ICCJ. Decizia nr. 1812/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1812/2015
Dosar nr. 41889/3/2014
Şedinţa din cameră de consiliu de la 23 septembrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, din 2 decembrie 2014 sub nr. 41889/312014 reclamantul C.G. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005 şi Legii nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, constatarea nulităţii Deciziei de invalidare nr. 1837 din 16 septembrie 2014 şi obligarea pârâtei să emită, în baza art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, decizia de despăgubire în dosarele înregistrate sub nr. 7255/CC/2005 şi 7319/CC/2005 la valoarea menţionată în dispoziţiile nr. 1588/2004 şi nr. 31/2005.
Prin Sentinţa nr. 292 din 3 martie 2015 pronunţata în Dosar nr. 41889/3/2014 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând că, în raport de locul situării imobilului, de faptul că obiectul contestaţiei îl reprezintă decizia de invalidare a unor dispoziţii emise de primărie, iar dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu tranşează cu claritate noţiunea de "entitate", instanţa competentă în soluţionarea pricinii este cea de la locul situării imobilului, în speţă, Tribunalul Bacău.
Prin Sentinţa nr. 729/D din 15 iunie 2015 pronunţată în Dosar nr. 41889/3/2014 Tribunalul Bacău, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că în cazul cererii având ca obiect anularea unei dispoziţii emise de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea aceleiaşi entităţi la emiterea deciziei de despăgubire, competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii care a emis decizia contestată, în speţă, Tribunalului Bucureşti.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru argumentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 2 decembrie 2014, reclamantul C.G. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, anularea Deciziei de invalidare nr. 1837 din 16 septembrie 2014 şi obligarea pârâtei să emită, în baza art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, decizia de despăgubire în dosarele înregistrate sub nr. 7255/CC/2005 şi 7319/CC/2005 la valoarea menţionată în dispoziţiile nr. 1588/2004 şi nr. 31/2005.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce constituie temeiul juridic al cererii introductive de instanţă, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Instanţele aflate în conflict analizează din perspective diferite noţiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conţinutul textului legal anterior citat, însă, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei de invalidare nr. 1837 din 16 septembrie 2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidenţă că, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitent a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură. Prin urmare, în acord cu prevederile normei legale menţionate, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.
Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, respectiv, în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2015. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1764/2015. Civil → |
|---|
