ICCJ. Decizia nr. 1391/2015. Civil. Expropriere. Obligaţie de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1391/2015
Dosar nr. 2903/85/2008**
Şedinţa publica din 26 mai 2015
Asupra recursului civil de faţă, constată:
Prin contestaţia înregistrata Ia data de 15 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, formulată în contradictoriu cu pârâţii O.A., G.P., R.M., precum si cu Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimar, contestatorii M.V. şi M.D. au solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 110 din 12 februarie 2008 emisă de cea din urmă pârâtă şi recalcularea despăgubirilor ia preţul de circulaţie, ce se va stabili prin expertiza tehnică, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Pârâta CN A.D.N.R. SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, susţinând că, potrivii an. 10 din Legea nr. 198/2004, în asemenea litigii, calitate de expropriator o are Statul Român. A mai invocat şi excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, faţă de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, deoarece aceasta a fost introdusă la peste 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 6-9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
În primul ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Sibiu a respins excepţiile invocate de pârâta CN A.D.N.R. SA, iar pe fond, a admis, în parle, contestaţia formulată de contestatorii M.V. şi M.D.
A dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 110 din 12 februarie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat în suprafaţă de 1.537 mp, astfel: 40 euro/mp pentru cei 870 mp teren cu destinaţie de construcţii şi 23 euro/mp pentru cei 703 mp teren cu destinaţie agricolă., echivalent în lei, la data plății.
A fost respinsă cererea de înlăturare din Hotărârea nr. 110/2008 a pârâţilor O.A., G.P. şi R.M.
Reclamanţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată de 1.500 lei către pârâtele O.A., G.P. şi R.M.
Pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a fost obligat la cheltuieli de judecată de 2500 lei către conlestaiorul M.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.A.D.N România, tribunalul a reţinut că reclamanţii şi-au precizat cererea în ce priveşte pârâta chemată în judecată (fila 34 dosar) şi, în temeiul art. 129 C. proc. civ., conform art. 40 din Legea 198/2004 şi Legea nr. 33/1994, instanţa a statuat prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2008 că pârât este Statul Român prin CN A.D.N.R. SA.
Cu privirea la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de pârâta C.N.A.D.N.R-SA instanţa de fond a constatat că Hotărârea atacată nr. 110/2008 a fost comunicată contestatorilor eu scrisoare recomandată, la data de 7 iulie 2008 (fila 91 verso dosar}, iar contestaţia a fost formulată şi înregistrată la data de 15 iulie 2008, respectiv în termenul de 30 de zile de ia comunicare, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 Legea nr. 198/2004, modificată prin Legea nr. 198/2008.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Sibiu a reţinut că, din înscrisurile de Ia dosar (contract de donaţie şi vănzare-cumpărare autentificat din 1998, sentinţa civilă nr. 6268/1998) proprietara imobilului expropriat este M.D.
În baza Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 110/2007, Comisia de aplicare a Legii 198/2004 a dispus exproprierea terenului, în suprafaţă totală de 1.573 mp, din care 703 mp teren arabil şi 870 mp teren construcţii şi, s-au acordat despăgubiri în cuantum total de 114.111 lei în favoarea reclamanţilor M.V. şi M.D. şi a pârâtelor O.A., G.P. şi RM.
S-a constatat că exproprierea s-a tăcut pentru utilitate publică, declarată potrivit legii, respectiv pentru realizarea obiectivului de investiţii „Varianta de ocolire a municipiului Sibiu-Tronson 1 de la km.0+J)00 (DN 1 km. 302+150) la km.157 şi Tronson 2 de la km. 15+000 la km.23+800 (DN 1 km.320+090).
Imobilul supus exproprierii este proprietatea lui M.D., dar cele trei pârâte s-au contestat titlul în Dosarul nr. 9332/306/2007 al Judecătoriei Sibiu. Ca urmare, s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru expropriere conf. art. 1, 2 și 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Îmobilul în litigiu se află în extravilanul localităţii Şelimbăr, la 60 m de limita Intravilanului pe dmmu! ce duce la staţia de epurare. încă dinaintea exproprierii, în 2003, reclamanţii M.V. şi D. au scos din circuitul agricol 6.000 mp pentru edificarea unei hale industriale şi a unei parcări. Din suprafaţa expropriată de 1.573 mp, rezultă ca 703 mp sunt teren arabil şi 870 mp, teren construcţii.
