ICCJ. Decizia nr. 1585/2015. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1585/2015
Dosar nr. 4854/62/2009*
Şedinţa publică din 11 iunie 2015
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2009, pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantele F.E.P., P.M. şi P.I., prin curator P.M., au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantelor prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008, pentru exproprierea terenului proprietatea lor, situat în Râşnov, în suprafaţă de 468 mp, de la suma de 3.088,80 euro, la 16.380 euro, în echivalent în lei la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 220/S din 26 aprilie 2010, Tribunalul Braşov a admis acţiunea şi, în consecinţă: a dispus majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin art. 2 al Hotărârii nr. 169 din 1 iulie 2008 de stabilire a despăgubirii emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Judeţul Braşov - Consiliul Local Râşnov, de la suma de 3.088,80 euro (echivalentul sumei de 11.266,40 lei) la suma de 21.332 euro (echivalentul sumei de 91.243 lei) și a obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 1.650 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în baza H.G. nr. 426/2008 privind amplasamentul lucrării „Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Comarnic - Braşov, pe teritoriul localităţilor Râşnov şi Cristian, judeţul Braşov”, a fost emisă Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008 de către Ministerul Transporturilor - CN A.D.N.R. SA.
Prin această hotărâre au fost stabilite despăgubiri în favoarea reclamantelor în cuantum de 11.266,40 lei (echivalentul sumei de 3.088 euro), pentru imobilul expropriat în suprafaţă de 468 mp situat în Râşnov, categoria de folosinţă păşune extravilan, identificat sub nr. cadastral.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a concluzionat că despăgubirile ce se cuvin pentru terenul expropriat sunt egale cu suma de 14.040 euro aferentă terenului de 468 mp supus exproprierii şi suma de 7.297 euro aferentă diminuării valorii terenurilor rămase în proprietatea reclamantelor, ca urmare a lipsei de acces la parcela de 2.847 mp şi a instituirii restricţiei de construire pentru zona de protecţie a autostrăzii.
Prin Decizia civilă nr. 102/Ap din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA în calitate de reprezentantă a Statului Român împotriva sentinţei civile nr. 220 din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Braşov, a anulat sentința apelată și a reținut cauza spre judecare.
Curtea de apel a reținut că raportul de expertiză efectuat în faza de judecată în primă instanță a fost întocmit de un singur expert, cu încălcarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, ceea ce atrage nulitatea expertizei astfel efectuate și, pe cale de consecință, și anularea hotărârii pronunțate în baza acesteia.
Prin Decizia nr. 102/Ap din 10 iulie 2012, Curtea de Apel Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamante F.E.P., P.M., în nume propriu și ca reprezentant legal al reclamantei P.I. și continuată de reclamanții P.M. prin curator M.A.D., M.A.D. și F.C.A., a majorat cuantumul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008, de la suma de 3.088,80 euro (echivalentul sumei de 11.266,40 lei), la suma de 6.907 euro (echivalentul sumei de 30.530 lei) și a respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză este de 3.930 euro (17.370 lei), apropiată de cea stabilită prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008. Experții au avut în vedere oferte de vânzare a unor suprafețe din aceeași zonă, neputând obține în mod obiectiv acte de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamanți, instanța a constatat că acesta se ridică la suma de 2.977 euro, potrivit raportului de expertiză efectuat, și este compus din scăderea valorii economice, lotul unitar fiind fracționat în trei loturi, de lipsa accesului de la o parcelă la alta, a racordului la utilitățile existente, de limitarea folosinței și de instituirea unei zone de siguranță a autostrăzii care va diminua valoarea proprietății rămase.
Prin Decizia civilă nr. 113/Ap din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Brașov a respins cererea reclamanților M.A.D., F.C.A. și P.M. de completare a Deciziei nr. 102/Ap din 10 iulie 2012, prin care aceștia solicitau instanței să soluționeze cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin Decizia nr. 2002 din 05 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P.M., M.D.A. şi F.C.A. împotriva Deciziei nr. 113/Ap din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reținut că sunt fondate susținerile pârâtului referitoare la nulitatea raportului de expertiză întocmit în faza evocării fondului, după anularea sentinței și reținerea cauzei pentru soluționare în primă instanță.
