ICCJ. Decizia nr. 1131/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1131/2015
Dosar nr. 12444/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 28 martie 2013, reclamanţii M.V., M.E. şi M.G. au solicitat, în principal, obligarea pârâtului Statui Român, prin M.F.P. la plata sumei de 364.276 lei, reprezentând prejudiciul cauzat cu ocazia valorificării pe bursă a 657.442 de acţiuni deţinute la F.P., din creanţa garantată asupra statului în cuantum de 657.442 lei conferită de titlul de despăgubire din 17 septembrie 2008 şi titlul de conversie din 30 octombrie 2008, ambele emise de către Guvernul României - C.C.S.D. În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului să remită un număr de acţiuni la F.P., reprezentând echivalentul diferenţei dintre cotaţia la bursă a cantităţii de 657.442 acţiuni deţinute la F.P. şi creanţa garantată asupra statului în cuantum de 657.442 Iei conferită de titlul de despăgubire din 17 septembrie 2008 şi titlul de conversie din 30 octombrie 2008; obligarea pârâtului la actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 657.442 lei, începând cu data de 17 septembrie 2008 şi până la momentul plaţii efective a sumei mai sus arătată; obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei reprezentând daune moratorii, pentru fiecare zi de întârziere, încăpând cu 30 de zile de Ia data rămânerii definitive şi executorii a hotărârii ce va fi pronunţată.
2.Hotărârea pronunţată de tribunal
Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 78 din 22 ianuarie 2014, a respins acţiunea ca nefondată.
3 . Hotărârea pronunţată de curtea de apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 489/A din 28 noiembrie 2014, a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa tribunalului în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă, cu menţiunea că decizia este definitivă.
4. Cererea de recurs
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanta M.E. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 15 ianuarie 2015.
În temeiul art,493 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
5. Procedura derutată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 24 aprilie 2015, tară citarea părţilor.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulului
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Litigiul de faţă are ca obiect pretenţii - despăgubiri solicitate Statului Român, prin M.F.P. ca urmare a modului în care aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile legale de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001.
Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, tară drept de apei, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului" iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Potrivit art 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) ai aceluiaşi articol, „In procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Totodată, potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
În speţă, decizia instanţei de apel a fost pronunţată într-o acţiune evaluabilă în bani care, potrivit capătului principal de cerere, este sub valoarea de 1.000.000 lei.
Faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate şi de valoarea pretenţiilor solicitate de reclamantă prin capătul principal de cerere, respectiv, 364.276 lei, recursul declarat în cauză este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 N.C.P.C., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.E. prin M.M.V. împotriva Deciziei nr. 498/A din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Potrivit dispoziţiilor art, 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1132/2015. Civil → |
|---|
