ICCJ. Decizia nr. 1386/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1386/2015
Dosar nr. 1446/84/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 22 mai 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin Decizia nr. 1099/A din data de 12 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1446/894/2013, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei SC H.R. T. SRL Cluj-Napoca; a admis, în parte, apelu! declarat de reclamantul B.B. împotriva sentinţei civile nr. 4921 din 7 noiembrie 2013 a Tribunalului Sălaj şi a obligat-o pe pârâta C.A.S. a Judeţului Cluj la plata către acesta a indemnizaţiei aferente concediului medical pentru perioada cuprinsă în intervalul 18 iunie 2012-04 septembrie 2012, calculată prin raportare la un salariu realizat de reclamant în cuantumul echivalent sumei de 1.100 euro pe lună. păstrând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii definitive a declarai recurs pârâta C.A.S. a Judeţului Cluj, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 februarie 2015 şi repartizat spre soluţionare completului 12 filtru.
În motivare, recurenla-pârătâ a susţinut că, în cauză, nu s-a reţinut culpa sa în ceea ce priveşte refuzul eliberării certificatului de incapacitate temporară de muncă a reclamantului şi că indemnizaţia aferentă concediului medical se achită din fondul special pentru accidente de muncă şi boli profesionale, care este gestionat de C.N.P., prin C.J.P. şi nu din bugetul F.N.U.A.S.S.
În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Având în vedere că acţiunea civilă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 27 februarie 2013, potrivit prevederilor ari.24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, se constată că litigiul este guvernat de normele acestui act normativ, care a intrat în vigoare anterior promovării acţiunii civile în cauză, respectiv la 15 februarie 2013.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 februarie 2015 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 26 februarie 2015, completul 12 filtru a analizai conţinutul raportului şi, constatând că întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor litigante. pentru formularea, în scris, a unui punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Din proeeseie-verbale de înmânare aflate la filele 17, 18 şi 19 în dosarui de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat pârâtei C.A.S. a Judeţului Cluj la data de 16 martie 2015, reclamantului B.B. la 14 martie 2015, iar intimatei SC H.R. T. SRL la data de 13 martie 2015.
Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea. în scris, a unui punct de vedere ta raport, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) coroborate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 4 mai 2015, completul 12 a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 22 mai 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, în vigoare la data promovării acţiunii civile, respectiv 27 februarie 2013.
Examinând recursul sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, în raport, de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cm cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele;
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege simt supuse recursului".
Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lt. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de mancă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.
În cauză, acţiunea civilă promovată de reclamantul B.B., înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia I civilă, la data de 27 februarie 2013, sub nr. 1446/84/2013, are ca obiect constatarea cuantumului de 1.100 euro al salariului net al acestuia, obligarea pârâtei SC H.R. T. SRL la plata viramentelor datorate bugetului de stat, aferente unuî salariu net de 1,100 euro pe lună pentru perioada 01 septembrie 2011-30 iunie 2012 şi obligarea pârâtei C.A.S. a Judeţului Cluj la plata contravalorii concediului de incapacitate temporară de muncă pentru perioada cuprinsă în intervalul 18 iunie 2012-04 septembrie 2012.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta izvorăşte ciintr-un conflict de muncă, cauza eircumserimdu-se, din acest, punct de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, m procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În cauză, Decizia nr. 1099/A din 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apei Cluj, secţia I civilă, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de pârâta C.A.S. a Judeţului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta C.A.S. a Judeţului Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca. jud. Cluj, împotriva Deciziei nr. 1099/A din 12 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1398/2015. Civil → |
|---|
