ICCJ. Decizia nr. 1501/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1501/2015
Dosar nr. 1702/1/2015
Şedinţa publică din 2 iunie 2015
Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 17 februarie 2012, reclamanta H.G. a solicitat instanţei rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP M.M.C., sub nr. 385 din 24 martie 2009, încheiat între H.C.A. şi H.G., în calitate de vânzători şi SC H.I. SRL, în calitate de cumpărătoare, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară contractului; radierea din CF nr. x1 a localităţii Găvojdia, nr. cad. x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL şi întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor din contractul de vânzare-cumpărare menţionat, în data de 09 august 2007.
Prin Sentinţa civilă nr. 916 din 28 martie 2012 a Judecătoriei Lugoj s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta H.G., în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL în insolvenţă, reprezentată de Cabinet Individual de Insolvenţă U.A.R., în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin Sentinţa civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 471/252/2012 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta H.G., având ca obiect rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare din 24 martie 2009 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară contractului, respectiv radierea din CF nr. x1 a localităţii Găvojdia, nr. cad. x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL şi întabularea dreptului de proprietate al vânzătorilor.
A fost admisă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de reclamanta H.G. în contradictoriu cu intervenientul H.C.A., dispunându-se rezilierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 385 din 24 martie 2009 de BNP M.M.C., repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. x1 a localităţii Găvojdia, judeţul Timiş reintră în patrimoniul reclamantei şi intervenientului ca bun comun şi radierea din CF nr. x1 a localităţii Găvojdia, număr cadastral x2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC H.I. SRL reprezentată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă U.A.R., fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar C.l.l. U.A.R. a declarat apel, iar prin Decizia civilă nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost admisă în fond cererea de intervenţie voluntară, accesorie formulată în interesul apelantei de creditoarea SC E. SRL.
A fost admis apelul formulat de pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar C.l.l. U.A.R.
A fost schimbată în tot Sentinţa civilă nr. 1844/PI din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 471/252/2012, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de reclamanta H.G., precum şi cererea de intervenţie în interes propriu, respectiv de chemare în judecată a altor persoane.
Prin Decizia nr. 3321 din 29 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta H.G. împotriva Deciziei civile nr. 77/2013 din 27 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa a constatat că nu se poate reţine susţinerea recurentei, potrivit căreia, motivarea instanţei de apel este "lipsită de logică" în condiţiile în care, în mod legal s-a apreciat de către această instanţă că prin decizii irevocabile s-a stabilit înscrierea în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei SC H.I. SRL a unei creanţe reprezentând cota parte de 1/4 ce i se cuvine reclamantei din preţul de vânzare a imobilului în litigiu, aceasta nemaiputând astfel solicita pe cale separată rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare a acestui imobil şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, întrucât a obţinut deja repararea prejudiciului suferit prin înscrierea la masa credală cu suma cuvenită drept preţ al imobilului.
Împotriva acestei decizii, contestatorul H.C.A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 4 mai 2015.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., contestatorul susţine că domiciliul său este cel dovedit cu CI, eliberată la data de 01 iunie 2009 şi că pe tot parcursul procesului acesta a fost citat la o adresă greşită, respectiv cea din Bucureşti, str. I. sector 5, adresă la care nu a locuit şi nu locuieşte, sens în care apreciază că fosta sa soţie a indicat greşit adresa de domiciliu pentru a nu avea cunoştinţă despre judecata din apel, precum şi cea din recurs.
În opinia sa, contestaţia în anulare este întemeiată, fiind îndeplinită condiţia admisibilităţii acesteia, întrucât "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului", având în vedere că acesta nu a avut cunoştinţa de existenţa şi judecata recursului, sens în care nu a putut să formuleze apărări, fiind în imposibilitatea de a cunoaşte despre existenţa recursului.
Prin întâmpinarea depusă la data de 27 mai 2015 intimata SC E. SRL Moşniţa Nouă a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă în considerarea următoarelor argumente:
În condiţiile art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele arătate la pct. 1 şi 2, precum nerespectarea condiţiilor legale referitoare la citarea părţilor pentru ziua când s-a judecat pricina şi încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
În acest sens, pentru a fi incidente dispoziţiile evocate, respectiv neîndeplinirea procedurii "de chemare a părţii", pentru ziua când s-a judecat pricina, "potrivit cu cerinţele legii" este necesar ca orice neregularitate procedurală privitoare la citarea părţii, pentru ziua când s-a judecat cauza în fond, să poată constitui temei pentru exercitarea contestaţiei în anulare.
Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, iar nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor motive care au fost soluţionate de instanţă.
Astfel, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia părţile pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile limitativ prevăzute de lege, ea putând fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale, norme enumerate expres de legiuitor în cadrul art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare oferă părţilor un mijloc procedural eficient pentru a obţine o nouă judecată în cazul săvârşirii unor importante neregularităţi procedurale, de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialităţii, însă numai cele menţionate expres în cuprinsul celor două texte.
Contestatorul H.C.A. îşi întemeiază contestaţia în anulare formulată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că nu a avut cunoştinţă de existenţa şi judecata recursului, fiind citat la o adresă greşită la data judecării cauzei.
Din analiza dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că, pentru a fi incident acest text de lege trebuie îndeplinite cumulativ două cerinţe, respectiv ca partea care formulează contestaţie în anulare să nu fi fost citată conform dispoziţiilor legale, iar lipsa citării să aibă loc la termenul la care s-a judecat cauza.
Astfel, Înalta Curte constată că, pentru termenul din 17 decembrie 2012, când s-a pronunţat Sentinţa nr. 1844/PI de către Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 471/252/2012 se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a intervenientului în nume propriu H.C.A., din care rezultă că acesta a fost găsit la adresa din Bucureşti, str. I., sector 5, de către agentul procedural, M.V., căruia i s-a înmânat personal citaţia emisă în Dosarul nr. 471/252/2012, semnând pentru primirea acesteia, menţionând seria CI şi data eliberării acesteia la data de 01 iunie 2009, menţiuni ce corespund copiei CI. ataşate contestaţiei în anulare, astfel că, în situaţia schimbării domiciliului procesual trebuia înştiinţată instanţa, conform dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., care prevăd că "schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnicie prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului".
Din această perspectivă, rezultă că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., avute în vedere de legiuitor, motiv pentru care contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.C.A. va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.C.A. împotriva Deciziei nr. 3321 din 29 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 19/2015. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 1512/2015. Civil → |
|---|
