ICCJ. Decizia nr. 1557/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şi JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1557/2015
Dosar nr. 1717/1/2015
Şedinţa publica din 10 iunie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Jusfiţie, Secţia I civila, sub nr. 1717/1/2015, revizuentul B.C.D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, revizuentul a arătat că Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. 44842/3/2012 este potrivnică sentinţei nr. 8899 din 29 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în acelaşi dosar, prin care s-a statuat eu putere de lucru judecat că revizuentul a fost salariat al pârâtei SC R. SA în perioada 17 martie -16 iulie 2008 cu contract individual de muncă pentru funcţia de tehnician normare salarizare.
Revizuentul mai arată ea prin cele două hotărâri s-au statuat soluţii total diferite, sens în care apreciază că cele stabilite prin Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti încalcă puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, principiul disponibilităţii şi principiul legalei învestiri a instanţei.
Solicită anularea Deciziei nr. 1195 din 08 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi constatarea aceleiaşi situaţii reţinute prin Hotărârea nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, iar în completare, obligarea firmei să elibereze adeverinţa solicitată în care sa ateste toate detaliile raportului juridic de muncă dintre părţi care derivă din constatările de principiu ale instanţei nerecurate de părţi.
Revizuentul mai arată că prin Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 Curtea de Apel, pe baza unor considerente proprii contrare legii, prin invocarea unor dispoziţii legale ce nu constituie motiv de recurs, respectiv, art. 3045 C. proc. civ., şi după depăşirea termenului legal asupra constatărilor definitive şi irevocabile intrate în puterea lucrului judecat prin nerecurare a sentinţei nr. 8899 din 29 septembrie 2014, a anulat, în mod nelegal, considerentele acesteia.
Revizuentul a mai invocat practică judiciară naţională şi comunitară în materie, a prezentat ample considerente teoretice legat de obligaţiile angajatorului astfel cum sunt reglementate de C. muncii şi a reiterat apărări formulate de acesta cu prilejul dezlegării pe fond a cauzei.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisihilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire, în lipsa cărora cererea nu poate fi primită.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Condiţia contrarietăţii de hotărâri vizează acele hotărâri care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire şi care au fosî pronunţate în procese diferite, ea nefiind îndeplinită în situaţia în care soluţiile contrare au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în cadrul aceluiaşi ciclu procesual, când hotărârea dată în recurs o infirmă pe cea dată în apei sau în fond.
Or, în speţă, analizând hotărârile pe care revizuenlul le consideră contrare în cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că această condiţie de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, întrucât contrari etatea vizează două hotărâri judecătoreşti pronunţate în acelaşi ciclu procesual, respectiv, sentinţa nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosar nr. 44842/3/2012 şi Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunţata de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă în recursul având ca obiect sentinţa anterior menţionată, în cadrul aceluiaşi dosar, pe care, de altfel, a şi confirmat-o (fiind, deci, exclusă situaţia premisă a încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, aceea ca hotărârile în discuţie să conţină soluţii diferite, contrare).
Astfel, cele două hotărâri despre care se susţine că ar fi contrare, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sunt chiar cele pronunţate în soluţionarea litigiului de muncă dedus judecăţii în Dosarul nr. 44842/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, în fond şi recurs, fiind exclusă posibilitatea ca hotărârea ce a soluţionat recursul la sentinţă să încalce autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă - chiar şi In ipoteza în care soluţia sa ar fi contrară aceleia din sentinţă - deoarece singura hotărâre care este înzestrată cu acest efect este doar cea de recurs, care pune capăt şi tranşează definitiv procesul.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C. Daniel împotriva Deciziei nr. 1195 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1558/2015. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
