ICCJ. Decizia nr. 1179/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1179/2015
Dosar nr. 20329/303/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 6 mai 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti ia data de 27 octombrie 2014, sub nr. 20329/303/2014, contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. şi C.R., a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluţionării definitive a contestaţiei la executare şi anularea tuturor actelor de executare dispuse de B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. în Dosarul execuţional 1265/2014.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2500/2012, pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. 6027/109/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 499 din 06 martie 2013, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.R., s-a dispus anularea Deciziei de pensionare nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 şi menţinerea deciziei de pensionare emise de Casa de pensii a M.A.N., întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 164/2001.
Contestatoarea a menţionat că, prin punerea în executare silită a sentinţei Tribunalului Argeş, intimatul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârii judecătoreşti i-a fost incidenţă legislaţia anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, în condiţiile în care Legea 241/2013, prin art. 1 stabileşte că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010."
Referitor îa onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1.240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari şi neconforme cu dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanţei, să cenzureze onorariul acestuia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 192 şi art. 711 şi din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
învestită cu soluţionarea acestei cereri, Judecătoria sectorului 6, Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 842 din 03 februarie 2015 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind contestaţia la executare în favoarea Tribunalului Argeş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că din cererea de sesizare a instanţei, reiese că motivele invocate privesc modalitatea de calcul a pensiei, motiv care se circumscrie contestaţiei la titlu, competenţa în această materie aparţinând instanţei care a pronunţat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeş, potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010.
Tribunalul Argeş prin sentinţa civilă nr. 761 din 26 martie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi, spre soluţionare.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut că întrucât actele de executare contestate nu au fost efectuate de organele investite ca autoritate publică şi constituite expres pentru punerea în apiicare a dispoziţiilor legaie în materie de asigurări sociale, ci de către executor judecătoresc, la solicitarea creditorului, nu sunt incidente dispoziţiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010. Prin urmare, în aplicarea acestei dispoziţii legale, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materia contestaţiei la executare.
Cu privim la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Întrucât ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită a conţinutului cererii de sesizare, pentru stabilirea competenţei materiale este necesar a se identifica obiectul acţiunii, în funcţie de care se va determina instanţa competentă în soluţionarea cauzei.
Din cuprinsul cererii de sesizare a instanţei reiese că Judecătoria sectorului 6 a fost sesizată cu o cerere prin care contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1265/2014, precum şi reducerea onorariului executorului judecătoresc, apreciindu-l ca fiind exagerat în raport de munca prestată şi nelegai faţă de dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 188/2000,
Contestaţia la executare a fost formulată ca urmare a intrării în vigoare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în temeiul cărora Decizia de pensie pentru limită de vârstă nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 emisă în favoarea intimatului C.R., a fost revizuită.
În cauza supusă analizei, contestatoarea a solicitat instanţei anularea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc, apreciind că punerea în executare a sentinţei civile nr. 2500/2012 a Tribunalului Argeş nu mai poate fi continuată ea urmare a intrării în vigoare a unui aci normativ, în speţă a O.U.G. nr. 1/2011, în temeiul căruia legiuitorul a dispus iniţierea procesului de revizuire a pensiilor, în funcţie de alte criterii decât cele menţionate de Legea nr. 119/2010, inclusiv a acelor pensii ale căror cuantum a fost siabilit prin hotărâre-judecătorească, cum este cazul în speţă.
De asemenea, prin aceeaşi cerere, contestaioarea a solicitat instanţei constatarea caracterului nelegai al onorariului stabilit în favoarea B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N.
Din înscrisurile aliate ia dosarul cauzei şi aflate la filele 45-46 ale dosarului Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, rezultă că prin sentinţa civilă nr. 2500 din 3 8 septembrie 2012, a fost admisă contestaţia S.C.M.D.U., în numele şi pentru contestatorul C.R. în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a M.A.N. şi M.A.N., şi a fost dispusă anularea Deciziei nr. 12223 din 14 aprilie 2011 emisă de Comisia din cadrul M.A.N. precum şi Decizia nr. 79810 din 06 ianuarie 2011 emisă de M.A.N., menţinându-se, în plală, pensia de serviciu stabilită contestatorului în temeiul Legii nr. 164/2001, modificată şi completată şi aflată în plată în luna decembrie 2010.
