ICCJ. Decizia nr. 146/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 146/2015
Dosar nr. 3612/117/2008**
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2015
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 3612/117/2008, s-a admis cererea formulată de reclamantul C.A., împotriva pârâtului S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti şi, în consecinţă, s-au stabilit despăgubirile aferente exproprierii terenului în suprafaţă de 1.500 mp., tarlaua 1299/1, parcela 20, cu număr cadastral 2878 din Titlul de proprietate nr. 27.641/572 din 26 iunie 1997, eliberat de C.J. Cluj realizată prin Hotărârea nr. 7 de stabilire a despăgubirii din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la suma de 240.000 lei, în favoarea reclamantului. A fost obligat pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti să achite reclamantului suma menţionată şi suma de 5.180 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 7 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 – C.L. Gilău, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în comuna Gilău, în suprafaţă de 1.500 mp., făcând parte din tarlaua 1299/1, parcela 20, identificat sub număr cadastral 2878, evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 27641/572 din 26 Iunie 1997, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900 Euro raportat la cursul de 1 Euro = 3,6167 lei din data de 17 aprilie 2009.
În temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca şi obiective evaluarea terenului expropriat şi daunele aduse reclamantului ca urmare a exproprierii.
Din raportul de expertiză efectuat de către comisia de experţi a rezultat că valoarea de circulaţie a imobilului la momentul realizării expertizei este de 240.000 lei, respectiv de 160 lei/mp., neexistând vreun prejudiciu ca urmare a exproprierii.
Terenul este situat în intravilanul comunei Gilău, zona Branişte, fiind un teren plan, cu o formă geometrică regulată (dreptunghi), cu o lăţime medie de cca. 14 metri şi o lungime de 107 metri, accesul realizându-se printr-un drum de câmp, continuat cu strada Braniştei, utilităţile (curent, apă şi gaz), aflându-se la cca. 30 metri de la cea mai apropiată casă recent construită.
În şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009, s-a respins cererea privind efectuarea unei contraexpertize şi cea de refacere a raportului de expertiză, pe considerentul că experţii numiţi au avut în vedere valoarea de circulaţie a imobilului de la momentul efectuării expertizei, respectiv martie 2009, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, însă s-au încuviinţat obiecţiunile formulate referitoare la modalitatea de stabilire a valorii de circulaţie.
Comisia de experţi şi-a menţinut punctul de vedere, situaţie în care tribunalul a admis acţiunea promovată, obligând pe pârât să achite reclamanţilor echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 240.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru terenul litigios.
Instanţă a avut în vedere valoarea de circulaţie la momentul expertizării întrucât, pe parcursul soluţionării cauzei, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experţii şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condiţiile art. 15 din prezenta lege” a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G. nr. 228/2008, în sensul că „acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, … în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii”, art. 26 alin. (2) din acest act normativ statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 5.180 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 1.000 lei achitaţi doamnei expert V.D., 800 lei achitaţi doamnei expert M.A., 1.000 lei achitaţi domnului expert B.G. şi 2.380 lei, reprezentând onorariu avocaţial.
Prin decizia civilă nr. 81/A/2010 din 19 martie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost menţinută.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că raportul de expertiză dispus în cauză a fost întocmit iniţial de o comisie compusă din doi experţi, deşi potrivit cerinţelor art. 25 din Legea nr. 198/2004, în litigii având obiectul celui prezent, comisia de experţi se constituie din trei specialişti, câte unul desemnat de către fiecare parte a litigiului şi unul desemnat de instanţă. Acest viciu a fost remediat prin exercitarea de către instanţă a rolului activ la termenul de judecată din 27 februarie 2009, când s-a dispus revenire cu adresă la toţi cei trei experţii numiţi în comisie, în vederea formulării unui punct de vedere comun, în cadrul aceluiaşi raport.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit pentru termenul de judecată din 24 aprilie 2009, valoarea de 240.000 lei a terenului în litigiu stabilită la data de 31 martie 2009 a fost însuşită de către toţi cei trei experţi, indicându-se ca sursă de informare la stabilirea valorilor acte de tranzacţionare certe, notariate publice şi agenţii imobiliare, arătându-se că ofertele negociabile sunt reduse cu cca. 15-20 % pentru obţinerea preţului de tranzacţie, iar din cauza fenomenului de recesiune, s-a mai aplicat o reducere suplimentară a preţurilor maximale cu încă 35-45 %.
