ICCJ. Decizia nr. 1475/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1475/2015
Dosar nr. 1467/1/2015
Şedinţa publică din 2 iunie 2015
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, la data de 23 octombrie 2007, reclamanta G.M.F. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 561 din 8 martie 2004 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timişoara şi obligarea acestuia ia restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 820 m.p. situat în Timişoara, Str. Iaşi, înscris în C.F., iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de teren afectată de amenajări de utilitate publică şi restituirea în natură a suprafeţei de teren liberă.
Prin Sentinţa civilă nr. 164/ PI din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Timiş, s ecţia civilă, a respins contestaţia, ca tardiv formulată.
Prin Decizia nr. 120/ A din 15 mai 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând că aceasta a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de pârât prin care i s-a soluţionat notificarea, cu mult peste termenul prevăzut de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împrejurarea invocată de reclamantă în sensul că a fost plecată din ţară neconstituind un motiv obiectiv de repunere în termenul de formulare a contestaţiei.
Prin Decizia nr. 5164 din data de 5 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare G.M.F., în temeiul art. 503 pct. l C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate şi fixarea unui termen în vederea soluţionării recursului declarat în cauză, iar pe fond, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea dispoziţiei nr. 2242 din 30 octombrie 2001 a intimatului, cu obligarea acestuia de a acorda măsurile reparatorii prevăzute de lege; în subsidiar, restituirea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecarea procesului.
În baza art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., contestatoarea G.M.F. a solicitat şi repunerea în termenul prevăzut de art. 506 C. proc. civ. pentru introducerea contestaţiei m anulare.
Contestatoarea a susţinut neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 5 mai 2009, arătând că prezenţa unui avocat Ia proces nu acoperă lipsa procedurii de citare, întrucât avocatul R.F. din Baroul Cluj nu o mai putea reprezenta legal în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în lipsa unui contract de asistenţă juridică.
Contestatoarea a arătat că urma să-şi angajeze un avocat din Timişoara, însă nu a reuşit fiind domiciliată în S.U.A. şi, astfel, nu a avut nicio cunoştinţă despre procesul din faţa Înaltei Curţi; în consecinţă, nu a avut posibilitatea sa se prezinte şi sa se apere personal sau prin avocat delegat legal la proces, motiv pentru care solicită repunerea în termen pentru promovarea contestaţiei în anulare.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că a stabilit domiciliul ales în Cluj-Napoca, str. Alba Iulia şi a trimis o reclamaţie la Primăria Timişoara, expediată din S.U.A., la care a primit răspunsul nr. 138 din 10 martie 2015, sosit la domiciliul ales din Cluj-Napoca, Ia data de 20 martie 2015, prin care i s-a comunicat petentei făptui că Primarul municipiului Timişoara a emis o decizie de respingere a notificării.
Contestatoarea a arătat că numai din adresa nr. 138 din 10 martie 2015 a luat la cunoştinţă de caz, adică de întregul proces, motiv pentru care solicită admiterea repunerii în termen, considerând că termenul de 30 zile a început să curgă din data de 20 martie 2015, când a primit actul la domiciliul ales.
În prealabil, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrata la data de 23 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, reclamanta G.M.F. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 561 din 8 martie 2004 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timişoara şi obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 820 m.p. situat în Timişoara, Str. Iaşi înscris în C.F., iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de teren afectată de amenajări de utilitate publică şi restituirea în natură a suprafeţei de teren liberă.
Potrivit art. 24 din N.C.P.C. „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare ”.
N.C.P.C. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Timiş Ia data de 23 octombrie 2007.
Drept urmare, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile N.C.P.C. invocate de contestatoare (art. 503 pct. 1, art. 506, art. 186 alin. (1) şi (2)), aplicabile fiind prevederile Codului procedură civilă în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei în anulare şi termenul de formulare a acesteia, Înalta Curte constată:
Respectarea termenului de formulare a contestaţiei în anulare se analizează cu prioritate, întrucât numai o cerere formulată în cadrul termenului procedural poate fi discutată din perspectiva condiţiilor de admisibilitate.
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Prin decizia de recurs atacată prin prezenta contestaţie în anulare s-a respins recursul, ca nefondat, ceea ce înseamnă că aceasta este o hotărâre care nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, termenul de formulare fiind cel reglementat de norma procedurală menţionată.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Prin cererea transmisă pe cale poştală Tribunalului Timişoara, la data de 15 septembrie 2009, petenta a solicitat să îi fie comunicată o copie a deciziei pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul de recurs la data de 5 mai 2009 (filele 62-65 din dosarul de fond). Petentei i-a fost comunicată copia Deciziei nr. 5164 din data de 5 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 28 septembrie 2009, astfel cum rezultă din borderoul de corespondenţă recomandată întocmit la acea dată de către Tribunalul Timiş - comunicare făcută la adresa din Cluj-Napoca, bd. Nicolae Titulescu, indicată în cererea formulată (inclusiv pe parcursul derulării întregului proces).
Prin urmare, de ia această dată se putea formula contestaţia în anulare în termen de 15 zile - contestaţia a fost însă formulată la data de 3 aprilie 2015.
Deşi sunt elemente care să permită calcularea termenului subiectiv de formulare a cererii, faţă de data 3 aprilie 2015 (plic de depunere la poştă) este depăşit şi termenul obiectiv de formulare, care este de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Contestatoarea arată că a luat cunoştinţă de proces pe data de 20 martie 2015, când a primit la domiciliul ales din Cluj-Napoca, str. Alba Iulia, adresa Primăriei Timişoara şi, astfel, până la primirea acesteia a fost In imposibilitate de a cunoaşte existenţa procesului.
Cum s~a arătat mai sus, contestatoarea (în calitate de recurentă reclamantă) a formulat cerere de comunicare a deciziei de recurs, care a fost expediată la adresa indicată drept domiciliu.
Totodată, contestatoarea a fost reprezentată de avocatul R.F. la termenul când s-a judecat recursul, respectiv 5 mai 2009, în baza delegaţiei avocaţiale depuse la fila 5 din dosar. Din împuternicirea avocaţială nr. 398 din data de 9 iunie 2008 reiese că di. avocat R.F. este împuternicit de clienta G.M.F., în baza contractului de asistenţă juridică din 21 ianuarie 2008, să o reprezinte în faţa instanţei în toate fazele procesuale, inclusiv în recurs, în procesul cu Primarul municipiului Timişoara.
Înalta Curte constată astfel că nu este fondată cererea de repunere în termenul de declarare a contestaţiei în anulare.
În condiţiile în care decizia de recurs, care este o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost pronunţată la data de 5 mai 2009, iar contestaţia a fost formulată la data de 3 aprilie 2015, se constată că s-a depăşit termenul procedural de formulare - atât termenul de 15 zile de la data când contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărâre, cât şi termenul de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, Înalta Curte urmând să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a contestaţiei în anulare.
Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea G.M.F. împotriva Deciziei nr. 5164 din data de 5 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1573/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1476/2015. Civil → |
|---|
