ICCJ. Decizia nr. 1485/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1485/2015
Dosar nr. 239/309/2015
Şedinţa din camera de consiliu din 2 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Simleul Silvaniei la data de 23 februarie 2015, creditoarea-cesionară E.O.S. I. R. Gmbh prin mandatar SC E.O.S. K.S.I. R. SRL, a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contract linie de credit şi garanţie E.R. din data de 26 februarie 2007, încheiat între creditoarea I.N.G. B. N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti şi debitorul G.R.
În drept, s-au invocat prevederile art. 6401 C. proc. civ.
Prin Încheierea de şedinţă nr. 113/C din 27 februarie 2015, Judecătoria Şimleul Silvaniei a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, conform art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de învestire cu formula executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.
În această materie competenţa teritorială este alternativă. în prezenta cauză creditoarea are sediul în Bucureşti, sector 1, iar debitorul în Iaşi aşa cum rezultă din notificarea cesiunii de creanţă şi dovada comunicării acesteia şi nu în Simleul Silvaniei. Deşi creditoarea avea posibilitatea să aleagă între două instanţe competente legal raportat la sediul creditorului şi domiciliul debitorului şi anume, judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi, aceasta a sesizat Judecătoria Simieul Silvaniei cu nesocotinţa dispoziţiilor art. 6401 alin. (2) teza I din C. proc. civ.
Pe cale de consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului.
Prin Încheierea nr. 2528/CS din 30 mai 2015, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Şimleul Silvaniei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
Instanţa a reţinut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că sediul creditoarei este în Bucureşti, sector 2, iar domiciliul debitorului este în localitatea Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj (conform verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D).
Într-adevăr, debitorul a avut stabilită reşedinţa în mun. laşi în perioada 2007-2008, însă la stabilirea competenţei instanţei ce soluţionează cererea de investire cu formulă executorie se are în vedere domiciliul debitorului de la data formulării cererii, în prezenta cauză debitorul având domiciliul în localitatea Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 6401 C. proc. civ. reglementează o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă, să soluţioneze cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediu! creditorului, fie judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.
Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ., „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."
Acest text legal consacră posibilitatea de opţiune a reclamantului în alegerea instanţei, deoarece, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă, competente.
În speţă, prin cererea de învestire cu formulă executorie formulată de creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL a fost indicat domiciliul debitorul G.R. în localitatea Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj, adresă cu care figurează şi în baza de date a D.E.P.A.B.D., începând cu data de 18 iulie 2007, astfel cum reiese din fişa de evidenţă de la fila 6 din dosarul Judecătoriei laşi,
Din actele dosarului rezultă rezidenţa în municipiul laşi, însă numai pe perioada 15 ianuarie 2007 - 18 iulie 2007, în care a fost încheiat contractul de credit şi garanţie din data de 26 februarie 2007, nu şi la data formulării prezentei cereri. Notificarea cesiunii de creanţe din 30 mai 2013, comunicată debitorului la adresa din municipiul Iaşi, unde avea reşedinţa la data întocmirii actelor, a fost restituită (filele 13-15 din dosarul Judecătoriei Şimleul Silvaniei).
Astfel fiind, de vreme ce creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL şi-a exprimat dreptul de opţiune consacrat de art. 116 C. proc. civ. şi a învestit cu soluţionarea cererii de învestire cu formulă executorie a titlului executoriu pe care îi deţine Judecătoria Şimleul Silvaniei, ca instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul debitorului său, această instanţă are competenţa să soluţioneze o asemenea cerere.
Având în vedere considerentele expuse, în raport de art. 6401 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., introdus prin pct. 20 din Legea nr. 138/2014 şi art. 116 din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Şimleul Silvaniei, competenţa de soluţionarea a cererii de învestire cu formulă executorie formulate de SC E.O.S. K.S.I. R. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de creditoarea SC E.O.S. K.S.I. R. SRL în contradictoriu cu debitorul G.R., în favoarea Judecătoriei Şimleul Silvaniei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1478/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1486/2015. Civil → |
|---|