Ca metode de determinare a valorii imobilului s-au utilizat metoda comparaţiei directe şi metoda comparaţiei prin bonitare.
Obiecţiunile formulate de către pârât referitoare la modalitatea de determinare a valorii imobilului şi la metodele luate în considerare, au fost încuviinţate de instanţă la termenul de judecată din 29 septembrie 2009, dispunându-se comunicarea acestora celor trei experţi.
Prin răspunsul formulat, experţii au exprimat punctul de vedere referitor la fiecare obiecţie, în final menţinându-şi opiniile exprimate în cuprinsul raportului de expertiză iniţial.
Experţii au aplicat atât corecţiile negative, cât şi coeficienţii de particularizare, precum şi indicele de inflaţie corespunzător.
Faţă de modalitatea de soluţionare a obiecţiunilor formulate prin răspunsurile punctuale ale experţilor la fiecare obiecţiune, la termenul de judecată din 24 noiembrie 2009, în mod corect, prima instanţă a respins cererea de efectuare a unei contraexpertize ca inutilă, nepertinentă şi neconcludentă.
Viciile raportului de expertiză reiterate în apel nu au putut avea ca şi consecinţă încuviinţarea efectuării unei contraexpertize, întrucât aspectele invocate nu constituie vicii propriu-zise care să afecteze legalitatea probei.
Atât prin raportul de expertiză întocmit şi însuşit cu unanimitate de opinii sub toate aspectele de către toţi cei trei experţi, cât şi prin răspunsul la obiecţiuni, s-a ţinut cont de toate particularităţile terenului în litigiu, ofertele de la momentul exproprierii şi corecţiile impuse de evoluţia în timp a preţurilor imobilelor, iar cele două metode, cea a comparaţiei directe şi cea prin comparaţie prin bonitare sunt suficiente şi edificatoare în vederea determinării valorii de piaţă de la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Contrar celor afirmate de apelantă, nu există nicio contradicţie între măsura încuviinţării obiecţiunilor la raportul de expertiză şi respingerea cererii de efectuare a unei contraexpertize, în condiţiile în care concluziile iniţiale au fost menţinute şi prin răspunsul la obiecţiuni.
În ce priveşte deciziile de speţă ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea pe de o parte, nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, considerentele concrete invocate de apelantă nu vin nicidecum în susţinerea apelului.
În ceea ce priveşte critica vizând greşita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată. În mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât în urma probatoriului administrat s-a stabilit că valoarea despăgubirii determinată de pârâtă la momentul exproprierii nu corespundea valorii reale pentru acordarea unei despăgubiri juste, pârâta se face vinovată de modalitatea greşită de determinare a valorii şi implicit de declanşarea prezentului litigiu, astfel încât căzută fiind în pretenţii, este ţinută la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea civilă din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. 3612/117/2008, din oficiu s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei civile nr. 81 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, în sensul că „obligă apelanta C.N.A.D.N.R. SA să plătească intimatului C.A. suma de 1785 lei cheltuieli de judecată în apel.”
Împotriva acestei sentinţei, pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 3257 din 07 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, pronunţată în dosarul nr. 3612/117/2008, hotărârea a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa supremă a reţinut că deşi instanţele fondului au identificat corect dispoziţiile legale aplicabile speţei, cu toate acestea,prin hotărârea atacată nu s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară nesocotind cu evidenţă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, informaţiile pe care acesta s-a fundamentat şi concluziile experţilor, fiind de neacceptat.
