ICCJ. Decizia nr. 1161/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1161/2015
Dosar nr. 5689/104/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Fondul şi hotărârea instanţei de fond.
Tribunalul Olt, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1162 din 18 iunie 2013, a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de pârâta SC V. SA Sâmbureşti, în contradictoriu cu reclamanţii G.H. şi P.T. moştenitori ai lui T.I. (în prezent decedat), privind sentinţa civilă nr. 446 din 18 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosar nr. 5689/104/2002.
Instanţa a reţinut în esență, analizând dispozitivul sentinţei nr. 446/2003, că pârâta a fost obligată să restituie reclamanţilor vila (conac vechi), spaţiile de cazare, crama (beci), magazia şi suprafaţa de 5.776 mp, imobile situate pe raza com. Cungrea, sat. Oteşti, judeţul Olt. A reţinut că dispozitivul sentinţei nu cuprinde elemente contradictorii care să nu poată fi puse în executare, precizând clar imobilele ce urmează a fi restituite reclamanţilor.
Tribunalul a mai reţinut că în cererea de lămurire a dispozitivului, pârâta a învederat aspecte care sunt de natură să antameze fondul cauzei, care puteau fi analizate doar în căile de atac.
Apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 2811 C. proc. civ., că dispozitivul nu cuprinde dispoziţii contradictorii care să nu poată fi puse în executare, tribunalul a respins cererea de lămurire a dispozitivului.
Apelul şi hotărârea instanţei de apel.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC V. SA Sâmbureşti.
Analizând motivele de apel în raport cu sentinţa apelata şi probele existente la dosar instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 446 din 18 iunie 2003, rămasă irevocabilă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 5689/2002, s-a dispus: „(…) obligă parata să restituie reclamanţilor, vila (conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci) magazia şi suprafaţa de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Otesti, judeţul Olt (…).” Instanţa a reţinut în principal că proprietatea ce face obiectul litigiului a aparţinut autorului reclamanţilor - P.T. - şi a fost expropriată potrivit Hotărârii nr. 25/1945 a Comisiei de Plasa Slatina, precum şi faptul ca ulterior acestui act statul a deţinut abuziv şi fără titlu proprietatea autorului.
În cauza respectivă au fost efectuate: o expertiza de evaluare teren (expert P.N.) şi o expertiza de identificare şi evaluare construcţii (expert M.L.).
Având în vedere probele administrate în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi schimbată sentinţa şi pe fond admisă în parte contestaţia la titlu sub următoarele aspecte şi pentru următoarele motive:
În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 446/2003 cu referire la construcţii, instanţa de apel constată că dispozitivul sentinţei enumeră construcţiile care urmează să fie restituite, prin expertiza tehnică efectuată în cauza acestea fiind identificate în concret. In dispozitivul sentinţei au fost preluate denumirile construcţiilor astfel cum se regăsesc în expertiza tehnica efectuată în cauză, în expertiză fiind descrise în clar şi evaluate construcţiile respective, astfel încât pot fi identificate cu uşurinţă. În ceea ce privește numărul construcţiilor restituite, Curtea constată că neclaritatea provine din redactarea dispozitivului în raport cu minuta, care reprezintă hotărârea pe scurt, în sensul inserării eronate a punctuaţiei intre termenii enumerării. Astfel, la redactarea dispozitivului hotărârii, semnele de punctuaţie au fost preluate greşit din minuta, aşa cum rezultă din compararea celor doua texte, situaţie care poate fi îndreptată pe calea procedurală prevăzuta de art. 281 vechiul C. proc. civ., în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege. Prin urmare, cu privire la această cerere, instanţa de apel a constatat că hotărârea este clară sub aspectul descrierii şi identificării construcţiilor, neexistând impedimente cu privire la înțelesul, întinderea şi aplicarea hotărârii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea hotărârii sub aspectul identificării terenului supus restituirii, instanţa de apel a constatat că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin hotărâre s-a dispus restituirea terenului în suprafaţa de 5.776 mp, situat în com. Cungrea, sat. Otești, judeţul Olt, în dispozitivul hotărârii nefiind indicate elemente clare de identificare, situaţie care a condus la dificultăţi în executarea sentinţei, în condiţiile în care aceasta a făcut parte dintr-o suprafaţa mai mare - moşie.
În acest sens s-a efectuat o expertiza cadastrală, de către expertul tehnic A.P., completată prin răspunsul la obiecţiuni şi schiţă, identificarea făcându-se în raport cu actele avute în vedere cu ocazia pronunţării Hotărârii nr. 446/2003.
În consecinţă, se impune lămurirea dispozitivului în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 5.776 mp, situată în com. Cungrea judeţul Olt, ca fiind individualizată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic A.P., astfel cum a fost precizat prin completarea şi schiţa depusă la dosar la data de 12 ianuarie 2015, sub nr. de înregistrare 797 (fila 203, 204).