Din baza de date a Ministerului Justiției (în cadrul căruia funcționează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare), pe care instanța o poate consulta în baza art. 862 C. proc. civ., rezultă că doamna E.R., cu specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, ce a fost desemnată de către reclamanți pentru a face parte din comisia de experți constituită de către instanța de apel, nu se regăsește în lista experților judiciari.
Nerespectarea de către instanță a art. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2000, dispoziții legale imperative, la constituirea comisiei de experți în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, în condițiile în care ar fi trebuit să se asigure că toți experții din comisie au calitatea de experți tehnici judiciari, atrage nulitatea raportului de expertiză întocmit și de o persoană care nu are această calitate.
În aceste condiții, hotărârea instanței de apel este nulă, pronunțată fiind cu nerespectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 coroborate cu art. 1 și 2 din O.G. nr. 2/2000, remediul pentru vătămarea procesuală suferită de parte fiind acela al efectuării unei noi expertize.
Instanța de recurs a constatat că sunt fondate și susținerile recurentului privind criteriile de calcul al despăgubirilor cuvenite reclamantelor în considerarea atât a terenului expropriat, cât și a suprafeței de teren rămase în proprietatea acestora.
Înalta Curte a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare practicate în zona în care este situat terenul expropriat, pentru aceeași categorie de folosință, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare - cumpărare încheiate în perioada efectuării expertizei.
În ceea ce privește criticile referitoare la criteriile de evaluare a prejudiciului pretins a fi fost produs terenului neexpropriat, rămas în proprietatea reclamantelor, modul de calcul aplicat de către experți și însușit de instanță nu este unul adecvat pentru determinarea despăgubirilor, deoarece, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, trebuie stabilit dacă terenul a suferit daune în urma exproprierii, luându-se în considerare și dovezile prezentate de proprietari.
În ceea ce privește recursul reclamantelor, s-a reținut că acesta vizează cea de-a doua decizie pronunțată de instanța de evocare a fondului, cu privire la cererea de completare a dispozitivului primei sentințe.
Cu toate că instanța a respins cererea de completare a dispozitivului, a analizat în fond cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, considerând că reclamantele nu sunt îndreptățite la restituirea onorariului achitat pentru o expertiză ale cărei concluzii nu au fost valorificate la adoptarea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată.
În aplicarea art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de administrare a probelor pot fi restituite, la cerere, părții care a beneficiat de o soluție favorabilă doar în măsura în care soluția a fost adoptată pe baza probelor respective, partea suportând ea însăși celelalte cheltuieli efectuate.
Or, în cauză, despăgubirile au fost acordate în cuantumul stabilit pe baza expertizei administrate în faza evocării fondului, după anularea sentinței, și nu a celei administrate în fața instanței care a pronunțat sentința anulată, iar onorariul de expert în etapa ulterioară anulării sentinței a fost achitat de către pârât.
Rejudecând cauza, prin Deciziei civila civilă nr. 911/Ap din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Braşov a admis în parte apelul declarat pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 220/S din 26 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul ca a admis în parte cererea de chemare în judecată, a majorat cuantumul despăgubirilor acordate prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008, de la suma de 3.088,80 euro, sau echivalentul în lei din ziua anterioară emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirii, la suma de 3.900 euro, echivalentul în lei la momentul executării obligaţiei și a respins restul pretenţiilor.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În legătură cu natura juridică a terenului expropriat, în urma adreselor efectuate de instanţă s-a stabilit că acesta este extravilan, categoria de folosinţă păşune, aspect ce a rezultat din adresa din 21 martie 2014 eliberată de Primăria Oraşului Râşnov.
Expertiza efectuată a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 8,35 euro/mp, astfel încât valoarea despăgubirilor este de 3907,80 euro, iar prejudiciul pentru suprafaţa de 638 mp afectată de expropriere este de 2.679,60 euro.
Conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,valoarea unitară a terenului nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator, respectiv de 6,6 euro/mp
Prin urmare, a apreciat instanța de apel, variantele de calcul, prin raportare la contractul de vânzare cumpărare din 07 iunie 2012 (la un preţ de 0,99 euro/mp), respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 august 2012 (la o valoare de 5,5 euro/mp) nu pot fi primite, urmând a fi acceptată opinia experţilor, conformă standardelor IVS 2011, rezultată din analiza de piaţă, şi care reține o valoare a despăgubirii de 3.900 euro (8,35 euro/mp).
În ceea ce priveşte cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul suferit, curtea de apel a reţinut că terenul reclamanţilor, în suprafaţă iniţială de 4.700 mp, a fost secţionat şi dezmembrat în trei parcele. Reclamanţii nu au depus dovezi din care să rezulte că nu vor putea folosi aceste parcele în scopurile agricole date de destinaţia şi categoria terenului. În cauză, nu s-a dovedit ce culturi s-au efectuat anterior litigiului, ce lucrări se realizează în prezent sau dacă terenul a fost sau nu cultivat.
Prin urmare, a concluzionat curtea de apel, faţă de destinaţia actuală a terenului şi în lipsa unor dovezi în legătură cu modul de folosire pe viitor a acestuia, despăgubirile solicitate de reclamanți în legătură cu prejudiciul suferit au fost în mod greșit admise de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs CN A.D.N.R. SA.
Prin motivele de recurs, pârâta formulează următoarele critici, pe care le întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
1. Nu există nicio dovadă care să justifice soluţia de majorare a cuantumului despăgubirii, în condiţiile în care singurele tranzacţii autentice depuse în acord cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 au dovedit justeţea cuantumului despăgubirilor oferite de expropriator.
În conformitate cu prevederile legale în materie, despăgubirea se stabileşte exclusiv prin raportare la preţul de tranzacţionare al unor imobile de acelaşi fel cu imobilul în litigiu, element care presupune imperativ analizarea unor contracte de vânzare-cumpărare autentice având ca obiect imobile având aceeaşi categorie de folosinţă cu imobilul expertizat şi același amplasament (în speţa, teren cu destinaţia păşune, situat în extravilanul localităţii Râşnov, jud. Braşov).
Soluţia instanţei de apel este întemeiată pe concluziile unui raport de expertiză judiciară întocmit cu nerespectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, valoarea stabilită de experţi (8,35 euro/mp) nu reflectă preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel cu imobilul în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză, ci este rezultatul analizării unor oferte de vânzare nepertinente şi speculative, iar nu a tranzacţiilor autentice aflate la dosarul cauzei.
În plus, potrivit probelor administrate în cauză, terenul în litigiu este situat în extravilanul localităţii Râşnov, jud. Braşov şi are categoria de folosinţă păşune. Cu toate acestea, experţii au utilizat pentru evaluarea terenului expropriat, comparabile care privesc terenuri ce sunt situate în intravilanul localităţii Râşnov şi au destinaţia construibil.
În acest sens, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 315 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile de îndrumare cuprinse în Decizia nr. 2002 din 05 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
2. Potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanţa de judecată este cea care stabileşte despăgubirea după primirea rezultatului expertizei evaluatorii, comparând oferta expropriatorului cu pretenţiile persoanelor expropriate.
Legiuitorul a statuat în mod foarte clar că, în cazul în care experţii vor stabili o valoare inferioară celei stabilite de către expropriator, instanţa de judecată nu va putea acorda o despăgubire mai mică decât cea propusă de expropriator (art. 27 alin. (1). din Legea nr. 33/1994).
per a contrario, atunci când valorile rezultate din interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 vor releva o valoare inferioară celei stabilite de către expropriator, se impune respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată.