S-au dat îndrumări, ca în rejudecare, să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condiţiile legii, pentru a respecta criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile care furnizează informaţii concludente, cum ar fi preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, orice alte relaţii care sunt compatibile normei legale incidente, din această perspectivă solicitarea de relaţii de la C.N.P. fiind pe deplin pertinentă.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 60/ A din 17 mai 2012, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului, care a fost menţinută, iar apelantul a fost obligat să plătească intimatelor C.S.M. şi M.C.C. suma de 7233 lei, cheltuieli de judecată în ambele apeluri şi recurs.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În baza îndrumărilor date de instanţa supremă, în rejudecare, instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, prin care să se stabilească valoarea de circulaţie a terenului expropriat în raport de momentul emiterii hotărârii, 18 aprilie 2008 şi în raport de momentul efectuării expertizei, februarie 2009, s-au încuviinţat obiecţiunile formulate, s-au solicitat relaţii de la C.N.P. cu privire la valorile de tranzacţionare ale terenurilor din zonă în perioada 2009-2011 şi relaţii de la P.C. Vlaha, cu privire la existenţa unor contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare cu cel expropriat.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit o valoare de circulaţie a terenului expropriat în raport de data exproprierii, 18 aprilie 2008 în sumă de 275.905 ron, echivalentul a 76.500 euro, în raport de data efectuării expertizei, februarie 2009 de 260.710 ron, reprezentând echivalentul a 61.500 euro, iar valoarea totală a terenului la data raportului, decembrie 2011 fiind de 133.880 ron echivalentul a 30.735 euro.
În ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului expropriat în momentul efectuării expertizei, februarie 2009, comisia a arătat că a optat pentru metoda comparaţiei directe pentru evaluarea terenului, luând în considerare contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică, existente pentru terenuri din aceeaşi zonă şi cu caracteristici asemănătoare, stabilind o valoare de piaţă cât mai apropiată de o eventuală valoare de tranzacţie pe piaţa liberă. Astfel, s-a luat în considerare contractul de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2007, cu privire la suprafaţa de 5700 mp extravilan situat în satul Branişte cu utilităţi la 500 mp, pentru preţul de 49,28 euro/mp, contractul de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 2007 pentru suprafaţa de 404 mp intravilan, cu utilităţi la gard în localitatea Branişte pentru preţul de 61,88 euro/mp., contractul de vânzare-cumpărare din 20 decembrie 2007 pentru suprafaţa de 4300 mp extravilan, utilităţi la 100 mp de amplasament pentru preţul de 41,32 euro/mp şi contractul de vânzare-cumpărare din 23 aprilie 2008 pentru suprafaţa de 4.300 mp. extravilan, utilităţi la 100 m pentru preţul de 55 euro/mp. Pentru data întocmirii raportului de expertiză februarie 2011 nu s-a putut aplica metoda comparaţiei directe pentru stabilirea valorii terenului expropriat, pentru că în zonă nu s-au identificat tranzacţii cu terenuri similare.
Din relaţiile obţinute de la Primăria comunei Săvădisla a rezultat că în decembrie 2008 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la suprafaţa de 900 mp arabil situat în satul Vlaha, com. Săvădisla, pentru preţul de 27.000 euro.
Prin răspunsul la obiecţiuni, experţii au arătat că din planul cadastral rezultă că terenul în litigiu, teren intravilan, are acces la drum, că dacă se face dovada amenajării respectivului drum se acceptă coeficientul de corecţie + 6,20 %, că terenul este plan şi cu forma regulată, că Planul de urbanism general nu prezintă pentru zona respectiv un POT mai mare de 45 %, că s-a ales un coeficient R deoarece cea mai bună utilizare a terenului impune o parcelare în vederea obţinerii unor loturi mai mici pentru edificarea unor construcţii civile şi ceea ce este esenţial, că contractele de vânzare-cumpărare folosite în suplimentul de expertiză sunt identice cu cele folosite în raportul iniţial, la care s-au aplicat corecţiile adecvate, contracte de vânzare-cumpărare anexate răspunsului la obiecţiuni.