Recursul şi hotărârea instanţei de recurs.
Împotriva Deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta SC V.S. SA solicitând, în principal, casarea acesteia şi trimiterea pentru rejudecare, în vederea lămuririi dispozitivului sentinţei în sensul de a preciza şi numărul clădirilor supuse restituirii, precum şi identificarea lor. În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei recurate în acelaşi sens. A solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, atât de la fond cât şi din recurs.
Recurenta susţine ca în mod nelegal instanţa a respins cererea de lămurire în ceea ce priveşte construcţiile supuse restituirii întrucât titlul executoriu este sentinţa (dispozitivul) şi nu minuta, dispozitivul fiind pus în executare, impunându-se aşadar să fie clar şi fără echivoc. Cu atât mai mult cu cât s-a constatat că există diferențe între minută şi dispozitiv, dispozitivul trebuia corectat pentru a fi identic cu minuta.
Ultima fraza a considerentelor sentinţei civile nr. 446/2003 a Tribunalului 0lt, al cărei dispozitiv se încearcă a fi lămurit prevede: pe de altă parte, este de necontestat ca s-a urmărit practic a fi restituite clădirile ce se găsesc amplasate pe terenul în suprafaţa de 5.776 mp cu condiţia să se fi dovedit că ele au aparţinut reclamanţilor. După lămurirea dispozitivului în ceea ce priveşte identificarea terenului, mai multe clădiri dintre cele menţionate în procesul verbal de executare silită se găsesc amplasate pe terenul ce depăşeşte suprafaţa identificata de 5.776 mp, după cum pe terenul individualizat se găsesc amplasate construcţii ce aparţin societăţii şi nu au fost menţionate în procesul verbal de executare silită.
Concluzionând, cu ocazia executării silite, reclamanţii au fost puşi în posesie pe alt teren decât cel individualizat prin decizia Curţii de Apel Craiova, mai exact pe terenul aferent clădirilor alese de ei aleatoriu.
Recurenta a mai susţinut că neclaritatea dispozitivului sentinţei a condus la o situaţie faptica ce o dezavantajează şi nu concordă cu obligaţia impusă prin sentinţă. Așa cum rezulta din procesul verbal de executare silită, reclamanţii, au ales în teren 4 clădiri, doua dintre ele cu destinaţia magazie şi spatii de cazare, însă din rapoartele de expertiza întocmite în cauză reiese că una dintre clădirile alese de reclamanţi, având destinaţia spatii de cazare şi birouri, nu le-a aparţinut, ci a fost edificată după preluarea terenului de către stat.
Acea clădire este doar parţial amplasata pe terenul în suprafaţa de 5.776 mp şi figurează în inventarul mijloacelor fixe ale SC V.S. SA ca şi cămin de nefamiliști, cu data punerii în funcţiune, anul 1988. Acelaşi expert a concluzionat ca nu poate identifica clădirile ce au format obiectul sentinţei al cărei dispozitiv se solicită să fie lămurit, deoarece din dispozitiv nu rezultă cu claritate nici numărul clădirilor, dar nici poziţionarea lor, iar în teren se găsesc mai multe construcţii cu destinație-spatii de cazare şi magazii. Prin urmare, daca un expert topo nu poate determina clădirile nu reiese cum ele s-ar determina la punerea în posesie.
Cum prin precizarea formulată de reclamanţi la termenul din data de 16 octombrie 2002, aceştia au solicitat 3 clădiri (construcţie cu destinaţie locuința - conac vechi; construcţie folosita ca sediu de birouri de către pârâţi - conac cu destinaţie viticola şi construcţie pentru semiindustrializare - uscătorie prun), nu se puteau restitui prin sentinţă mai multe construcţii (4) şi mai mult, doar una dintre cele 3 clădiri solicitate a aparţinut reclamanţilor anterior preluării terenurilor de către stat.
Recurenta susţine că se impunea a fi lămurit dacă clădirile restituite prin sentinţa civila nr. 446/2003 sunt cele alese de reclamanții-intimați şi regăsite în procesul verbal de executare silită, deşi nu se găsesc amplasate pe suprafaţa de teren de 5.776 mp așa cum a fost individualizată.
Recurenta mai susţine că nu au atacat cu nicio cale de atac sentinţa al cărei dispozitiv solicită să fie lămurit, întrucât nu a deţinut la acel moment schiţa aferenta terenului în suprafaţă de 5.776 mp, pentru a putea dovedi care este amplasamentul real al terenului şi că a intrat în posesia ei abia în anul 2014. Însă, pierzând prin neexercitare dreptul la o cale de atac, nu înseamnă că a pierdut implicit şi dreptul la lămurirea dispozitivului neclar.