S-a reţinut că reclamanţii au solicitat despăgubiri de 500 euro/mp. Conform raportului de expertiză efectuat de experţii M.D., P.M. şi H.V. a rezultat că, iniţial, prin expertiză valoarea mp era de 130 lei/mp, respectiv 30 euro/mp. iar prin suplimentul 2 la expertiză, valoarea mp de teren cu destinaţie de construcţie era de 40 euro/mp, iar pentru ternul arabil aceasta era de 23 euro/mp. valori pe care instanţa de fond Ie-a luat în considerare ia stabilirea despăgubirilor.
S-a mai reţinut că, potrivit constatărilor experţilor, reclamanţii şi pârâtele fost expropriaţi cu mai multe parcele de teren, fiind emise Hotărârile nr. 105, 107. 108 din 2008 ale Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004. Instanţa fiind sesizată numai în ce priveşte Hotărârea nr. 110/2008, ce vizează terenul, în suprafaţă de 1.573 mp, a statuat numai cu privire la acesta.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor, de înlăturare a pârâtelor O.A., G.P. şi R.M. din hotărâre, ca nefîind îndreptăţite la despăgubiri, prima instanţă a apreciat-o nefondată, deoarece, conform ari. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004, în cazul în care despăgubirile referitoare la aceiaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptăţite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor. între părţi există litigii în ceea ce priveşte calitatea de titular al dreptului de proprietate (Dosar nr. 9332/306/2007), astfel că în speţă, comisia a făcut corect aplicarea art. 5 alin. (5) din Legea nr. 198/2004 şi art. 5 alin. (23) din H.G. nr. 434/2009.
Reclamanţii M.V. şi M.D., precum şi pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA au declarat apel împotriva sentinţei nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, reclamanţii au arătat că dintr-o eroare materiala au formulat contestaţia numai împotriva Hotărârii nr. 110/2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr, întrucât terenul proprietatea lor a fost iniţial un corp funciar unic, care, ulterior a fost lotizat în patru parcele şi toate acestea au fost expropriate prin Hotărârile nr. 105, nr. 107, nr. 108 şi nr. 110/2008.
S-a susţinut că, deşi instanţa de fond a constatat aceste împrejurări, nu s-a pronunţat decât asupra Hotărârii nr. 110/2008. Sub acest aspect, reclamanţii au mai susţinut că în expertiza plătită de aceştia, experţii au avut în vedere întregul imobil,
O alîă critică adusă de reclamanţi hotărârii primei instanţe vizează soluţionarea pctitului de înlăturare din Hotărârea nr. 110/2008, a pâraielor de ordinul 2-4, susţinând că acestea nu au niciun drept de proprietate sau alt drept real asupra imobilului în litigiu. Ca urmare, în mod greşit au fost considerate persoane aparent îndreptăţite la despăgubiri.
Pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor, să se aibă în vedere cursul valutar valabil la data consemnării despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii M.V. şi M.D. împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu.
A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că, a anulat în parte, Hotărârea nr. 110/2008 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 Şelimbăr şi în ce priveşte persoanele îndreptăţite la despăgubiri şi a dispus înlăturarea din cauză, a pârâtelor O.A., G.P. şi R.M.
A înlăturat obligaţia reclamanţilor de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâţilor.
A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei Tribunalului Sibiu.
A respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu şi a dispus obligarea intimaţilor-pârâţi la piaţa cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Împotriva Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia civilă, au declarat recurs numai reclamanţii M.V. şi M.D. invocând critici de nelegalitate pe care le-au încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.
În dezvoltarea criticilor, recurenţii-reclamanţi au arătat că deţineau o parcelă de pământ în zona supusă exproprierii din hotarul com. Şelimbăr şi, întrucât nu au fost mulţumiţi cu despăgubirea acordată de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Şelimbăr au formulat contestaţie, neştiind că terenul fusese împărţit de expropriator în patru parcele, emiţându-se câte o hotărâre pentru fiecare dintre acestea.
Atacând Hotărârea nr. 110 din 12 februarie 2008 şi neştiind că pentru restul terenului s-au emis alte hotărâri au fost despăgubiţi de Tribunalul Sibiu şi de Curtea de Apel Alba lulia cu valoarea acestora, astfel cum a fost stabilită, prin expertiza tehnică numai pentru o parcelă, deşi, în faţa ambelor instanţe au solicitat acordarea despăgubirilor pentru întreaga suprafaţă de teren.
Prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamanţii M.V. şi M.D. împotriva Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia civilă.
A casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel
Pentru a decide astfel, instanţa de casare a reţinut în esenţă că, reclamanţii au solicitat despăgubiri pentru terenul supus exproprierii, ce a fost proprietatea lui B.B., din conţinutul contractului autentificat din 31 martie 1998 şi din cuprinsul Hotărârilor nr. 108/2008, nr. 107/2008 şi nr. 105/2008 ale aceleiaşi comisii (filele 173 şi urm. dosar fond) rezultând că suprafaţa de teren expropriată, ce a aparţinut reclamanţilor este mai mare decât cea cuprinsă în Hotărârea nr. 110/2008, aşa încât, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite.
Fiind necesar ca instanţa de rejudecare să administreze probatorii suplimentare, care sa elucideze chestiunile legate de suprafaţa integrală a terenului expropriat şi să lămurească situaţia juridică a imobilului, sub aspectul întinderii terenului şi ai stabilirii despăgubirilor.
În rejudecare, Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă, prin Decizia nr. 19/2012 a admis calea devoltitiva de atac, a schimbat sentinţa şi, în consecinţă a admis în parte contestaţia.
A anulat Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008, nr. 108/2008 şi nr. 110/2008 emise de pârâta CN A.D.N.R. SA în ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi persoanele îndreptăţite la despăgubiri.
A dispus obligarea pârâtei CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanţilor M.V. şi M.D. contravaloarea în lei, la data plăţii, a sumei de 213.124 euro, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat prin hotărârile menţionate.
A respins apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat pârâta CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată, în sumă de 3.746 lei la fond şi apel.
A dispus obligarea pârâtelor O.A., G.P. şi R.M. la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată, în sumă de 1246 lei, pentru fond şi apei.
Obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că, susţinerile intimaţilor referitoare la o inadmisibîlitate a precizării acţiunii în apel cu privire îa toate hotărârile de expropriere au fost înlăturate, ea neavenite.
Prin Hotărârea nr. 110 din 12 februarie 2008 emisă de CN A.D.N.R. SA, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnarea despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr, aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 1573 mp din care 703 mp teren arabil şi 870 mp teren de construcţii.
Despăgubirea în sumă de 114.11 i lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M. şi urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate şi a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de cei îndreptăţiţi expropriatorului.
Prin Hotărârea nr. 108 din 12 februarie 2008 emisă de CN A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 3538 mp teren arabil. Despăgubirea în sumă de 112.052 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M. şi urma a fi eliberată de bancă numai în baza actelor de identitate şi a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sau a altui act autentic, prezentate de ce: îndreptăţiţi expropriatorului.
Prin Hotărârea nr. 107 din 12 februarie 2008 emisă de aceeaşi companie s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr, aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 18 mp teren arabil extravilan. Despăgubirea în sumă de 570 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M., şi eliberată în aceleaşi condiţii, conform hotărârilor anterioare.
Prin Hotărârea nr. 105 din 12 februarie 2008 emisă de aceeaşi pârâtă s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în Şelimbăr aparţinând expropriaţilor identificaţi, pentru suprafaţa expropriată de 1.344 mp, din care 359 mp teren arabil şi 985 mp teren curţi, construcţii. Despăgubirea în sumă de 115.356 lei trebuia consemnată pe numele: M.V. şi M.D., O.A., G.P. şi R.M., şi eliberată în acelaşi condiţii ca şi anterioarele.
Prin sentinţa civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 pronunţată de judecătoria Sibiu, irevocabilă, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul B.B., moştenitorii acestui defunct, valoarea rezervei succesorale, s-a dispus reducţiunea donaţiilor.
Instanţa de fond a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobîielor terenuri în sensul că s-a atribuit pârâtei O.A. imobilul teren în suprafaţă de 10.000 mp, din titlul de proprietate din 12 octombrie 1993. Au fost atribuite pârâţilor M.V. şi M.D. următoarele imobile: teren arabil în suprafaţa de 4.500 mp înscris în C.F. Şelimbăr, teren arător în suprafaţă de 1.510 mp înscris în C.F. Răşinari, teren arabil în suprafaţă de 11.000 mp şi teren arabil în suprafaţă de 16.000 mp, ambele din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, Loturile au fost compensate prin sultă.
Din dispozitivul acestei sentinţe (irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei civile nr. 439/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă), a rezultat că parcela 325/4 din titlul de proprietate din 27 februarie 2003, din care au fost formate mai multe parcele, expropriate prin hotărârile antemenţionate (nr. 105/2008, nr. 107/2008, nr. 108/2008, nr. 110/2008 emise de CN A.D.N.R. SA) este proprietatea exclusivă a contestatorilor M.
Ca urmare, s-a reţinut că intimaţii O.A., G.P., R.M., neavând calitatea de proprietari asupra terenurilor, nu au vocaţie la despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii acestor terenuri.
