ICCJ. Decizia nr. 129/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 129/2015
Dosar nr. 48222/299/2014
Şedinţa de la 20 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, la data de 20 februarie 2014, sub nr. 2861/306/2014, reclamanta Asociaţia de proprietari T. Sibiu a chemat în judecată pe pârâta SC M.T.S. SRL, solicitând instanţei obligarea dezvoltatorului imobiliar să remedieze degradările majore care au survenit în perioada de garanţie a lucrărilor de construcţie asupra spaţiilor comune betonate din jurul celor 3 blocuri situate în ansamblul rezidenţial T. din municipiul Sibiu, str. D. şi format din blocurile B1, B2 şi B3, construite şi vândute de către societatea pârâtă.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între dezvoltatorul imobiliar şi proprietarii care fac parte din Asociaţia de Proprietari T., pe dispoziţiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi pe dispoziţiile art. 1707-1715 C. civ.
Prin precizările depuse la data de 19 februarie 2014, reclamanta Asociaţia de Proprietari T. Sibiu a arătat că obiectul acţiunii civile îl constituie obligarea pârâtei SC M.T.S. SRL la remedierea şi repararea degradărilor care au survenit în perioada de garanţie la spaţiile comune betonate exterioare constând în parcări, trotuare şi locuri de joacă pentru copii, aferente celor trei blocuri nou construite de către dezvoltatorul imobiliar.
La data de 29 mai 2014, în conformitate cu art. 201 alin. (1) C. proc. civ., pârâta SC M.T.S. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepţie, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a instanţei şi declinarea dosarului la instanţa competentă.
În motivarea excepţiei necompetenţei teritoriale, s-a invocat faptul că pârâta are sediul în Bucureşti, sectorul 1, iar în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă teritorial să judece prezenta cauză.
Prin Sentinţa civilă nr. 4916 din 12 septembrie 2014, Judecătoria Sibiu a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Sibiu, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., trebuie ca părţile să fi prevăzut explicit în contract locul executării obligaţiei, însă această condiţie nu este îndeplinită în cauză, în contractele de vânzare-cumpărare încheiate de cumpărătorii apartamentelor cu pârâta, contracte pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile, nefiind indicat în mod expres locul executării obligaţiilor. Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat că în cauză competenţa teritorială a Judecătoriei Sibiu nu poate fi determinată după nici unul dintre criteriile de competenţă teritorială alternativă invocate de reclamantă, motiv pentru care se va face aplicarea regulii generale de competenţă teritorială prevăzute de art. 107 C. proc. civ. (cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel), sediul societăţii pârâte SC M.T.S. SRL fiind situat în municipiul Bucureşti sector 1.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 15 octombrie 2014, sub nr. 48222/299/2014.
Analizând cererile părţilor şi înscrisurile aflate la dosar în vederea soluţionării excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţă teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. în conformitate cu art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă.
În speţă, excepţia necompetenţei teritoriale a judecătoriei a fost invocată la primul termen de judecată, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.
În cazul cererilor având ca obiect executarea unor contracte încheiate între un profesionist şi un consumator, necompetenţa teritorială este de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 126 alin. (2) C. proc. civ., întrucât părţile nu o pot înlătura.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - art. 112, mai sunt competente, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea unui contract, respectiv instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.
În prezenta cauză, contrar celor reţinute prin Sentinţa civilă nr. 4916 din 12 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 2861/306/2014, locul executării de către pârâtă a obligaţiilor de remediere a defecţiunilor semnalate de către cumpărători în conformitate cu garanţia pentru bună execuţie asigurată de constructor, precum şi a obligaţiei de garanţie pentru vicii, este prevăzut expres în fiecare contract de vânzare-cumpărare, acesta fiind identic cu locul situării construcţiei vândute, respectiv în Sibiu, str. D., jud. Sibiu. În cazul obligaţiilor născute în legătură cu execuţia unei construcţii, locul executării nu poate fi decât locul situării imobilului respectiv, care este menţionat în contract, fiind lipsit de orice fundament juridic sau raţional să se considere că părţile nu au stabilit prin contract locul executării unei asemenea obligaţii, ca şi când remedierea degradărilor la spaţiile comune betonate s-ar fi putut efectua şi în altă parte decât în locul în care acestea se află.
Mai mult, contractele de vânzare-cumpărare, în temeiul cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată, au fost încheiate între cumpărători, care au calitatea de consumatori, şi reclamantă, care are calitatea de profesionist, fiind aplicabile şi normele privind competenţa teritorială alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât executarea acestor contracte poate fi solicitată instanţei de la domiciliul consumatorilor. Având în vedere că, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare aflate la Dosarul nr. 2861/306/2014, domiciliul cumpărătorilor-consumatori, care sunt membri ai asociaţiei de proprietari reclamante, se află în Sibiu, cererea de chemare în judecată pentru executarea obligaţiilor asumate de dezvoltatorul imobiliar în legătură cu bunurile imobile vândute au fost în mod corect introduse la Judecătoria Sibiu.
În consecinţă, având în vedere că asociaţia reclamantă a avut posibilitatea de alegere între instanţa de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi instanţele competente alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., precum şi că acţiunea a fost introdusă la Judecătoria Sibiu cu respectarea normelor de competenţă teritorială alternativă menţionate, instanţa stabileşte că soluţionarea cauzei a fost declinată în mod greşit, fapt ce împiedică buna desfăşurare a prezentului litigiu, prin îngreunarea exercitării dreptului la apărare al reclamantei şi prin administrarea probatoriului prin comisie rogatorie, în cazul încuviinţării probelor cu martori şi expertiză judiciară.
Pentru aceste motive, având în vedere normele legale menţionate mai sus, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată din oficiu, urmând să o admită şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 134 C. proc. civ., având în vedere că Judecătoria Sibiu a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul, în vederea soluţionării conflictului ivit, către instanţa imediat superioară şi comună instanţelor în conflict, aceasta fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Sectorului 1 - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.
Obiectul cauzei este reprezentat de obligaţia de a face, respectiv de remediere a degradărilor majore care au survenit în perioada de garanţie a lucrărilor de construcţie asupra spaţiilor comune betonate din jurul celor 3 blocuri situate în ansamblul rezidenţial T. din municipiul Sibiu, str. D. şi format din blocurile B1, B2 şi B3, construite şi vândute de către societatea pârâtă.
Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - art. 112, mai sunt competente, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea unui contract.
În prezenta cauză locul executării de către pârâtă a obligaţiilor de remediere a defecţiunilor semnalate de către cumpărători în conformitate cu garanţia pentru bună execuţie asigurată de constructor, precum şi a obligaţiei de garanţie pentru vicii, este prevăzut expres în fiecare contract de vânzare-cumpărare, acesta fiind identic cu locul situării construcţiei vândute, respectiv în Sibiu, str. D., jud. Sibiu.
În cazul obligaţiilor născute în legătură cu execuţia unei construcţii, locul executării nu poate fi decât locul situării imobilului respectiv, remedierea degradărilor la spaţiile comune betonate neputându-se efectua şi în altă parte decât în locul în care acestea se află.
În consecinţă, având în vedere că reclamanta a avut posibilitatea de alegere între instanţa de drept comun prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi instanţele competente alternativ, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., acţiunea a fost introdusă la Judecătoria Sibiu cu respectarea normelor de competenţă teritorială alternativă.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1284/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 124/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