Diferenţa de valoare dintre cele două expertize tehnice efectuate în cauză se explică prin aceea că la momentul efectuării primei expertize cursul euro era de 3,5084 Ron/euro, iar la momentul efectuării celei de-a doua expertize cursul euro era de 4,2392 Ron/euro.
Cu ocazia soluţionării recursului s-au depus la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare, în legătură cu care, Curtea a constatat că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 646 din 21 februarie 2008 şi cel autentificat sub nr. 694 din 4 iunie 2009, cel autentificat sub nr. 163 din 19 octombrie 2009, se referă la terenuri extravilane, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 953 din 14 august 2009, 3807 din 16 septembrie 2009 nu conţin menţiunea cu privire la natura juridică a terenurilor, intravilan sau extravilan, iar celelalte sunt încheiate la sfârşitul anului 2009, cu mult după data efectuării primului raport de expertiză, când este cunoscută scăderea preţurilor de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, s-a apreciat că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 şi art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
În baza art. 274 C. proc. civ., urmare respingerii apelului, fiind în culpă procesuală, apelantul a fost obligat să plătească intimatelor C.S.M. şi M.C.C. suma de 7233 lei, cheltuieli de judecată în ambele apeluri şi recurs.
Nemulţumit de soluţia dată, pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 1092 din 04 martie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins excepía nulităţii recursului invocată de intimaţii reclamanţi; a admis recursul pârâtului, hotărârea atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, potrivit argumentelor ce succed:
În ce priveşte excepţia nulităţii recursului, recurentul s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., arătând atât motivele de nelegalitate încadrabile în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. cât şi criticile propriu-zise pe care îşi întemeiază recursul.
Faţă de recursul pârâtului s-a reţinut că prin prima decizie de casare s-au dat îndrumări ca instanţa de rejudecare să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condiţiile legii, pentru a respecta criteriul pe care doar legea îl poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile care furnizează informaţii concludente.
Deşi instanţa de apel a dispus, în mod corect, refacerea expertizei pentru evaluarea terenului reclamantelor pentru a se asigura respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în final, soluţia procesuală nu a respectat exigenţele acestui text legal, cu atât mai mult cu cât expertiza efectuată a fost înlăturată pe o apreciere proprie a instanţei, apreciere ce nu se încadrează nici în criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi nici în statuările instanţei de casare, în condiţiile în care se reţine că diferenţa de valoare dintre cele două expertize efectuate în cauză (fond şi apel) se explică prin aceea că la momentul efectuării primei expertize cursul euro era de 3,5084Ron/euro, iar la momentul efectuării celei de-a doua expertize, cursul euro era de 4,2392 Ron/euro.
Criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) şi (2) prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Aşa cum s-a cristalizat în practica judiciară, sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” are în vedere preţul de piaţă, respectiv cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare. „Preţul de piaţă” este considerat a fi preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Stabilirea preţului de piaţă presupune administrarea unor probatorii pertinente, una din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare care, în speţă, contrar prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere evaluarea terenului la data exproprierii şi nu la data întocmirii raportului de expertiză.
Sintagma „data întocmirii raportului de expertiză” din cuprinsul art. 26 presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecăţii, şi nu la data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul foloseşte o terminologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv „raport de expertiză”, pentru etapa jurisdicţională şi „raport de evaluare”, pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor în etapa jurisdicţională.
Este adevărat că simplul fapt că judecătorul nu este specializat în domeniul în care s-a încuviinţat expertiza nu conferă valoare absolută concluziei expertului, raportul de expertiză fiind un simplu mijloc de probă care trebuie evaluat de instanţă în contextul celorlalte mijloace de probaţiune.
Instanţa de judecată este îndreptăţită a stabili cuantumul despăgubirilor prin aprecierea coroborată a probelor administrate, în cadrul cărora raportului de expertiză întocmit în cauză nu i s-ar putea recunoaşte o poziţie superioară. Sunt de reţinut, în acest sens, prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care „Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî”.
