ICCJ. Decizia nr. 1301/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1301/2015
Dosar nr. 1153/1/2015
Şedinţa publică din 15 mai 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată 3 decembrie 2010 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanţii l.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., C.V., B.I., B.A. şi A.D.M. au chemat în judecată pe pârâţii S.R., prin A.D.S., M. Tulcea, prin P., şi J. Tulcea, prin P.C.J. Tulcea, solicitând obligarea acestora să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenurile şi construcţiile pe care le ocupă, respectiv averea imobilă, în suprafaţă de 50 ha, dobândită în proprietate de autorul reclamanţilor prin actul de vânzare-cumpărare, autentificat la Tribunalul Tulcea, sub nr. 880 din 30 aprilie 1946, transcris sub nr. 1562/1946.
Prin sentinţa civilă nr. 743 din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Tulcea a respins excepţia privind in admisibilitatea acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S. Bucureşti şi excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale, ca nefondate.
A respins acţiunea principală şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul J. Tulcea, prin P.C.J. Tulcea, ca nefondate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia l civilă, prin decizia nr. 91/ C din 6 noiembrie 2013, a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamantul I.E.F., în nume propriu şi în calitate de reprezentant convenţional al reclamanţilor A.C.V., A.L.D., K.F., B.l., A.D.M., B.A., O.F. şi R.E.
Prin decizia civilă nr. 2146 din 9 iulie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanţii I.E.F., A.C.V., A.L.D., K.F., B.l., A.D.M., C.H., O.F., R.E. şi B.A.
Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul I.E.F. a formulat contestaţie în anulare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin decizia nr. 3312 din 26 noiembrie 2014, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, reţinând ca, prin criticile formulate, contestatorul nu a vizat greşeli materiale în sensul art. 318 teza 1 C. proc. civ., ci elemente ale cauzei care ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii, respectiv greşeli de judecată.
La data de 05 ianuarie 2015, contestatorul B.l. a formulat o primă contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (l) pct. 1 C. proc. civ., invocând faptul că instanţa a judecat contestaţia în anulare fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, atâta vreme cât citarea sa şi comunicarea actelor de procedură s-a realizat la domiciliul contestatorul ui din respectivul dosar, I.E.F., iar nu la domiciliul său. A arătat că a avut calitatea de intimat în acea cauză, deşi pe tot parcursul judecării dosarului nr. 4379/88/2010, a avut aceeaşi calitate procesuală cu l.E.F. şi pană. În faza apelului, inclusiv, a avut domiciliul procesual ales la domiciliul acestuia, iar din faza recursului nu a mai avut domiciliul procesual comun. De asemenea, a mai arătat că şi în faza contestaţiei la executare, l.E.F. nu doar că nu a avut niciun mandat din partea sa, ci dimpotrivă, a avut poziţii procesuale opuse (având calitatea de intimat în contestaţia acestuia), deci, atât legal cât si logic, ar fi fost imposibil să mai aibă domiciliul procesual la acesta.
Prin decizia nr. 733 din 13 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestaţia formulată de B.I. împotriva deciziei nr. 33I2 din 26 noiembrie 2014 a aceleiaşi instanţe a fost respinsă, ca lipsită de interes, reţinându-se că, în promovarea contestaţiei în anulare de către B.I., aceasta nu justifică un interes legitim, direct şi personal, întrucât, în contestaţia în anulare formulată de I.E.F. împotriva deciziei nr. 2146 din 9 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, acesta a avut calitate de intimat şi deci o poziţie procesuală potrivnică celei a contestatorului.
La data de 20 martie 2015, contestatorul B.I. a promovat o nouă cerere de contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3312/26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, identică ca motivare cu cea soluţionată anterior,
Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, sub nr. 1153/1/2015.
Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca inadmisibilă, iar intimatul Judeţul Tulcea a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei
La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza eu prioritate, față de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are aceiaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în. aceeaşi calitate. Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, în scopul de a se realiza o bună administrare a justiţiei.
În speţă, contestatorul B.I. a formulat două contestaţii în anulare identice, formulate împotriva aceleiaşi decizii nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, existând astfel tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 321 C. proc. civ., „Nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat ia data celei dintâi”.
Or, examinând cererile contestatorului, Înalta Curte constată că, în cadrul noii contestaţii, nu au fost invocate motive noi de nulitate a deciziei a cărei anulare se cere.
De altfel, legea procedurală nici nu ar permite contestarea succesivă a unor decizii având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare formulate, succesiv şt repetat, în aceeaşi cauză, exercitarea căii extraordinare de atac de această manieră excedând scopului prevăzut de către legiuitor, deoarece legea nu reglementează posibilitatea uneia din părţile procesului să exercite de mai multe ori aceeaşi cale de atac.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că în cauza este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. vechi, în condiţiile în care anterior, prin decizia nr. 733 din 13 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca lipsita de interes, contestaţia în anulare, întemeiată pe aceleaşi motive, formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin urmare, având în vedere considerentele sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 166 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, pentru autoritate de lucru judecat, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.l. împotriva deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1303/2015. Civil → |
|---|
