ICCJ. Decizia nr. 1128/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1128/2015
Dosar nr. 5892/86/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 aprilie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 14 august 2014, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanţii lasinovschi S.E., B.C.I., B.C., S.C., C.S.G., V.D., P.R., Ş.A. au chemat în judecată pe pârâţii M.F.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Statul Român prin M.F.P., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi D.I.I.C.O.T., solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligaţiei de plată stabilită irevocabil în sarcina acestora prin titluri executorii, pe ultimii trei ani şi în continuare, pe viitor, până la achitarea integrală a sumelor pe care ie datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentinţelor şi deciziilor pronunţate de Tribunalul Suceava şi Curtea de Apel Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 1895 din 10 noiembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a decimat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Nâsâud.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:
În raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei ia care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.
Reclamanţii au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, aflat în raza de jurisdicţie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
S-a apreciat că şi daca art. 127 C. proc. civ. poartă denumirea marginală „competenţa facultativă", nu trebuie interpretat că ar fi vorba de o competenţă facultativă în sensul că reclamantul are alegerea de a trimite cauza să fie judecată la instanţa la care funcţionează, fie la una din instanţele echivalente de pe raza unei curţi de apel învecinate, ci doar că procurorul reclamant poate alege dintre instanţele echivalente din raza curţilor de apel învecinate, pe cea care-i convine.
Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. sunt dispoziţii de ordine publică, deoarece tind să protejeze încrederea în actul de justiţie prin eliminarea oricărei suspiciuni că s-ar putea pronunţa o soluţie în favoarea magistratului reclamant sau pârât, ca urmare a relaţiilor colegiale pe care acesta le are cu ceilalţi judecători de la instanţa la care funcţionează, încrederea în actul de justiţie depăşind limita unui interes particular.
Tribunalul Suceava a considerat că deşi textul de sus-menţionat se referă doar la situaţia magistratului care formulează o cerere de competenţa instanţei la care funcţionează, pentru identitate de raţiune acest articol este aplicabil şi în situaţia în care competenţa soluţionării cererii formulate de magistraţi aparţine instanţei ierarhic superioare.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin sentinţa nr. 18/F din 26 ianuarie 2015, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra regulatorului de competenţă.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud a avut în vedere, în ce priveşte competenţa teritorială, că dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 şi ale art. 269 alin. (2) C. muncii instituie o competenţă teritorială de ordine publica, exclusivă, în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul are fie domiciliul, fie reşedinţa, fie locui de muncă,
S-a reţinut că reclamanţii nu au în circumscripţia Tribunalului Bistriţa-Năsăud niciunul din aceste elemente, având domiciliul în circumscripţia Tribunalului Suceava şi au calitatea de procurori sau foşti procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Faptul că reclamanţii au calitatea de procurori sau foşti procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nu determină incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., care reglementează competenţa teritorială facultativă, cu menţiunea că pentru reclamantul magistrat(judecător sau procuror) este obligatorie sesizarea altei instanţe, decât cea la care el îşi desfăşoară activitatea, competenţa fiind facultativă doar sub aspectul că reclamantul magistrat (judecător sau procuror) are alegerea între mai multe instanţe de acelaşi grad din raza unei Curţi de Apel învecinate.
Norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", normă care, potrivit alin. (3) din acelaşi articol, se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, este un mijloc procedural care urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii.
S- reţinut ca dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. se referă doar la situaţia în care procurorul n(care este reclamant) îşi desfăşoară activitatea de procuror la instanţa competentă să soluţioneze cererea în care are calitatea de reclamant.
Or, procurorii de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc nu desfăşoară activitate de procuror (nici în cauzele penale şi nici în cauzele civile) la Tribunalul Suceava ci, ei îşi desfăşoară activitatea de procuror (respectiv o parte a activităţii) la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc,
Tribunalul Bistriţa Năsăud a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile obligatorii ale art. 127 C. proc. civ. întrucât acţiunea formulată de reclamanţi este de competenţa Tribunalului Suceava şi nu de competenţa instanţei la care aceştia îşi desfăşoară activitatea de procuror respectiv Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Înalta Curte învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă constată că, în cauză, competent să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, la 14 august 2014, reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, de competenţa tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială aceştia îşi au domiciliul sau locul de muncă, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi nu la Tribunalul Suceava, astfel că în cauza nu sunt mcidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., dispoziţii speciale, de strictă interpretare, care reglementează expres doar situaţia în care cererea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea magistratul ce are calitatea de reclamant.
Art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.
Sintagma folosită de legiuitor în art. 127 C. proc. civ. „competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripţie îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înţelesul de instanţa judecătorească la care acesta funcţionează efectiv.
În speţă, având în vedere că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi nu ia Tribunalul Suceava, nu sunt întrunite cerinţele art. 127 C. proc. civ., astfel încât soluţionarea cererii este de competenţa Tribunalului Suceava ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul procesual ales şi locul de muncă reclamanţii.
Pentru considerente prezentate, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2015. Civil. Asigurări sociale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1129/2015. Civil → |
|---|