Pe acest temei, în măsura în care pârâtul înfăţişează contracte de vânzare - cumpărare încheiate în perioada relevantă pentru alte imobile de acelaşi fel cu terenul în litigiu, instanţa poate cenzura valoarea inserată în raportul de expertiză, apreciind, eventual, asupra oportunităţii întocmirii unei noi lucrări de specialitate.
Metoda de stabilire a despăgubirilor nu a avut în vedere criteriul prevăzut de Legea nr. 33/1994, şi anume „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
În vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat şi în virtutea respectării principiului impus de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa putea aprecia asupra oportunităţii întocmirii unei noi lucrări de specialitate având ca obiectiv şi finalitate stabilirea cuantumului despăgubirii în funcţie de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel cu imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.
În aceste condiţii, se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la epoca efectuării expertizei.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, care, în condiţiile unei imposibilităţi obiective de obţinere a unor comparabile adecvate exigenţelor normei, să aibă în vedere şi o analiză de piaţă pe baza ofertelor supuse tranzacţionării, o medie ponderală a ofertelor imobiliare de o manieră echilibrată, care să reflecte o echivalenţă rezonabilă în raport de elementele caracteristice ale proprietăţii, valorificând alte probe administrate de părţi şi aplicând corecţiile de rigoare.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 3612/117/2008**, la data de 24 octombrie 2013.
Prin decizia civilă nr. 562/ A din data de 05 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis, în parte, apelul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor, în sensul că a stabilit suma de 136.240 lei, în loc de 240.000 lei. A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată. A obligat pe intimatele C.S.M. şi M.C.C. să plătească apelantului suma de 5.820 lei, cheltuieli de judecată în apel.
La adoptarea soluţiei, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 7 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 – C.L. Gilău s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în C. Gilău, în suprafaţă de 1.500 mp., făcând parte din tarlaua 1299/1, parcela 20, identificat sub număr cadastral 2878, evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 27641/572 din 26 iunie 1997, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900 Euro raportat la cursul de 1 Euro = 3,6167 lei din data de 17 Aprilie 2009, în favoarea reclamantului C.A., decedat pe parcursul soluţionării litigiului. Calitatea procesuală activă a reclamantului a fost transmisă succesoarelor acestuia, C.S.M. şi M.C.C.
Având în vedere îndrumările din decizia de casare şi prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize judiciare de evaluare a terenului expropriat, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la momentul efectuării expertizei.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 16 ianuarie 2014, Curtea a încuviinţat cererile în probaţiune solicitate de către pârâtul apelant privind efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică judiciară evaluatorie precum şi efectuarea unor adrese către P. Gilău – S.T.I., C.N.P. Cluj şi B.C.P.U. Cluj pentru a comunica la dosar copii după tranzacţii autentice de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2013 şi 2014 care au ca obiect terenuri situate în intravilanul satului Gilău, jud. Cluj, categoria de folosinţă arabil.
Totodată, s-a pus în vedere părţilor ca în ipoteza în care deţin copii de pe astfel de contracte de vânzare-cumpărare autentice să le depună la dosar pentru a putea fi avute în vedere de către comisia de experţi la efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză.
Pârâtul apelant şi instituţiile mai sus amintite au depus la dosarul cauzei copii de pe contracte de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică la dosar.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de comisia de experţi s-a stabilit că terenul cu suprafaţa de 1.500 mp., tarla 1299, parcela 20 cu nr. cadastral 2878, cu destinaţia de intravilan arabil este amplasat în zona Branişte din com. Gilău, cu acces la un drum secundar balastat, cu utilităţi stradale situate la cca. 40 m. Terenul este amplasat lângă nodul de acces la autostradă şi are o formă regulată, cu un front la str. Branişte de 14 m. şi cu o lungime de 107 m.
Evaluarea terenului s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 cu privire la preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel la data întocmirii raportului şi daunele aduse proprietarului şi în concordanţă cu prevederile S.I.E., I.V.S. – Cadrul general, I.V.S. 101 - Sfera misiunii de evaluare, I.V.S. 102 – Implementare, I.V.S. 230 – Drepturi asupra proprietăţi imobiliare şi Standardele A.N.E.V.A.R. 2012.
