ICCJ. Decizia nr. 127/2015. Civil. Asigurări sociale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 127/2015
Dosar nr. 2850/1/2014
Şedinţa publică de la 20 ianuarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 356/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Dosar nr. 4503/107/2013 a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) împotriva Sentinţei nr. 2557 din 12 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 4503/107/2013.
Curtea a reţinut că, potrivit reglementării speciale în materia litigiilor privind stabilirea şi plata indemnizaţiei de şomaj, cum este litigiul de faţă, termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond (art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, coroborat cu 215 din Legea nr. 62/2011 şi cu art. 468 alin. (1) din noul C. proc. civ.).
Potrivit art. 185 alin. (1) din noul C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată apelantei pârâte la data de 14 februarie 2014 iar apelul a fost depus la prima instanţă, la data de 13 martie 2014 - deci, după expirarea termenului prevăzut de legiuitor, termen calculat potrivit art. 181 alin. (2) din noul C. proc. civ.
În ceea ce priveşte natura şi termenul de declarare a căii de atac a apelului împotriva hotărârii pronunţată în această materie, art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 şi art. 468 alin. (1) noul C. proc. civ., prevede expres posibilitatea exercitării apelului în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii instanţei de fond.
Curtea a reţinut, contrar susţinerilor apelantei că jurisprudenţa în materie a statuat, în mod constant, că fiind vorba despre o reglementare explicită, este fără relevanţă menţionarea greşită a termenului de exercitare a căii de atac, atât în cuprinsul dispozitivului, cât şi a minutei întocmite în condiţiile art. 401 - 402 noul C. proc. civ., deoarece căile de atac şi termenele de exercitare a acestora sunt determinate de lege şi nu de instanţa de judecată.
Întrucât excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, fiind în legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă, în cauză, Curtea, raportat la probele dosarului, a făcut aplicarea sancţiunii prevăzute de legiuitor şi a reţinut că natura juridică a acestei excepţii, aşa cum a fost reţinută, impune analiza acesteia cu prioritate, admiterea ei făcând inutilă analiza celorlalte aspecte ale apelului de faţă, care vizează fondul pricinii.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) invocând dispoziţiile art. 509 pct. 8 şi alin. (2) din acelaşi articol.
În dezvoltarea criticilor se arată că A.J.O.F.M. a depus apel în termenul prevăzut de art. 468 alin. (1) noul C. proc. civ. în care se specifică, că termenul de apel este de 30 de zile de la comunicare hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Arată revizuenta că în Dosarele nr. 5247/107/2013 şi nr. 4505/107/2013 s-a formulat apel în acelaşi termen prevăzut de art. 468 alin. (1) noul C. proc. civ. iar potrivit art. 430 alin. (2) noul C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Cu toate acestea, prin decizia revizuită a fost respins apelul, ca tardiv formulat deşi, în celelalte două dosare menţionate, soluţiile au fost de admitere a apelurilor.
Arată revizuenta că motivele reţinute de instanţă în privinţa respingerii apelului ca tardiv formulat au în vedere dispoziţiile art. 185 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 C. proc. civ., respectiv situaţia când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Instanţa a reţinut că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii, situaţie aplicabilă A.J.O.F.M. ţinând cont că aceasta a invocat în susţinerea netemeiniciei excepţiei tardivităţii invocată de intimată că însăşi instanţa de fond în dispozitivul sentinţei face referire la termenul de apel ca fiind de 30 de zile.
Se mai susţine de către revizuenta că în cauză sunt aplicabile prevederile noul C. proc. civ. în privinţa termenului de declarare a apelului iar nu dispoziţiile din legile speciale.
Susţine revizuenta că în deciziile menţionate ce au obiect identic cu decizia atacată, respectiv contestaţie privind alte drepturi de asigurări sociale, problema juridică tranşată este identică, una din părţi fiind A.J.O.F.M. Alba, doar cealaltă parte nefiind identică. Pentru a fi în prezenţa unui proces echitabil se presupune ca deciziile definitive date problemelor de drept în litigiile anterioare dar identice sub aspectul problemelor de drept soluţionate, au caracter de aplicabilitate şi în litigiile ulterioare, în speţă în dosarele invocate. Invocă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 259/A/2014 şi nr. 345/A/2013 pronunţate de Curtea de Apel Alba, faţă de decizia revizuită.
Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele considerente:
Prin decizia atacată, respectiv Decizia nr. 356/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Dosar nr. 4503/107/2013 a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) împotriva Sentinţei nr. 2557 din 12 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 4503/107/2013.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., susţinându-se contrarietatea dintre decizia atacată şi alte decizii respectiv Decizia nr. 259/A/2014 şi Decizia nr. 345/A/2013 pronunţate de Curtea de Apel Alba.
Conform temeiului legal indicat, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Conform art. 431 noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării menţionate rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.
În speţă hotărârea a cărei revizuire se solicită a stabilit că apelul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2557 din 12 decembrie 2013 prevăzut de Tribunalul Alba este formulat tardiv, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 119 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 coroborat cu art. 215 din Legea nr. 62/2011 şi art. 468 alin. (1) din noul C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 259/A/2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis apelul declarat de A.J.O.F.M. Alba împotriva Sentinţei nr. 93/2014 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 5247/107/2013 şi în consecinţă, s-a schimbat, în tot, hotărârea atacată, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M. Alba.
Prin Decizia nr. 345/A/2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis apelul formulat de pârâta A.J.O.F.M. Alba împotriva Sentinţei civile nr. 2305 din 26 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia Civilă în Dosarul nr. 4505/107/2013.
S-a schimbat, în tot, sentinţa atacată în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamanta L.M. în contradictoriu cu pârâta A.J.O.F.M.
S-a înlăturat obligaţia pârâtei de a achita reclamantei cheltuieli de judecată la fond.
Considerentele care au stat la baza acestor două hotărâri sunt comune şi acestea se referă la stabilirea dreptului de indemnizaţie de şomaj cuvenit intimatelor-reclamante, respectiv modul de clacul al cuantumului acestui drept bănesc.
Or, în speţă, nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi întrucât astfel cum arată şi revizuenta, părţile din dosarele menţionate nu sunt aceleaşi.
Chiar dacă problemele juridice din cele două dosare prezintă similitudini, ele vizează alte părţi, aşadar soluţiile date în cele două dosare, nu au autoritate de lucru judecat asupra soluţiei pronunţată în dosarul în care s-a pronunţat decizia supusă revizuirii, această din urmă hotărâre fiind pronunţată în temeiul unei excepţii de procedură şi nu evocă fondul.
Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Alba (A.J.O.F.M. Alba) împotriva Deciziei nr. 356/A din 23 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Dosar nr. 4503/107/2013.
Cu drept de recurs care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2015. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 128/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