De aceea, curtea a constatat că, ulterior pronunţării sentinţei 1049/28 octombrie 2010 de către instanţa de fond, a fost dată sentinţa civilă nr. 9909 din 16 decembrie 2010 de către Judecătoria Sibiu, care a stabilit proprietarii terenurilor supuse exproprierii, deci o împrejurare nouă, care trebuie avută în vedere la soluţionarea apelului.
Constatând că doar contestatorii M.V. şi D. sunt proprietari asupra imobilului expropriat (aspect necontestat în recurs) s-a admis apelul, în sensul de a se anula în parte Hotărârile nr. 110/2008, nr. 108/2008, nr. 107/2008 şi nr. 105/2008 eu privire la persoanele îndreptăţite la despăgubiri, prin înlăturarea pârâtelor O.A., G.P., R.M. din aceste hotărâri emise de CN A.D.N.R. SA Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local al com. Şelimbăr, judeţul Sibiu.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, instanţa a reţinut astfel:
Prin raportul de expertiză tehnică efectuată în faţa instanţei de fond, în primul ciclu procesual, aşa cum a fost completat, în suplimentul 2 Ia lucrare s-a stabilit că pârâta a expropriat - prin cele 4 hotărâri de expropriere - o suprafaţă de 3104 mp, teren construcţii, la care se adaugă o suprafaţă de 3.868 mp teren arabii.
Suprafaţa terenului expropriat nu este de 18 mp, ci de 80 mp, potrivit expertizei de identificare şi evaluare a terenului (fila 136) suprafaţa fiind confirmată de cei trei experţi şi avută în vedere la stabilirea despăgubirilor.
Instanţa de apel a menţinut suprafeţele expropriate prin cele 4 hotărâri atacate, cu excepţia parcelei 325/4/1/5, astfel că, aprecierile critice formulate de apelanta- pârâtă exced cadrului procesual stabilit la instanţa de fond. dar şi de instanţa de recurs, aşa încât, nu pot face obiectul apelului.
Având în vedere poziţionarea terenurilor expropriate faţă de localitate şi condiţiile avute în vedere Ia data întocmirii expertizei iniţiale, experţii P.M., M.D., H.V. au apreciat valoarea terenurilor la 40 euro/mp terenul de construcţii şi 23 euro/mp terenul arabil.
Aşadar, valoarea totală a despăgubirilor care li se cuvin contestatorilor este de 213.124 euro, contravaloarea în lei la data plăţii.
De altfel, pârâta CN A.D.N.R. SA nu a contestat, prin apelul declarat, nici suprafaţa totală expropriată şi nici cuantumul despăgubirilor, singura critică formulată vizând doar momentul Sa care să se raporteze transformarea în lei, a despăgubirilor stabilite în euro.
Având în vedere că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc faţă de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, Ia data întocmirii raportului de expertiză, în rejudeearea apelului s-a menţinut valoarea despăgubirilor calculate în primul ciclu procesual. Această valoare fiind stabilită în euro şi nefîînd plătită, pentru a asigura o justă despăgubire a contestatorilor trebuie transformată în lei, doar în momentul la care se face plata.
Împotriva Deciziei nr. 79 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.
Pârâtul sus menţionat a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul de a respinge apelul declarat de reclamanţi, cu privire la anularea Hotărârilor nr. 105/2008,107/2008, nr. 108/2008 şi nr. 116/2008 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi acordarea despăgubirilor în valoare de 213.124 euro.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa de apel a apreciat în mod eronat, că obiectul pricinii a fost stabilit prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, concluzionând astfel, că susţinerile cu privire la madmisibilitatca precizării acţiunii în apei, ar fi neavenite.
S-a susţinut că instanţa de apel nu a motivat nici în fapt şi nici în drept, temeiul pentru care a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri pentru toate cele patru parcele expropriate, despăgubiri stabilite în baza raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond.
Faţă de dispozitivul sentinţei de fond, prin care au fost acordate despăgubiri doar pentru suprafaţa expropriată în baza Hotărârii nr. 110/2008, s-a arătat că recurenta CN A.D.N.R. SA nu avea interes sa promoveze apel.
Prin precizarea motivelor de apel s~a avansat ideea că instanţa de recurs a statuat cu caracter obligatoriu, împrejurarea ca instanţa de fond nu s-a pronunţat corect şi iegal în limitele investirii (cu respectarea principiului disponibilităţii), instanţa de recurs, constatând că în fapt; „suprafaţa de teren expropriată ce a aparţinut reclamanţilor este mai mare decât cea cuprinsă în Hotărârea nr. 110/2008".