La evaluare s-au utilizat informaţiile disponibile din piaţa imobiliară cu privire la tranzacţii autentice existente la dosarul cauzei pentru terenuri comparabile situate în zone limitrofe, pentru aplicarea metodei comparaţiilor de piaţă în conformitate cu prevederile din standardele internaţionale de evaluare.
Comisia de experţi a concluzionat că la data emiterii hotărârii de expropriere, 18 aprilie 2008, valoarea terenului expropriat a fost de 77.370 euro sau 279.042 lei, respectiv 1.500 mp. x 51,58 euro/mp., 1 euro = 3,6066 lei, iar la data întocmirii raportului, de expertiză, 06 martie 2014, valoarea terenului este de 30.285 euro sau 136.240 lei, respectiv 1.500 mp. x 20,19 euro/mp., 1 euro = 4,4986 lei, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice depuse la dosar încheiate cât mai recent, de preferinţă în ultimul an şi pentru terenuri situate în apropierea terenului expropriat.
Împotriva raportului de expertiză, pârâtul apelant a formulat obiecţiuni solicitând refacerea acestuia, apreciind că valoarea de 20,19 euro/mp. este stabilită în mod nelegal şi eronat de către comisia de experţi.
Pârâtul apelant a solicitat cenzurarea raportului de expertiză cu privire la momentul exproprierii terenului în litigiu, de 51,58 euro/mp., întrucât imobilul trebuie să fie evaluat la data întocmirii noii expertize.
Pârâtul apelant a mai arătat că terenul expropriat nu poate fi comparat cu imobilele menţionate în contractele de vânzare-cumpărare autentice şi identificate de către experţi ca fiind terenuri comparabile întrucât suprafaţa unora dintre ele este mai mică decât suprafaţa terenului expropriat, iar alte terenuri au categoria de folosinţă curţi, construcţii, ceea ce implică o valoare mai mare a terenului sau, pus şi simplu, valoarea menţionată în aceste contracte este exagerat de mare.
Prin răspunsul la obiecţiunile pârâtului apelant, comisia de experţi care a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie a arătat că obiecţiunile sunt nefondate întrucât pârâtul apelant interpretează într-o manieră proprie şi eronată concluziile la care a ajuns comisia de evaluare, cu ignorarea precizărilor din raportul de expertiză.
La evaluarea terenurilor s-a ţinut seama şi s-a aplicat metoda de evaluare prin extracţie recomandată de S.I.E. pentru respectiva categorie de teren, cu aplicarea corecţiilor făcute în cadrul grilei de calcul în conformitate cu prevederile din Buletinul CETE 97/ 2006. Pârâtul apelant a ignorat precizările din raportul de expertiză care au evidenţiat faptul că selectarea contractelor autentice pentru comparabile s-a făcut în funcţie de poziţionarea terenurilor faţă de zona Branişte, în aproprierea terenului expropriat, în baza prevederilor Standardelor Internaţionale de Evaluare şi în baza informaţiilor obţinute de la Biroul agricol al com. Gilău, evaluând situaţia faptică la faţa locului.
În urma informaţiilor obţinute de la P. Gilău, contractele din terenurile invocate de pârât se găsesc departe de zona Branişte, fără acces direct la drumuri publice şi fără posibilităţi de racordare la utilităţi, astfel încât acestea nu au fost luate în considerare în calculele efectuate.
În consecinţă, comisia de experţi şi-a menţinut în totalitate concluziile indicate în raportul de expertiză tehnică judiciară evaluatorie.
Prin înscrisul intitulat „note scrise” înregistrat la data de 02 aprilie 2014, pârâtul apelant şi-a menţinut cererea de refacere a lucrării de expertiză în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1004, întrucât valoarea prezentată de experţi nu reprezintă preţul de piaţă ci rezultatul intervenţiei arbitrare a acestor specialişti asupra preţurilor de circulaţie.
