ICCJ. Decizia nr. 1143/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1143/2015
Dosar nr. 5960/2/2014
Şedinţa publică din 5 mai 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. , asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, A.D.G. şi A.C.D. au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 846 din 24 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11865/3/2014, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii revizuenţii au susţinut că în acelaşi litigiu s-au pronunţat două sentinţe contradictorii, anume sentinţa nr. 747 din 3 aprilie 2013 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosar nr. 6504/3/2013 şi sentinţa civilă nr. 846/24 iunie 2014 pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosar nr. 11865/3/2014.
Au susţinut revizuenţii că cele două hotărâri privesc aceeaşi pricină şi se referă la aceleaşi persoane care stau în judecată în aceeaşi calitate. În prima dintre sentinţe s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, iar prin a doua sentinţă s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Revizuenţii au apreciat că ambele cereri vizează aceeaşi executare silită şi se referă la acelaşi titlu executoriu, iar nesocotirea autorităţii de lucru judecat justifică formularea cererii de revizuire.
Prin sentinţa nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. presupune că există cel puţin două hotărâri definitive potrivnice care sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină şi între aceleaşi persoane care au stat în judecată în aceeaşi calitate.
S-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 846 din 24 iunie 2014 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.G. şi A.D. împotriva încheierii emisă de B.E.J., T.A.M. şi T.A.V. prin care s-a dispus continuarea executării silite în temeiul titlului executoriu, contractul de credit bancar din 7 mai 2007. În acest litigiu care avea ca obiect tot o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. au fost atacate încheierea din 12 august 2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosar nr. 9145/4/2009 şi încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul de executare nr. 1020/2013.
De asemenea, s-a constatat că prin sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.D.G. şi A.C.D. împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti la data de 15 septembrie 2010 în Dosar nr. 15759/4/2010. În această din urmă cauză cererea de revizuire era întemeiată tot pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii susţinând că încheierea pronunţată la data de 15 septembrie 2010 contravine încheierii pronunţată la data de 12 mai 2009.
Astfel, Curtea a constat că, în speţă, revizuenţii au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 teza a I-a C. proc. civ. prin raportare la două hotărâri pronunţate în pricini diferite.
Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului revizuenţii A.C.D. şi A.D.G., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, revizuenţii au susţinut că în mod greşit curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 846 din 24 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întrucât în cauză au fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii formulată în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenţii au subliniat faptul că instanţa nu a manifestat rol activ în soluţionarea cererii de revizuire care îndeplinea condiţiile de admisibilitate.
De asemenea, revizuenţii au susţinut că în mod greşit instanţa de revizuire a omis să pună în discuţia părţilor, să examineze şi să se pronunţe, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.E.J., Asociaţi T.A.M. şi T.N.V. şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Revizuenţii reclamă şi faptul că instanţa ar fi trebuit să examineze actele de executare silită şi clauzele contractului de credit bancar.
În drept, revizuenţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă formularea unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, prin sentinţa nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014 , recurată de revizuenţii A.C.D. şi A.D.G., Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat cu privire la admisibilitatea cerererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, va fi analizată critica revizuenţilor care vizează modul de judecată al instanţei de revizuire asupra cererii cu care a fost învestită, motiv ce poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi verificat din această perspectivă.
Înalta Curte constată că instanţa a soluţionat revizuirea în considerarea dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii şi faptelor pe care se întemeiază aceasta.
Motivul de revizuire invocat de revizuenţi în susţinerea cererii lor vizează dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Una dintre cerinţele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunţate în dezlegarea aceleiaşi probleme litigioase, între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi pentru aceeaşi cauză.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Aşadar, pentru existenţa acestui caz de revizuire este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, condiţie fundamentală faţă de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorităţii de lucru judecat.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 846 din 24 iunie 2014 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.G. şi A.D. împotriva încheierii emisă de B.E.J., T.A.M. şi T.A.V. prin care s-a dispus continuarea executării silite în temeiul titlului executoriu, contractul de credit bancar din 7 mai 2007. Obiectul acestui litigiu îl constituie tot o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind atacate încheierea din 12 august 2009 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosar nr. 9145/4/2009 şi încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul de executare nr. 1020/2013.
Prin sentinţa civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.D.G. şi A.C.D. împotriva încheierii pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti la data de 15 septembrie 2010 în Dosar nr. 15759/4/2010. În această din urmă cauză cererea de revizuire era întemeiată tot pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii susţinând că încheierea pronunţată la data de 15 septembrie 2010 contravine încheierii pronunţată la data de 12 mai 2009.
Privite comparativ, cele două decizii sunt pronunţate în cauze diferite în sensul că cererea de revizuire soluţionată prin sentinţa civilă nr. 747/2013 vizează alte încheieri decât cererea de revizuire soluţionată prin sentinţa civilă nr. 846/2014, astfel că nu se poate susţine existenţa unor hotărâri potrivnice pronunţate în aceeaşi pricină.
Aşa fiind, se constată că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este temeinică şi legală, deoarece în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de cele reţinute, recursul este nefondat şi urmează a fi respins, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A.C.D. şi A.D.G. împotriva sentinţei nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1138/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1161/2015. Civil → |
|---|
