ICCJ. Decizia nr. 1486/2015. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1486/2015
Dosar nr. 3941/90/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 2 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 10 noiembrie 2014, reclamanta P. (fostă B.) S. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul justiţiei, Curtea de Apel Craiova., Tribunalul Gorj şi Tribunalul Olt, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea sumelor necesare plăţii dobânzilor legale, pentru sumele datorate (diferenţe salariale restante devenite creanţe, constatate prin titluri executorii - hotărâri judecătoreşti), pe ultimii trei ani anterior promovării prezentei cereri de chemare în judecată şi în continuare, p&m la data plăţii efective, sumele de banii solicitate cu titlu de dobândă să fie determinabile în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, determinarea acestora urmând a se face ulterior, cu ocazia executării.
Prin sentinţa civilă nr. 80 din 22 ianuarie 2015, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei către Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a constatat că reclamanta solicită plata unor dobânzi legale aferente unor drepturi salariale restante, solicitare ce se subsumează unui litigiu de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale de competenţă prevăzute de art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora:„Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă, se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locui de muncă reclamantul."
Întrucât, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu îşi are nici domiciliul şi nici iocui de muncă în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea, această instanţă nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza.
Dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamanta nu îşi desfăşura activitatea, la data formulării cererii de chemare în judecată, la instanţa competentă sa soluţioneze prezenta cauză, respectiv la Tribunalul Dolj, ci la Curtea de Apel Craiova, după cum rezultă din probatoriul de la dosar.
Tribunalul Dolj, învestit cu soluţionarea pricinii, prin sentinţa civilă nr. 284 din 5 mai 2015, a admis necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
În motivare, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. şi faptul ca instanţele se diferenţiază teritorial prin sintagma circumscripţie, iar Tribunalul Dolj face parte din circumscripţia Curţii de Apel Craiova. In aceste condiţii oricare ar fi soluţia la care se opreşte instanţa de fond, calea de atac împotriva hotărârii se va îndrepta tot către instanţa la care funcţionează reclamanta.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."
Aceste dispoziţii legale au un caracter imperativ şi obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.
Noţiunea de "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" prevăzută de textul legal enunţat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecăţii, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita carurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare.
În speţă, este adevărat că judecătorul care are calitatea de reclamant nu funcţionează la Tribunalul Dolj - competent material în primă instanţă să soluţioneze litigiul, însă apelurile declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Dolj ar urma să se judece la Curtea de Apel Craiova, aşadar la instanţa unde funcţionează reclamanta, în conformitate cu dispoziţiile art. 214 şi art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu poate fi interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se şi la instanţele superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege.
Faţă de cele ce preced, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa de soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei având ea obiect acţiunea formulată de reclamanta P. (fostă B.) S. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj şi Tribunalul Dolj, în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.
← ICCJ. Decizia nr. 1485/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1490/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|