ICCJ. Decizia nr. 128/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 128/2015
Dosar nr. 2724/226/2014
Şedinţa de la 20 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă în pretenţii înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş la data de 16 iunie 2014, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.802,91 lei, reprezentând contravaloare pompe pentru piscina şi a dobânzii legale de la data 25 iulie 2012 până la introducerea cererii, în sumă de 660 lei, conform anexei, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ. vechi, (art. 1270 noul C. civ.) în vigoare la data semnării contractului dintre părţi, arată că au putere de lege pentru părţi dispoziţiile convenţiilor legal încheiate între acestea, astfel că, raportat la dispoziţiile contractului de vânzare-cumpărare echipamente piscina şi execuţie lucrări de instalare nr. 4/2010, precum şi a procesului verbal angajament de plata din data de 12 mai 2012, sunt clare obligaţiile asumate de societatea pârâtă, precum şi cazurile de acordare a garanţiei şi încălcarea acestor obligaţii.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Făgăraş motivând că, potrivit prevederilor art. 107 din noul C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază sau îşi are sediul pârâtul".
Prin Sentinţa civilă nr. 1973/2014, Judecătoria Făgăraş a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Oradea.
La data de 7 noiembrie 2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea.
La termenul din 10 decembrie 2014, instanţa invocat şi a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva excepţiei invocate, instanţa a reţinut următoarele:
Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, competenţa teritorială a instanţei de la domiciliul pârâtului constituind regula generală.
Art. 113 alin. (1) C. proc. civ., prevede mai multe cazuri de competenţă teritorială alternativă, în speţă prezentând relevanţă situaţia de la pct. 3 - instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Conform prevederilor de mai sus, în speţă, competenţa teritorială aparţine deopotrivă mai multor instanţe, respectiv Judecătoriei Oradea în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi Judecătoriei Făgăraş în baza art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că reclamanta a chemat pârâta în judecată pentru a-şi îndeplini obligaţia de garanţie ce-i revenea conform contractului încheiat între părţi, contract ce avea ca obiect efectuarea unor lucrări - montare piscine - în localitatea Sercaia, în circumscripţia Judecătoriei Făgăraş.
Reclamantul, în baza art. 116 C. proc. civ., are posibilitatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Odată ce reclamantul alege una dintre aceste instanţe, în virtutea principiului disponibilităţii pe care i-l conferă art. 9 alin. (3) teza finală C. proc. civ. - "partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege" - înlătură competenţa alternativă a celorlalte instanţe, în speţă a Judecătoriei Oradea. După ce reclamantul şi-a exprimat opţiunea, înlăturând competenţa altor instanţe, nu mai poate reveni asupra acesteia, invocând necompetenţa, iar competenţa teritorială a instanţei alese de acesta devine exclusivă.
Din acest motiv, după declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Oradea, instanţa în favoarea căreia a fost declinată competenţa a apreciat că, fiind vorba despre o competenţă teritorială exclusivă a instanţei iniţial sesizate, adică a Judecătoriei Făgăraş, care nu mai putea fi înlăturată, excepţia necompetenţei teritoriale a devenit potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., o excepţie de ordine publică, astfel că poate fi invocată din oficiu de instanţă.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi ale art. 113 pct. 3, art. 116 şi art. 9 pct. 3 teza finală C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Făgăraş.
În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanţa, constatând conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Făgăraş şi Judecătoria Oradea - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.
Obiectul cauzei este reprezentat de pretenţii izvorâte din contractul încheiat de părţi, reclamanta pretinzând plata unor produse livrate şi montate dar neachitate de pârâtă.
Potrivit prevederilor art. 107 din noul C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa unde domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Pârâta a înţeles să invoce prin întâmpinare excepţia necompetenţei teritoriale conform dispoziţiilor art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ.
Situaţia de faţă nu se subscrie ipotezei prevăzute de art. 113 pct. 3 din noul C. proc. civ., aşa cum invocă reclamanta, întrucât în speţă părţile nu au prevăzut în contract competenţa teritorială alternativă faţă de regula generală a competenţei instanţei de la domiciliul pârâtei.
Ca atare, în lipsa incidenţei unor dispoziţii speciale contrare, competenţa teritorială a instanţei se determină prin raportare la domiciliul pârâtei, prin urmare instanţa competentă să judece prezenta cauză este Judecătoria Oradea, întrucât sediul pârâtei este în Oradea.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) din noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 127/2015. Civil. Asigurări sociale. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2015. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
