ICCJ. Decizia nr. 173/2015. Civil. Succesiune. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA a II-a CIVILĂ
Decizia nr. 173/2015
Dosar nr. 6199/303/2013
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 314/2014 din 31 martie 2014 Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta N.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1263 din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Novaci.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta N.A.M. a declarat recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 1402/2014 din 9 octombrie 2014 a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă N.A.M. împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 2 decembrie 2014, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată şi urmează să o admită, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., „când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent”, iar, potrivit dispoziţiilor art. 129 pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Conform art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 96 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., curtea de apel judecă ca instanţă de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege.
Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 459 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului. Relevant este şi alin. (2) al art. 459 care dispune în sensul că „(2) în cazul hotărârilor susceptibile de apel, dacă acesta nu a fost exercitat, recursul este inadmisibil. Cu toate acestea, o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal. în acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. (3) Căile extraordinare de atac pot fi exercitate şi concomitent, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate”.
Din examinarea dispoziţiilor sus evocate, Înalta Curte constată că recursul poate fi promovat direct doar dacă este ca atare prevăzut ca o cale de atac pentru hotărârea susceptibilă atât cu apel, cât şi cu recurs, numai cu acordul expres al părţilor în sensul în sensul exercitării directe a recursului. Doar în acest caz, recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
În acest sens, sintagma „recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege” vizează reglementarea din art. 459 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
În acelaşi context se interpretează şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ca regulă generală pentru hotărârile pronunţate de curţile de apel şi ca regulă specială în cazul prevăzut de art. 459 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Faţă de dispoziţiile anterior menţionate, în speţă devine operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., recursul declarat împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă, este de competenţa Curţii de Apel Craiova.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte va scoate cauza de pe rol şi va trimite recursul declarat de reclamanta N.A.M. împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Scoate cauza de pe rol şi înaintează recursul declarat de reclamanta N.A.M. împotriva deciziei nr. 314/2014 din 31 martie 2014 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 767/2015. Civil. Dizolvare societate. Recurs → |
|---|
