ICCJ. Decizia nr. 1521/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1521/2015
Dosar nr. 593/1/2015
Şedinţa publică din 5 iunie 2015
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2015 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuientul Primarul Municipiului Reşiţa a solicitat revizuirea deciziei nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivare s-a arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul L.I., precum şi de pârâţii Primarul municipiului Reşiţa şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 562/A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
S-a mai arătat că, ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, înscrisuri din care rezultă faptul că menţiunile din extrasul de CF nr. xx Cîlnic (A5, B7, B8, B9, B10) eliberat la data de 24 aprilie 2001 nu sunt conforme cu realitatea, respectiv imobilul nr. top T1 - arabil în Govândar, în suprafaţă de 3825 mp nu a fost în proprietatea numiţilor L.Ie., L.Io. şi L.V., antecesorii lui L.I., ci a fost în proprietatea numiţilor B.M., P.T. şi P.M., antecesorii lui C.P.M.
Deci, din conţinutul acestor înscrisuri, arată revizuientul, rezultă că imobilul de mai sus, nefiind proprietatea numiţilor L.Ie., L.Io. şi L.V., antecesorii lui L.I., consecinţa ce se impune este admiterea în parte a recursului declarat de revizuient împotriva deciziei nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă , respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L.I. prin care s-a contestat dispoziţia Primarului municipiului Reşiţa nr. 4855 din 22 noiembrie 2004, respectiv să se dispună anularea parţială a dispoziţiei Primarului municipiului Reşiţa nr. 1329 din 8 iulie 2013 în ceea ce priveşte acest imobil.
Prin înscrisul de la fila 69 a dosarului Înaltei Curţi, revizuientul a precizat că cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4681 din 21 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
La termenul de judecată din data de 8 mai 2015, Înalta Curte, faţă de precizarea revizuientului, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea prezentei cereri, excepţie pe care a admis-o pentru următoarele considerente:
Art. 323 alin. (1) C. proc. civ. dispune: „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere”, textul de lege introducând o normă de competenţă materială de ordine publică, imperativă.
Faţă de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat şi având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei decizii pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că, pentru soluţionarea cererii de revizuire, competenţa revine Curţii de Apel Timişoara.
Înalta Curte, văzând şi prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., va declina judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Primarul Municipiului Reşiţa împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Primarul Municipiului Reşiţa împotriva deciziei nr. 562 A din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1522/2015. Civil → |
|---|