Faţă de această interpretare, s-a reţinut că apelanţii au formulat o precizare a motivelor de apel şi au solicitat acordarea despăgubirilor în cuantum de 2.131.124 euro pentru suprafaţa totală de 6.972 mp.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 5186 din 12 noiembrie 2013 a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R SA.
A casat Decizia nr. 79 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa supremă a reţinut că, prin decizia înaltei Ciuli de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, cu nr. 5978 din 4 octombrie 2012, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., s-a statuat că, în mod neiegal, s-a reţinut că obiectul contestaţiei formulate se referă doar la Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 110/2008 întrucât, din considerentele acţiunii, a rezultat că reclamanţii au contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru întreaga suprafaţă expropriată.
Altfel spus, instanţa de casare a reţinui cu autoritate de lucru judecat că cererea de chemare în judecată se referă Ia Hotărârile nr: 105/2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 1.344 mp,; nr. 107/2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 18 mp; nr. 108/2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 3.538 mp şi nr. 110/2008 prin care s-a expropriat o suprafaţă de 1.573 mp, în total 6.473 mp.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut corect incidenţa dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Prin notele de şedinţă depuse de reclamanţi la instanţa de apel, după casarea cu trimitere, aceştia au arătat că valoarea totală a despăgubirilor pentru terenurile expropriate este de 233.124 euro, sumă rezultată din adiţionarea sumei de 124.160 euro pentru terenul de construcţii de 3.104 mp cu suma de 88.964 euro pentru terenul arabil de 3.868 mp.
Rezuhâ astfel, că despăgubirea de 213,124 euro, acordată de instanţa de apel, se referă la o suprafaţă de teren de 6.972 mp, superioară celei menţionate în hotărârile sus-menţlonaîe de 6.473 mp.
Ar fi rezultat astfel, că instanţa de apel a dispus exproprierea suplimentară a unei suprafeţe de 499 mp, operaţiune interzisă de dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, câtă vreme instanţa de judecată poate cenzura, în această procedură, doar cuantumul despăgubirilor.
S-a mai menţionat că este posibil ca suma acordată să privească o alta componentă a despăgubirii acordate şi anume daunele produse proprietarului, altele decât valoarea terenului expropriat, numai că, în absenţa considerentelor, instanţa de control judiciar nu poate stabili dacă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică au fosî respectate.
În mod corect s-a reţinut că pârâtul nu a contestat valoarea despăgubirilor acordate pentru suprafaţa de 1.573 mp ce a făcut obiect ai Hotărârii nr. 110/2008, ci doar paritatea euro/leu.
Considerentul nu se poate extinde însă şi asupra celorlalte suprafeţe care nu au fost evaluate la fond şi nici în etapa devolutivă a procesului. în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din legea exproprierii, respectiv prin raportare la preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin urmare, a reţinut instanţa supremă că împrejurările de fapt ale cauzei cu referire Ia Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008 şi 108/2008 nu au fost pe deplin stabilite, astfel că a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în vederea administrării unei expertize tehnice judiciare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia Ia data de 9 aprilie 2014, sub nr. 2903/85/2008** şi, în rejudecare, a Ibst efectuat un nou raport de expertiză supliment, precum şi o completare a acestuia, ca urmare a admiterii obiecţiuniior formulate de pârât.
Prin Decizia nr. 13 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Alba lulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii M.V. şi M.D. împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
A admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva aceleiaşi sentinţei, pe care a schimbat-o în tot şi rejudecând cauza;
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.V. şi M.D. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin CN A.D.N.R. SA România, O.A., G.P., R.M.
A anulat Hotărârile nr. 105/2008, 107/2008, nr. 108/2008 şi nr. 110/2008 emise de CN A.D.N.R. SA România, în ce priveşte persoanele îndreptăţite la despăgubiri şi cuantumul despăgubirilor.
A dispus înlăturarea din aceste hotărâri a pârâţilor O.A., G.P., R.M.
A stabilit cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii pentru terenul în suprafaţa de 1.573 mp expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008, la suma de 40 euro/mp pentru terenul în suprafaţă de 870 mp cu destinaţia de teren de construcţii şi suma de 23 euro/mp pentru terenul în suprafaţă de 703 mp cu destinaţia de teren arabil.
A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul In suprafaţă de 4900 mp expropriat prin Hotărârile nr. 108/2008, nr. 107/2008 şi nr. 105/2008 la o valoare de 14 euro/mp. A dispus obligarea pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanţilor M.V. şi M.D. contravaloarea în lei la data plăţii, a sumei totale de 119.569 curo, defalcată după cum urmează;
- suma de 16.169 euro, despăgubiri pentru terenul arabil în suprafaţă de 703 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008;
- suma de 34.800 euro, despăgubiri pentru terenul în construcţii în suprafaţă de 870 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 110/2008.
