ICCJ. Decizia nr. 1108/2015. Civil. Asigurări sociale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1108/2015
Dosar nr. 2424/101/2014
Şedinţa completului de filtru din 23 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 8 decembrie 2014, reclamantul V.T.I. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 3684 din 08 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, solicitând admiterea recursului şi anularea deciziei atacate, cu consecinţa obligării statului român la a înceta reţinerea de bani, cu titlu de impozit şi C.A.S.S. din pensia sa, precum şi obligarea la plata unei despăgubiri morale în cuantum de 5.000 lei.
Intemeindu-şi recursul pe dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, recurentul a susţinut caracterul întemeiat al pretenţiilor sale, astfel cum au fost formulate în cererea introductivă de instanţă şi nelegalitatea hotărârii atacate, decurgând din încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Noul C. civ. ce consacră principiul neretroactivităţii legii civile noi şi ale art. 15 din Constituţia României, precum şi practica judecătorească pe care o apreciază ca fiind relevantă în cauză.
Totodată, în susţinerea tezei că pensia şi contribuţia la asigurările sociale nu se impozitează, recurentul a invocat dispoziţiile art. 3, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 3/1977, art. 21 şi art. 41 din Legea nr. 19/2000.
Analizând recursul, înalta Curte urmează sâ îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului de faţă priveşte drepturi de asigurări sociale. Astfel, prin cererea formulată la data de 1 aprilie 2014, reclamantul V.T.I. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P., în calitate de pârât, solicitând obligarea acestuia să renunţe la reţinerea din pensie a impozitului şi C.A.S.-ului, precum şi la plata unei despăgubiri morale de 5.000 lei pentru timpul pierdut în instanţă.
În sinteză, reclamantul a susţinut că a ieşit la pensie la data de 12 martie 1998, în temeiul Legii nr. 3/1997, iar ulterior i-au fost reţinute, din pensie, sume de bani cu titlu de impozit şi C.A.S., în temeiul Legii nr. 571/2003 - C. fisc., respectiv al Legii nr. 95/2006, acte normative ce au intrat în vigoare ulterior ieşirii sale la pensie.
Prin sentinţa civilă nr. 51 din data de 6 iunie 2014, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 3684 din 8 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul V.T.l. împotriva sentinţei civile nr. 51 din data de 6 iunie 2014 a Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizie definitivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.T.I.
Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine că, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 1 aprilie 2014, dispoziţiile noului cod de procedură civilă sunt aplicabile cererii pendinte.
Astfel, în temeiul normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din Noul C. proc. civ. (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ.), dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Faţă de cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că nu este fondat punctul de vedere al recurentului, exprimat prin înscrisul depus în termen, la data de 20 martie 2015 şi înregistrat la data de 23 aprilie 2015 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A afirmat recurentul, prin punctul de vedere depus, că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile noului cod de procedură civilă, dat fiind faptul ca raporturile juridice litigioase s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, publicată în M.Of. la data de 12 februarie 2013, fiind aplicabile dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Noul C. proc. civ., pentru a stabili norma de drept procesual aplicabilă, nu este relevantă data naşterii raporturilor litigioase de drept material, ci data formulării cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".
În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului^ hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi si până la data de SI decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)."
Faţă de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârea pronunţată de instanţa de apel în legătură cu litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefîind supusă căii de atac a recursului.
Principiul legalităţii căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 3684 din 08 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia l civilă, nu este supusă căii de atac a recursului,
Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin, (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.T.I., domiciliat în sat. Dobra, com. Bălăcită, judeţul Mehedmţi, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin M.F.P., cu sediul în Bucureşti, sectorul 5, împotriva Deciziei civile nr. 3684 din 08 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără cale de atac .
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1095/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1128/2015. Civil → |
|---|
