ICCJ. Decizia nr. 1313/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1313/2015
Dosar nr. 183/89/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civila, înregistrată sub nr. 183/89/2015, reclamantul V.D.N., în contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I., A.N.R.P. şi Comisia locală Iveşti, a solicitat:
- anularea (desfiinţarea) Deciziei de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I. privind măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006 de validare a propunerii Comisiei locale Iveşti privind înscrierea suprafeţei de 3,50 ha, reconstituită reclamantului, după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005;
- obligarea pârâtei sa emită decizia de validare a măsurii acordării, de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006 de validare a propunerii Comisiei Locale Iveşti privind înscrierea suprafeţei de 3,50 ha, reconstituită reclamantului, după autorul său, V.D. în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
- obligarea pârâtei să stabilească cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin pentru suprafaţa de 3,50 ha teren agricol, extravilan, ce i-a fost reconstituit în proprietate şi care nu i-a fost atribuit în natură;
- să se dispună repunerea reclamantului în termenul prevăzut de lege de a completa Dosarul de despăgubiri înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 3188/FFC/2006, cu documentele solicitate de A.N.R.P., prin adresa din 05 septembrie 2013 a preşedintelui Comisiei locale Iveşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a Judeţului Vaslui, adresă ce a fost înregistrată la Primăria com. Iveşti din 18 septembrie 2013;
- obligarea pârâtei Comisia locală Iveşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Jud. Vaslui, să procedeze la completarea Dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 3188/FFCC/2006, cu toate documentele ce i~au fost solicitate prin adresa din 05 septembrie 2013.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr, 1153/2014, a admis excepţia necompetenţe teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia civilă, competenţa de soluţionare a cauzei civile dedusă judecăţii de reclamantul V.D.N.
Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin cererea dedusă judecaţii, reclamantul V.D.N., în contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I., A.N.R.P. şi Comisia Locală Iveşti a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea (desfiinţarea) Deciziei de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I., privind măsura acordării de despăgubiri stabilite prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei locale Iveşti, privind înscrierea suprafeţei de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005; obligarea pârâtelor să emită decizie de validare a măsurii acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei Locale Iveşti, privind înscrierea suprafeţei de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicări".
Prin entitate învestită de lege se au în vedere structurile cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii, astfel cum acestea sunt definite la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013.
Prin Decizia nr. 517 din 27 februarie 2014 ce face obiectul prezentei contestaţii s-a invalidat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006 de validare a propunerii Comisiei locale Iveşti privind înscrierea suprafeţei de 3.50 ha teren arabil situat în com. Iveşti, sat. Iveşti, jud. Vaslui.
Cât timp terenul ce face obiect al deciziei de invalidate se află în judeţul Vaslui, iar decizia contestată se referă ia invalidarea unei hotărâri emise de Comisia Judeţeană Vaslui, Tribunalul Bucureşti a apreciat că revine Tribunalului Vaslui competenţa soluţionării prezentei cauze.
Prin sentinţa nr. 515 din 5 martie 2015, Tribunalul Vaslui, secţia civilă, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţa, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Vaslui a reţinut următoarele:
Aşa cum corect s-a reţinut, obiectul pricinii pendinte îl constituie cererea anularea (desfiinţarea) Deciziei de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, emisă de pârâta C.N.C.I., privind măsura acordării de despăgubiri stabilite prin Hotărârea Comisiei judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei Locale Iveşti, privind înscrierea suprafeţei de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul sau, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 - petit principal, şi capătul de cerere accesoriu privind obligarea pârâtelor să emită decizie de validare a măsurii acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Judeţene Vaslui nr. 29 din 07 februarie 2006, de validare a propunerii Comisiei Locale Iveşti, privind înscrierea suprafeţei de 3,50 ha, reconstituită reclamantului după autorul său, V.D., în anexa nr. 23 la Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.
Potrivit normei speciale si imperative din art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competenţa este determinată de capătul de cerere principal, în speţă, de primul petit.
Conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013 include C.N.C.I. în categoria entităţilor învestite de lege.
Cum Decizia de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014 ce face obiectul prezentei contestaţii a fost emisă de o entitate - C.N.C.I. - care are sediul în Bucureşti, aliat în circumscripţia Tribunalului capitalei, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine în mod evident acelei instanţe, fiind lipsite de relevanţă orice aite aspecte.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, norma de competenţă incidenţă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanţe, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii:
a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;
b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, C.F.F. a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;
f) A.N.R.P., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică;
g) C.N.C.I., înfiinţata potrivit legii.
Întrucât, în cauză, Decizia de invalidare nr. 517 din 27 februarie 2014, contestată de reclamant, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, rezultă că în cauza de faţă, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi.
Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1312/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1314/2015. Civil → |
|---|
