ICCJ. Decizia nr. 1398/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1398/2015
Dosar nr. 1032/99/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 mai 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 19 noiembrie 2013, reclamanţii sus menţionaţi au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău solicitând instanţei obligarea acestora din urmă, la plata unor diferenţe salariale stabilite prin Legea nr. 330/2009, la nivelul lunii iunie 2010, începând cu data de 3 iulie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, până la 30 noiembrie 2012, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi plata dobânzilor legale aferente acestor sume.
Prin Decizia nr. 1582/D din 16 decembrie 2014, Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a disjuns judecata cauzei în ceea ce-l priveşte pe reclamantul D.C., de cauza celorlalţi reclamanţi şi a dispus în legătură cu acesta, formarea unui dosar separat, cu termen la data de 02 februarie 2015.
A admis excepţia necompetenţei teritoriale, în ceea ce priveşte cauza formulată de ceilalţi reclamanţi B. G., C.V., I.M.P., C.R., C.A.M., A.M.L., M.C.E., C.E., L.C.E., B.S., F.G. şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a se dezînvesti, instanţa a reţinut că reclamanţii îndeplinesc funcţia de procurori sau de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti (cu excepţia reclamantului D.C., care este angajat ca şofer în aceeaşi unitate), iar dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevăd că ,,dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea”.
Coroborând aceste prevederi legale cu cele stipulate de dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol mai sus evocat, ce reglementează competenţa facultativă, Tribunalul Bacău a apreciat că aceasta,,se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor” şi, întrucât reclamanţii şi-au ales Tribunalul Iaşi drept instanţă competentă, Tribunalul Bacău a declinat competenţă de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Astfel învestit, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 584 din 4 martie 2015, la rându-i, şi-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
A constatat ivit, conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a se dezinvesti, Tribunalul Iaşi a reţinut că, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Totodată, potrivit prevederilor art. 269 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., astfel că, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi text, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau sediul.
Or, în ceea ce priveşte conflictele de muncă, competenţa teritorială nu este alternativă, ci revine, exclusiv instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul sau locul de muncă, reclamantul.
Apreciind că reclamanţii (cu excepţia menţionată) sunt încadraţi ca procurori sau grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, Tribunalul Iaşi a reţinut că, la momentul înregistrării acţiunii reclamanţii aveau locul de muncă în judeţul Bacău, astfel că, Tribunalului Bacău îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanţilor care sunt procurori şi grefieri ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, aşa încât, dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. (cu referire, în speţă, la alin. (3)),ce reglementează competenţa facultativă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, în cazul concret dedus judecăţii, reclamanţii sunt procurori şi grefieri ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, şi nu ai tribunalului, care este instanţa competentă material a soluţiona litigiile în cazul conflictelor individuale de muncă.
Ca atare, potrivit art. 210 din Legea nr. 63/2011, astfel cum a fost modificat prin pct. 3 din Legea nr. 2/2013 începând cu 15 februarie 2013 (acţiunea fiind introdusă la 19 noiembrie 2013) ,,Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
Din perspectiva normelor juridice incidente, precum şi faţă de obiectul acţiunii, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze pricina trebuie avute în vedere prevederile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite potrivit C. proc. civ.
În contextul arătat, acest act normativ, prin prevederile art. 95 pct. 1 şi 4, a acordat competenţă tribunalelor să judece, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor jurisdicţii, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Astfel, întrucât se constată că printr-o dispoziţie legală expresă s-a stabilit competenţa materială de soluţionare a conflictelor de muncă în favoarea tribunalului, precum şi pentru toate considerentele expuse anterior, competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, va fi stabilită în favoarea Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1386/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1399/2015. Civil → |
|---|