Stabilirea preţului de piaţă presupune administrarea unor probatorii pertinente, în prezenta cauză fiind depuse numeroase contracte autentice de vânzare cumpărare privind terenuri situate pe raza com. Gilău, jud. Cluj, dar şi o nouă expertiza tehnică judiciară de evaluare care, în speţă, cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere evaluarea terenului la data exproprierii şi nu la data întocmirii raportului de expertiză, prin folosirea metodei de evaluare, de comparaţie directă, prin extracţie recomandată de Standardele Internaţionale de Evaluare pentru respectiva categorie de teren, cu aplicarea corecţiilor făcute în cadrul grilei de calcul în conformitate cu prevederile din Buletinul CETE 97/2006, cu selectarea contractelor autentice pentru comparabile în funcţie de poziţionarea terenurilor faţă de zona Branişte, în aproprierea terenului expropriat, în baza prevederilor S.I.E. şi în baza informaţiilor obţinute de la Biroul agricol al com. Gilău, evaluând situaţia faptică la faţa locului.
Prin concluziile scrise depuse de reclamantele intimate în şedinţa publică din 05 iunie 2014 acestea au solicitat instanţei ca în situaţia în care s-ar avea în vedere valoarea terenului la data efectuării ultimului raport de evaluare, să se ia în considerare la stabilirea valorii despăgubirilor, inclusiv prejudiciul suferit care reprezintă diferenţa dintre valoarea terenului la data exproprierii şi cea de la data efectuării ultimului raport de evaluare.
Ţinând seama de faptul că această cerere a fost formulată de reclamante doar prin concluziile scrise, în cel de-al doilea ciclu procesual, pentru prima dată în faţa instanţei de apel, Curtea a constatat că această cerere este inadmisibilă raportat la prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere că valoarea despăgubirii propusă la data întocmirii noii expertize este de 136.240 lei, mai mică decât cea stabilită la fondul cauzei de 240.000 lei, faţă de dispoziţiile legale incidente, Curtea a admis, în parte apelul pârâtului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA,invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 C. proc. civ. şi solicitând, în principal, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în întregime a apelului formulat şi pe fond respingerea cererii reclamantelor, ca fiind neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatorii.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, pârâta a formulat următoarele critici:
Instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 129 şi art. 315 alin. 1 C. proc. civ.
În susţinerea criticii, pârâtul a învederat că instanţa de apel, în mod greşit, şi-a întemeiat soluţia pe concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit de către experţii tehnici cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a normelor profesionale şi deontologice, respectiv cu nerespectarea cerinţei de a fi utilizate, pentru stabilirea despăgubirii, imobile de acelaşi fel cu cel expropriat, în sensul că 3 din cele 4 comparabile selectate de către experţi pentru determinarea valorii terenului în litigiu nu corespund criteriului prevăzut la art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Instanţa nu a ţinut cont de următoarele contractele de vânzare-cumpărare:
a) contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 2343 din 30 septembrie 2011/B.N.P. A.R. prin care s-a înstrăinat un imobil-teren arabil, în suprafaţă de 1.400 mp, situat în intravilanul localităţii Gilău, jud. Cluj, înscris în CF50237 Gilău (preţ; 194 euro/mp);
b) contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 487 din 07 martie 2012/B.N.P. A.L. - prin care s-au înstrăinat două parcele de teren arabil, în suprafaţă de 1,000 mp şi 120 mp, situate în corn. Gilău, jud. Cluj şi înscrise în CF 53168 Gilău, respectiv în CF 51328 Gilău (preţ 8,03 euro/mp):
c) contractul de vânzare-cumpărare nr. 4246 din 17 iulie 2013/B.N.P. G.A. prin care a fost înstrăinată cota de 45/376 dintr-un teren intravilan, situat în com Gilău, jud. Cluj, în suprafaţă de 1.410 mp (preţ 10 euro/mp).