Pe parcursul punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti, ca fază finală a procesului civil, pot apărea diferite incidente procedurale a căror soluţionare legiuitorul a ales să o reglementeze în cap. VI, Titlul I al Cărţii a V-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Dispoziţiile art. 711 din actul normativ mai sus menţionat, în temeiul cărora contesîatoarea şi-a întreprins demersul judiciar, prevăd că „ împotriva executării silite, a încheierilor date ele executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act ele executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silita în condiţiile legii".
Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale menţionate, reiese că acesta reprezintă cadrul legal pentru controlul legalităţii executării silite în situaţia în care pe parcursul derulării acesteia, părţile sau terţii sunt vătămaţi de modalitatea în care s-a realizat executarea silită, putând astfel obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale şi uneori, chiar lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.
Pe de altă parte, contestaţia la titlu este instituţia destinată să expiiciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a îi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, neputând fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, această finalitate fiind "apanajul" exclusiv al căilor de atac. Prin urmare, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar putea afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare, faţă de scopul pentru care a fost sesizată instanţa de judecată, respectiv constatarea nulităţii tuturor actelor de executare dispuse de executorul judecătoresc, respectiv controlul de legalitate al onorariului stabilit în favoarea acestuia, obiectul cererii îl reprezintă contestaţie la executare, iar nu contestaţie la titlu, aşa cum greşit a reţinut Judecătoria sectorului 6, Bucureşti.
Aceasta întrucât, pe lângă faptul că, potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, contestatoarea întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile art. 711 din acelaşi act normativ care reglementează contestaţia la executare. Contestaţia la titlu vizează titlu executoriu din perspectiva înţelesului, întinderii şi aplicării sale. De asemenea, prin intermediul contestaţiei la titlu, nu se poate pune în discuţie legalitatea actelor de executare şi nici nu se poate solicita constatarea nulităţii acestora. Or, solicitarea contestatoarei vizează tocmai chestiunea legată de constatarea nulităţii actelor de executare.
Prin urmare, având în vedere că, prin solicitarea adresată instanţei, contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. a solicitat anularea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc, ca urmare a intervenirii unor împrejurări în cursul executării silite şi care pot afecta legalitatea actelor de executare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu poate fi înlăturată decâî printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor care reglementează soluţionarea incidentelor apărute în cursul executării silite.
Prin cererea sa, contestatoarea nu solicită lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, şi care potrivit art. 713 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. ar fi de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea judecătorească, respectiv Tribunalul Argeş, ci doar învederează instanţei intervenirea unei impediment în punerea în executare a sentinţei civile nr. 2500 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş.
Faţă de considerentele mai sus expuse, cererea formulată de contestatoarea Casa de Pensii sectorială a M.A.N., este o contestaţie la executare, reglementată de dispoziţiile art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ..
Art. 713 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cererilor formulate în temeiul dispoziţiilor art. 711 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în favoarea instanţei de executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 650 din acelaşi act normativ, judecătoria este instanţa competentă, din punct de vedere material, să soluţioneze contestaţiile la executare.
Prin urmare, întrucât legiuitorul prin dispoziţiile legale mai sus evocate a stabilit că judecătoriile au plenitudine de competenţă în soluţionarea cererilor de contestaţie la executare, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti va fi competentă material să soluţioneze contestaţia la executare formulată de Casa de Pensii Sectorială a M.A.N., în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N. şi C.R. având ca obiect anularea tuturor actelor de executare dispuse în Dosarul execuţional nr. 1265/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatoarea Casa de Pensii Sectorială a M.A.N. cu sediul în Bucureşti, sector 6, Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii B.E.J. Asociaţi B.Ş.C. şi D.N., cu sediul în Bucureşti, sector 3, Bucureşti şi C.R. cu domiciliul în Piteşti, judeţul Argeş, în favoarea Judecătoriei sectorului 6, Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 rnai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1180/2015. Civil → |
|---|
