ICCJ. Decizia nr. 1095/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1095/2015
Dosar nr. 794/54/2014
Şedinţa publica din 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 654 din data de 18 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 21798/63/2012, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respins, în consecinţă, capătul de cerere principal formulat de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, prin care a solicitat, în principal, obligarea acesteia la plata sumei de 60.000.000 lei vechi, reprezentând drepturi salariale. S-au respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere subsecvente.
Prin Decizia civilă nr. 6178 din 06 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 21978/63/2012, a fost admis recursul formulat de către reclamant, casată sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj, instanţa reţinând că trebuia citată în cauză şi pârâta SC A. SA Bucureşti.
În rejudecare, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 21798/63/2012*.
Prin sentinţa civilă nr. 7741 din 05 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 21798/63/2012*, a fost respinsă cererea formulată de reclamant.
Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 21798/63/2012*, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul G.A.
Prin Decizia civilă nr. 659 din 02 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 21798/63/2012* a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.A., împotriva sentinţei civile nr. 7741 din 05 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 21798/63/2012*.
Prin Decizia nr. 1011 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorui G.A. împotriva Deciziei civile nr. 659 din 02 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 21798/63/2012*.
Prin încheierea din 10 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare a eroarii materiale strecurată în Decizia civilă nr. 1011 din 19 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 794/54/2014, formulată de contestatorui G.A.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 795/54/2014, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de lămurire cu privire la aplicarea dispozitivului încheierii de şedinţă din 10 iulie 2014 şi de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice, formulată de petentul G.A.
Prin încheierea din data de 29 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, cererea privind completarea încheierii din 09 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, formulată de acelaşi petent.
Instanţa a reţinut că cererea vizează completarea încheierii din 9 octombrie 2014 ce a avut ca obiect cerere de lămurire dispozitiv şi, observând dosarul şi actele ce au fost depuse de petent, a constatat ca, pentru termenul din 9 octombrie 2014, petentul a formulat doar cererea de lămurire a dispozitivului şi nu a mai făcut alte cereri pe care instanţa ar fi omis să se pronunţe. De asemenea, instanţa a dezlegat în sensul că nu mai pot fi repuse în discuţie dispoziţiile legale invocate de petent, ce vizează fondul cauzei.
Prin cererea formulată la data de 4 februarie 2015, în temeiul ari 287 alin. (1) C. proc. civ., petentul a declarat apel împotriva încheierii din data de 29 ianuarie 2015, solicitând, în sinteză, să se admită cererile de completare a hotărârilor formulate, precum şi cererile ce au flcut obiect al dosarului de fond, cu consecinţa casării tuturor hotărârilor anterioare prin care s-au respins cererile sale şi acordării drepturilor băneşti ce i se cuvin.
Petentul a invocat ca temei al dreptului său, dispoziţiile art. 225, 723 alin. (1) şi art. 581 CproC. civ., art. 1 alin. (3) şi (5); art. 21, 41, 52 alin. (1) din Constituţie; art. 11, 14, 15, 1530 şi 1535 din Legea nr. 287/2009; art. 5, 6, 8, 38, 391 lit a), art. 47 ind. 1, art. 154 alin. (3), art. 156, art. 161 alin. (4), art. 269 alin. (1) din Legea nr. 10/2011; art. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale; Legea privind accelerarea proceselor; Legea privind restituirea valutei nr. 634/2001; art. 47 alin. (1) şi (2) şi 48 din Legea nr. 303/2004 precum şi art. 12 şi 17 din Hotărârea C.S.M. nr. 328/2005.
În principal, a arătat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 283 C.muncii ci cele ale art. 21 din DL nr. 167/1958, precum şi cele ale art. 2502 din Legea nr. 287/2009 în privinţa dreptului la acţiunea de a solicita drepturi băneşti.
Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte urmează a o admite, având în vedere următoarele considerente:
Regula privind legalitatea căilor de atac, consacrată de dispoziţiile art. 129 din Constituţie, presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la condiţiile privind exerciţiul căilor de atac reglementate de codul de procedură civilă 1865, aplicabil cauzei.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor alin. (1) al art. 2813 C. proc. civ. „încheierile pronunţate în temeiul ari. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".
Se constată că, prin încheierea atacată, din data de 29 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 794/54/2004, a fost respinsă cererea de completare a încheierii din data de 9 octombrie 2014, prin care s-a respins ca nefondată cererea de lămurire cu privire la aplicarea dispozitivului încheierii de şedinţă din 10 iulie 2014 şi de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice, încheieri pronunţate de Curtea de Apel Craiova, în acelaşi dosar.
La rândul său, prin încheierea din data de 10 iulie 2014, s-a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare eroare materială strecurată în Decizia civile nr. 1011 din 19 iunie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 794/54/2004, decizie prin care a fost respinsă contestaţia în anulare îndreptată împotriva Deciziei civile nr. 659 din 02 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. 21798/63/2012*, în soluţionarea recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) din acelaşi cod, hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
În speţă, încheierea de completare din data de 29 ianuarie 2015 a fost pronunţată de instanţă ce a soluţionat contestaţia în anulare a hotărârii pronunţate în recurs şi, prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 377 alin. (2), coroborat cu art. 320 alin. (3) şi art. 2813 C. proc. civ., are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
De asemenea, în temeiul principiului ierarhiei căilor de atac, hotărârea atacată nu poate fi atacată nici cu apel, cale de atac ce, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă.
Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. text de lege ce face vorbire despre încheierile premergătoare pronunţate de instanţa de apel, ce pot fi atacate odată cu fondul, cu excepţia celor ce suspendă cursul judecăţii, ipoteze ce nu se regăsesc în speţa de faţă
Prin urmare, încheierea din data de 29 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de completare a încheierii din data de 9 octombrie 2014, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, nu mai poate fi atacată cu vreo altă cale de atac de reformare, întrucât este o hotărâre irevocabilă.
Având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul G.A. împotriva încheierii din 29 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1094/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1108/2015. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
|---|
