civilă nr. 813 din 15 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 671/C din 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ în al doilea ciclu procesual şi modificată în tot sentinţa recurată, în sensul că a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamantul C.l. în privinţa capătului de cerere privind salariile compensatorii cuvenite.
Raportând cererea de revizuire formulată, la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege.
Pentru cele ce preced, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.l. împotriva Deciziei civile nr. 813 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← CSJ. Decizia nr. 1091/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1093/2015. Civil → |
|---|