- suma de 68.600 euro. despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 4900 mp expropriat prin Hotărârile nr. 105/2008 (1.344 mp), nr. 107/2008 (18 mp) şi nr. 108/2008 (3.538 mp).
A respins cererea pârâţilor O.A., G.P. şi R.M. de a fi obligaţi reclamanţii M.V. şi M.D. să le plătească cheltuieli de judecată, la fond.
A dispus obligarea pârâtelor O.A., G.P. şi R.M. să plătească reclamanţilor M.V. şi M.D. suma de 1246 lei, cheltuieli de judecată în apel.
A dispus obligarea pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA să plătească reclamanţilor M.V. şi M.D. suma de 4.576 lei, cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de rejudecare, în apel a reţinut următoarele;
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, instanţa a reţinut că pentru suprafaţa de 1.573 mp, expropriată prin Hotărârea nr. 110/2008 cuantumul despăgubirilor a fost menţinut ia suina de 40 euro/mp pentru terenul în suprafaţă de 870 mp cu destinaţia de teren construcţii şi suma de 23 euro/mp pentru terenul în suprafaţă de 703 mp eu destinaţia de teren arabil, aşa cum a fost stabilit de Tribunalul Sibiu prin sentinţa nr. 1049/2010.
Această valoare a fost propusă prin suplimentul raportului de expertiză întocmit de experţii P.M., M.D. şi H.V. pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2010 (filele 197-198, dosar fond).
Valoarea nu a fost contestată în faţa instanţei de fond, părţile nea vând obiecţiuni la acest supliment, aspect consemnat în practicaua sentinţei nr. 1049/2010 (fila 210 dosar fond) şi nu a format obiect al motivelor de apel nici pentru reclamanţi (filele 3-4, Dosar nr. 2903/85/2008 al Curţii de Apel) şi nici pentru pârât (fila 22 dosar apel).
În ceea ce priveşte terenurile expropriate prin celelalte hotărâri de expropriere. instanţa de apei nu poate acorda aceeaşi valoare a terenului pentru următoarele considerente: obiectul litigiului ba constituit iniţial, doar Hotărârea nr. 110/2008, aspect statuat prin Decizia nr. 145/2011 a Curţii de Apel, pronunţată în primul ciclu procesual.
În urma casării acestei hotărâri, prin Decizia nr. 5978/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție Bucureşti, instanţa de recurs a statuat că obiectul cercetării judecătoreşti trebuie extins şi cu privire la celelalte terenuri.
Ulterior, în cel de-al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, instanţa de apei a stabilit aceeaşi valoare a despăgubirilor şi pentru terenurile expropriate prin Hotărârile nr. 105, nr. 107 şi nr. 108/2008, acordând suma totală de 213.124 euro, pornind de la valoarea de 40 euro/mp terenul de construcţii şi 23 euro/mp terenul arabil, însă această decizie a fost casată cu dispoziţia de a se suplimenta probaţiunea în ceea ce priveşte valoarea celorlalte terenuri.
Cu privire la valoarea terenului în suprafaţă de 4.900 mp, expropriat prin Hotărârile nr. 108/2008, 107/2008 şi nr. 105/2008, experţii au întocmit un raport de expertiză iniţial, în care au propus o valoare de 40 euro/mp pentru terenul de construcţii şi 23 euro/mp pentru terenul arabil, făcând precizarea că aceasta este o valoare medie raportată lă preţui cu care se vindeau în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel conform celor stabilite prin suplimentul de expertiză din anul 2010 (fila 48, Dosar Curtea de Apel, nr. 2903/85/2008**).
Având în vedere însă îndrumările obligatorii aie instanţei de casare, precum şi dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, instanţa a solicitat experţilor să reevalueze terenul, raportai la aceste dispoziţii legale, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin suplimentul la raportul de expertiză depus pentru termenul de judecată din 2 decembrie 2014 experţii au propus o valoare actuală a terenului de 14 euro/mp, ea o valoare medie pentru întreaga suprafaţă indiferent de categoria de folosinţă (filele 109-113).
Această valoare de 14 euro/mp a fost avută în vedere de instanţa de apel pentru despăgubirile care se vor acorda reclamanţilor pentru suprafaţa de 4.900 mp expropriată prin Hotărârile nr. 105/2008 (1.344 mp), nr. 107/2008 (18 mp) şi nr. 108/2008 (3538 mp), ceea ce înseamnă o valoare de 68.600 euro, care va fi plătită în lei, hvaloarea euro de la plăţii.