Valoarea prezentată de către experţi nu reprezintă „preţul de piaţă” ci rezultatul intervenţiei acestora asupra preţurilor de circulaţie, iar raportul de expertiză contrazice atât dispoziţiile legale, imperative în materie de expropriere cât şi îndrumările instanţei supreme, care erau obligatorii pentru instanţa de apel.
În concluzie, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre fără ca expertiza tehnică evaluatorie să corespundă exigenţelor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Dispoziţiile de îndrumare nu s-au limitat doar la indicaţia dată instanţei de rejudecare de a dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, ci au cuprins şi următoarele considerente:
Conform îndrumărilor din decizia de casare, instanţa de apel, în temeiul art. 129 C. proc. civ., era obligată să discearnă în privinţa probelor administrate şi să le înlăture pe cele vădit neconforme realităţii.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, prin care, în principal, au invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii au susţinut că motivele invocate de pârât nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Analizând criticile formulate, ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi înlătură astfel excepţia nulităţii invocată de către intimatele reclamante, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor ce succed:
Prin decizia nr. 1092 din 4 martie 2013, pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă şi de proprietate intelectuală, s-a admis recursul pârâtului S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 60/ A din 17 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că metoda de stabilire a despăgubirilor nu a avut în vedere criteriul prevăzut de Legea nr. 33/1994, şi anume „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”. În vederea aplicării criteriului legal prevăzut de textul invocat şi în virtutea respectării principiului impus de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa putea aprecia asupra oportunităţii întocmirii unei noi lucrări de specialitate având ca obiectiv şi finalitate stabilirea cuantumului despăgubirii în funcţie de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel cu imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.
În concluzie, s-au dat îndrumări de efectuare a unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la epoca întocmirii expertizei.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Procedând la judecarea apelului, potrivit celor stabilite de instanţa de recurs, cu respectarea art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare de evaluare a terenului expropriat de la autorul intimatelor reclamante, cu aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, de la momentul efectuării expertizei.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de comisia de experţi s-a stabilit că terenul expropriat, cu destinaţia de intravilan arabil este amplasat în zona Branişte din com. Gilău, cu acces la un drum secundar balastat, cu utilităţi stradale situate la cca. 40 m, fiind amplasat lângă nodul de acces la autostradă şi având o formă regulată, cu un front la str. Branişte de 14 m. şi cu o lungime de 107 m.
La selectarea tranzacţiilor autentice existente la dosar, experţii au avut în vedere contractele încheiate cât mai recent pentru terenuri situate în aproprierea terenului expropriat şi în funcţie de poziţionarea acestora faţă de zona Branişte, ţinând seama de informaţiile obţinute de la biroul agricol al P. Gilău şi de prevederile S.I.E., evaluând situaţia faptică la faţa locului.
Recurentul este nemulţumit de faptul că nu au fost luate în calcul alte contracte de vânzare cumpărare existente la dosar, însă experţii au arătat că terenurile indicate de pârât se găsesc departe de zona Branişte, fără acces direct la drumuri publice şi fără posibilităţi de racordare la utilităţi.
Prin urmare, instanţa de apel a avut în vedere contractele la care face referire recurentul pârât, arătând argumentele pentru care acestea nu au fost reţinute.
Criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) şi (2), la care trimite explicit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Evaluarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice depuse la dosar, încheiate pentru terenuri situate în apropierea terenului expropriat, aplicându-se anumite corecţii, cu trimitere la normele avute în vedere, terenuri menţionate în contracte autentice, care se circumscriu cât mai aproape de norma legală incidentă.
Constatând caracterul nefondat al recursului declarat de pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 562/ A din data de 05 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, Înalta Curte urmează să dispună în consecinţă, cu aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cererea intimatelor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul pârât S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA urmând să fie obligat la plata sumei de 1368 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatele reclamante C.S.M. şi M.C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatele reclamante C.S.M. şi M.C.C.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 562/ A din data de 05 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă pe recurentul pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1368 lei către intimatele reclamante C.S.M. şi M.C.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2015. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1456/2015. Civil → |
|---|