Recurenta justifică necesitatea casării întrucât este necesară o expertiză care să lămurească identitatea dintre construcţiile menţionate în dispozitivul sentinţei nr. 446/2003 şi cele existente faptic în teren.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Cu referire la motivul de recurs ce vizează neconcordanţa dintre minută şi dispozitiv ceea ce impunea corectarea dispozitivului, critică ce se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, nu este vorba de o neconcordanţă între minută şi dispozitiv, care să impună lămurirea dispozitivului, clădirile fiind corect menţionate atât în minută, cât şi în dispozitiv. Prin dispozitivul sentinţei nr. 446 din 18 iunie 2003, s-a dispus: „ (…) obligă parata să restituie reclamanţilor, vila(conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci) magazia şi suprafaţa de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Oteşti, judeţul Olt (…)” Prin minuta aflată pe versoul încheierii din 28 mai 2003 (fila 127) s-a dispus „ (…) obligă parâta să restituie reclamanţilor vila (conac vechi), spațiile de cazare, cramă (beci), magazia şi suprafaţa de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Oteşti, judeţul Olt (…)”. Lipsa unei virgule între cuvintele „vilă(conac vechi)” şi „spaţiile de cazare” şi plasarea unei virgule între cuvântul „crama„ şi „(beci), din dispozitivul hotărârii nu presupune o neconcordanţă între minută şi dispozitiv şi în nici un caz nu impune o lămurire a dispozitivului ci eventual o îndreptare de eroare materială, aşa cum corect a apreciat instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât construcţiile au fost identificate prin expertiză şi preluate întocmai în hotărâre, putând fi identificate cu uşurinţă.
Celelalte critici, ce au fost încadrate de parte în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu sunt propriu-zis critici ale deciziei recurate, motive de nelegalitate a acesteia, ci motive care în opinia recurentei justifică cererea sa de lămurire dispozitiv.
Cu toate acestea, faţă de faptul că se invocă neconcordanţe între actele de executare săvârşite în baza sentinţei a cărei lămurire se cere şi lămurirea asupra identificării terenului făcută de instanţa de apel, Curtea constată că hotărârea recurată răspunde legal, prin considerente corecte, necontradictorii, argumentelor şi motivelor apelantei (recurentă în faza procesuală de faţă).
În ceea ce priveşte critica referitoare la apariţia unor neconcordanţe între procesul verbal de executare silită în care apar menţionate clădirile şi terenul în suprafaţă de 5.776 mp ce a fost identificat prin lămurirea dispozitivului de către instanţa de apel, pornind de la faptul că ceea ce s-a urmărit este restituirea unei suprafeţe de teren cu clădirile amplasate pe ea, această chestiune nu ţine de lămurirea dispozitivului, ci de executarea propriu-zisă, eventualele neconcordanţe putând fi rezolvate într-o eventuală contestaţie la executare. Ceea ce urmăreşte petenta prin cererea de lămurire dispozitiv este de fapt o modificare a dispozitivului sentinţei, ceea ce este inadmisibil într-o cerere de lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii şi aplicării lui.
Chestiunile legate de faptul că unele clădiri pe care reclamanţii au cerut punerea în posesie nu le-au aparţinut, ci au fost edificate după preluarea terenului de către stat şi se găsesc în inventarul mijloacelor fixe ale SC V.S. SA, nu ţin de lămurirea dispozitivului, ci sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, apel pe care pârâta nu l-a exercitat. De asemenea, nerespectarea limitelor învestirii sub aspectul faptului că reclamanţii, la termenul din 16 octombrie 2002, au solicitat restituirea a trei clădiri, iar instanţa a restituit patru, din care doar una a aparţinut reclamanţilor anterior preluării terenurilor de către stat, sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, omis a fi exercitat. Nu este admis ca prin cererea de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului unei hotărâri să se îndrepte eventuale sau presupuse erori de judecată, aşa cum dealtfel pretinde petenta.
Susţinerea recurentei că nu a putut exercita apelul, întrucât nu deţinea la acel moment schiţa terenului, nu este un argument suficient care să permită îndreptarea unei hotărâri în afara cadrului procesual al căilor de atac legale şi care să îndreptăţească partea interesată să solicite modificarea hotărârii prin mecanismul contestaţiei la titlu.
Recurenta mai susţine că se impunea a fi lămurit dacă clădirile restituite prin sentinţa civilă nr. 446/2003 sunt cele alese de reclamanții-intimați şi regăsite în procesul verbal de executare silită. Ori, acest lucru se poate face numai în cadrul unei contestaţii la executare, iar nu în cadrul contestaţiei la titlu.
Faţă de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei, soluţia pronunţată de instanţa de apel fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.S. SA împotriva Deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1162/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