Împotriva Deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia I civilă, au declarat recurs, redamanții M.V. şi M.D., criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865.
Reeurenţu-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului acestora, respingerii apelului declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, obligării acestuia din urmă la plata în lei, în echivalent, a sumei de 213.124 euro, reprezentând despăgubiri pentru exproprierea imobilelor în suprafaţa totală de 6.972 mp.
În esenţă, criticile formulaie de reclamanţi vizează analiza greşită a instanţei de apel, care nu a apreciat că s-a dispus şi exproprierea suplimentară a unei suprafeţe de teren de 499 mp, ce reprezintă diferenţa dintre constatările din teren aie experţilor (6.972 mp) şi suprafeţele cumulate din cele 4 hotărâri de expropriere (6.473 mp) emise de pârâta CN A.D.N.R. SA, instanţa de ape! motivând că, în realitate, s-au expropriat doar 6.473 mp.
Se invocă, de asemenea, greşita admitere a apelului formulat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, întrucât acesta a fost respins - în primul ciclu procesual, încă din anul 2011, prin Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, (în primul apei), nefiind contestată nici suprafaţa de teren ce a format obiectul exproprierii, nici valoarea despăgubirilor acordate, ci singurele critici formulate au vizat paritatea cursul leu/euro, pârâta sus menţionată necontestatul, nici în fond, nici în apel, şi nici în recurs, valorile stabilite pe metru pătrat de teren.
Totodată, se arată că soluţia de respingere a apelului nu a fost atacată cu recurs, astfel că instanţa de apel, în rejudeeare. a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, cu privire la soluţia pronunţată, asupra căreia nu mai putea reveni.
O altă critică a deciziei atacate formulată de recurenţii-reclamanţi are în vedere că instanţa de apei a realizat o aplicare eronată a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, text ce are în vedere valoarea de la data întocmirii raportului de expertiză, iar interpretarea acestuia trebuie realizată m spiritul reparator al legii, care se referă la o despăgubire „dreaptă şi prealabilă", ce implică voinţa legiuitorului ca valoarea despăgubirii să fie cât mai apropiată de momentul exproprierii şi, în speţă, aceasta ar fi fost corect aplicată, conform valorii stabilite prin expertiza din anul 2010, iar nu la preţurile practicate la 7 ani după expropriere, în acest sens, fiind şi Decizia nr. 12/2015 a Curţii Constituţionale.
Recursul este fondat si urmează a fi admis în limitele şi pentru considerentele ce succed:
Obiectul învestirii instanţei de fond, prin prezenta acţiune introdusă în anul 2008 l-a constituit acordarea despăgubirilor pentru întregul prejudiciu produs reclamanţilor, ca urmare a exproprierii şi totodată, înlăturarea unor terţi (ce au fost chemaţi în judecată în proces, în calitate de pârâţi), de la măsura reparatorie a acordării acestor despăgubiri.
Ca atare, instanţa de fond, Tribunalul Sibiu în primul ciclu procesul (cauza suferind două casări cu trimitere spre rejudecare) le-a acordai reclamanţilor despăgubiri doar pentru o parcelă de teren din cele patru şi a respins cererea privind înlăturarea unor pârâţi (menţionaţi în petitul acţiunii) de la măsura despăgubirii. Astfel. prin sentinţa civilă nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu s-a stabilit preţul de 40 euro/mp teren destinaţie construcţii şi 23 euro/mp pentru terenul agricol.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei de mai sus a avut ca obiect acordarea despăgubirilor pentru întregul prejudiciu produs, ca efect al exproprierii. Aşadar, cum deja s~a menţionat, primul apel a fost declarat şi de reclamanţi, dar şi de către pârâtul Siatul Român prin CN A.D.N.R. SA.
În cadrul primului ciclu procesual, primul recurs a fost formulat doar de către reclamanţi şi, pe cale de consecinţă, a fost admis. Pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA nu a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, astfel că, soluţia de respingere a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a intrat în puterea lucrului judecat.
Pentru aceste considerente este de observat că, critica promovată de reclamanţi privind greşita admitere a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA este fondată, întrucât, în primul ciclu procesual, în cadrul soluţionării primului apel, instanţa de control judiciar, în mod corect şi legal a respins apelul declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, astfel cum rezultă din Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Această din urmă decizie a fost recurată doar de către reclamanţii Mironescu Vasile şi M.D.. Astfel, prin Decizia nr. 5978 din 4 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi iustiţie, secţia I civilă, astfel cum s-a arătat, a fost admis recursul reclamanţilor, casată Decizia nr. 145 din 23 septembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia civilă, şi trimisă cauza spre rejudecare.
