ICCJ. Decizia nr. 1130/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1130/2015
Dosar nr. 8335/62/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 24 aprilie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 16 decembrie 2013,reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Braşov, prin primar, solicitând obligarea acestuia să-i soluţioneze notificarea din 14 septembrie 2001, prin care a cerut restituirea în natură a cotei de 4/5 parte din imobilul compus din construcţie şi teren, situat în Municipiul Braşov, în prezent aflat în posesia SC T. SA.
2. Hotărârea pronunţată de tribunal Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 89/D din 13 aprilie 2014,a respins, ca neîntemeiate, atât excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, cât şi acţiunea formulată de reclamant.
3 . Hotărârea pronunţată de curtea de apel
Prin Decizia nr. 826/Ap din 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a confirmat sentinţa tribunalului prin respingerea, ca nefondat, a apelul declarat de reclamantul P.C.
4. Cererea de recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 27 ianuarie 2014.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a dispus mtocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.
5. Procedura derutată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 24 aprilie 2015, tară citarea părţilor.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursululuî
Analizând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisib Uitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Dosarul are ca obiect obligarea pârâtului Municipiul Braşov, prin primar de a soluţiona notificarea nr. 2640/2001 formulată de petentul P.C., în temeiul Legii nr. 10/2001, privitoare Ia restituirea imobilului situat în municipiul Braşov.
Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că ''Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii ele apel".
Rezultă deci, că potrivit art, 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.
De asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.
Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv ia 30 ianuarie 2014. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.
În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora " Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte oriprintr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data mirării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească deprimă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară,'"
Faţă de cele sus-menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 826 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apei Braşov, atacată în speţă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul ca o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie tăcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva Deciziei nr. 826/Ap din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1119/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1131/2015. Civil → |
|---|