În speţă, în contextul în care contractele de vânzare-cumpărare din 07 iunie 20.12 şi din 21 august 2012 relevau valori de 0,99 euro/mp şi de 5,5 euro/mp, iar expropriatorul a stabilit o despăgubire de 6,6 euro/mp, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, instanţa de judecată trebuia să respingă cererea de majorare ca fiind neîntemeiată.
Cu toate acestea, instanţa de apel a dat preferinţă raportului de expertiză, în dauna tranzacţiilor comunicate la dosarul cauzei, care dovedeau fără niciun dubiu justeţea cuantumului despăgubirii oferite de expropriatorii.
Recurenta solicită, în temeiul art. 274. alin. (1) C. proc. civ., obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile administrate de aceştia.”
Deși prin decizia pronunțată în finalizarea primului ciclu procesual, Înalta Curte a dispus ca în rejudecarea cauzei, instanța de apel să aibă în vedere aceste prevederi legale și să dispună efectuarea unui raport de expertiză în baza prețurilor de vânzare practicate în zona în care este situat terenul expropriat, pentru aceeași categorie de folosință, astfel cum rezultă din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada efectuării expertize, instanța de apel, întemeindu-şi hotărârea pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ. și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în cuprinsul acestui raport, experţii menţionează că au avut în vedere oferte de vânzare la care au aplicat corecții corespunzătoare, deși la dosarul cauzei au fost depuse contractele de vânzare-cumpărare din 21 august 2012 și din 14 mai 2013.
Or, din cuprinsul celor două contracte de vânzare-cumpărare menționate (ale căror date de încheiere sunt apropiate datei efectuării raportului de expertiză în cauză, spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare indicat de reclamanți și care este autentificat din 12 iulie 2007) rezultă o valoare de 5,5 euro/mp, respectiv de 7 euro/mp, în condițiile în care prin Hotărârea nr. 169 din 01 iulie 2008, s-a propus acordarea unor despăgubiri de 6,6 euro/mp.
În aceste condiții, instanța de apel trebuia să facă aplicarea art. 27 din Legea nr. 33/1994, urmând ca în comparația pe care, în temeiul acestor dispoziții legale, avea obligația să o facă între oferta expropriatorului și pretențiile formulate de reclamanți, să aibă în vedere valoarea terenului stabilită în condițiile art. 26 din același act normativ.
Cât timp, din contractele autentice de vânzare-cumpărare menționate și care trebuiau avute în vedere în aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, rezulta o valoare cuprinsă între 5,5 euro/mp și 7 euro/mp, iar valoarea oferită de expropriator prin hotărârea contestată este de 6,6 euro/mp, instanța trebuia să respingă cererea reclamanților de majorare a cuantumului despăgubirilor acordate.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 26-27 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte va admite recursul declarat și va m odifica, în parte, decizia atacată, în sensul că, în baza art. 294 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 220/S din 26 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, și va schimba în tot sentinţa atacată, respingând cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților formulate în legătură cu prejudiciul cauzat prin expropriere, Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, curtea de apel a apreciat că aceste pretenții sunt nejustificate, fiind în mod greșit admise de prima instanță.
Cât timp partea care avea interes nu a înțeles să formuleze recurs în legătură cu dezlegarea dată de curtea de apel în acest sens, Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar de legalitate al deciziei pronunțate de instanța de apel sub aspectul menționat și, prin urmare, va păstra celelalte dispoziții ale deciziei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., vor fi obligă intimaţii reclamanţi la plata sumei de 11.402 lei, cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă, reprezentând onorarii de expert (500 lei - fila 152, dosar Tribunalul Brașov, 3.600 lei - filele 163, 195 și 275, dosar Curtea de Apel Brașov, în primul ciclu procesual și 7.302 lei - filele 38 și 184, dosar Curtea de Apel Brașov, în al doilea ciclu procesual).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei civile nr. 911/Ap din 12 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică, în parte, decizia atacată, în sensul că admite apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 220/S din 26 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă.
Schimbă în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Obligă intimaţii reclamanţi M.D.A. şi F.C.A. la plata sumei de 11.402 lei, cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă CN A.D.N.R. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1581/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1590/2015. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