Ulterior, prin decizia nr. 79 din 20 decembrie 2012 a aceleiaşi instanţe a fost admis doar apelul reclamanţilor, soluţia de respingere, a apelului declarai de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA intrând în puterea lucrului judecat, prin nerccurare.
Mai mult, instanţa de control judiciar a apreciat corect că în primul său apel, pârâtul mai sus amintit nu a contestat nici suprafaţa totală expropriată şi nici cuantumul despăgubirilor, singura critică vizând doar momentul la care trebuia să se raporteze transformarea în lei, a despăgubirilor stabilite în euro.
Decizia nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia I civilă, este nelegală, întrucât a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat şi, în mod eronat, a fost admis şi apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu, ce fusese respins, cu putere de lucru judecat, prin Decizia nr. 145/2011 a Curţii de Apel Alba lulia, aceasta din urmă hotărâre fiind nerecurată de pârâtul mai sus menţionat.
Ca efect al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, este evident că nu pot fi analizate sub aspectul nelegalităţii, critici ce nu au format obiect al unui recurs, ce trebuia exercitat în condiţiile conformităţii şi respectării ierarhiei căilor de atac, fără a cărui exercitare împiedică un eventual control judiciar în alt ciclu procesual.
Referitor la criiicile privind incidenţa si aplicabilitatea în speţă, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 12 din 15 ianuarie 2015, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004 privind uneie măsuri preaiabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi naţionale, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1004 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, aceasta este nefondat
Recurenţii-reclamanţi susţin că aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 care se referă la data întocmirii raportului de expertiză trebuia tăcută de instanţa de apel în spiritul legii, care se referă la o despăgubire „dreaptă şi prealabilă", astfel că, din acest punct de vedere a fost exprimată voinţa legiuitorului ca despăgubirea să fie cât mai apropiată de momentul exproprierii, moment la care este diminuat patrimoniul persoanei expropriate.
Susţinerea recurenţilor, în sensul că au fost lipsiţi de proprietatea lor încă din anul 2008, iar evaluarea s-a făcut abia în anul 2010, deci doi ani mai târziu şi nemulţumirea acestora, că valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin expertize la un moment situat în timp la 7 ani de la expropriere, cu nesocotirea principiilor stabilite prin Decizia nr. 12/2015 a Curţii Constituţionale, nu pot fi reţinute ca un motiv de nelegalitate, în sensul aplicării unor dispoziţii care nu erau în vigoare.
Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curţii Constituţionale mai sus evocată, publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015 care constată că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 nu este aplicabilă, astfel că nu pot fi considerate, ca întemeiate, criticile din recursul reclamanţilor ce vizează cuantumul despăgubirilor. Aşadar, instanţa de apel a interpretai şi aplicat corect, în cazul concret dedus judecăţii, dispoziţiile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 referitoare Ia cuantumul despăgubirilor acordate reclamanţilor.
Cât priveşte eritîcile referitoare la majorarea cuantumului despăgubirilor, este de observat că, in mod corect, instanţa de apel a apreciat şi reţinut, în considerentele deciziei atacate cu prezentul recurs, că au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a stabilit pentru suprafaţa de 4.900 mp, o valoare de 14 euro/mp,-potrivit ultimului supliment al raportului de expertiză, aflat Ia filele 109-113 dosar.
În consecinţă, nu există un motiv de nelegalitate al deciziei atacate, referitor la stabilirea cuantumului despăgubirilor, faţă de împrejurarea că instanţa s-a raportat strict la actul normativ în vigoare, aplicabil la data de 13 ianuarie 2015 şi, totodată, nu pot fi reţinute ca fondate, nici eritîcile privind mărirea suprafeţei expropriate cu 499 mp, astfel cum eronat solicită reclamanţii, deoarece, astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate, instanţa a motivat pe larg şi a arătat argumentele pentru care suprafaţa totală a exproprierii a fost determinată la 6.473 mp.
Ca atare, Înalta Curte va constata incident doar motivul de nelegalitate referitor la greşita admitere a apelului declarat de pârâtul Statui Român prin CN A.D.N.R. SA și a fost respins în anul 2011 cu autoritate de lucru judecat).
Aşadar, în temeiul art. 312 alin. (1) teza primă, rap. la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865. va admite recursul declarat de reclamanţi.
Va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul Stalul Român prin CN.A.D.N.R SA împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.V. şi M.D. împotriva Deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia I civilă.
Moditică în parte decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1049 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Sibiu.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 144/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1387/2015. Civil → |
|---|
