ICCJ. Decizia nr. 2169/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2169/2015
Dosar nr. 707/54/2015
Şedinţa publică din 13 octombrie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 8 iulie 2014, reclamanta D.A.E. a chemat în judecată pe pârâta D.S.V.S.A. Dolj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate încheiat pe durata nedeterminată Contractul individual de muncă din 5 mai 2007 începând cu data de 1 ianuarie 2010.
Prin Sentinţa nr. 338 din 27 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta D.A.E. în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. Dolj.
Prin Decizia nr. 2.127 din 28 aprilie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D.A.E. împotriva sentinţei tribunalului.
La data de 18 mai 2015, pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de reclamanta D.A.E. împotriva Deciziei civile nr. 2.127 din 28 aprilie 2015, invocând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, revizuenta a arătat că, Curtea de Apel Craiova a pronunţat hotărâri potrivnice în cauze având acelaşi obiect. Prin Decizia nr. 1.206 din 7 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 12224/63/2014 şi prin Decizia nr. 1.205 din 7 aprilie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 12193/63/2014, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile promovate de D.S.V.S.A. Dolj.
Revizuenta apreciază că a fost discriminată faţă de alţi colegi ai săi din cadrul D.S.V.S.A. Dolj, cât şi din cadrul altor D.S.V. din ţară care au hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-au constatat încheiate pe durată nedeterminată contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în aceleaşi condiţii cu al său şi în baza aceloraşi acte normative, depanând mai multe hotărâri judecătoreşti în acest sens.
Consideră revizuenta că jurisprudenţa contradictorie şi diferenţa de tratament dintre ea şi colegii săi care au hotărâri judecătoreşti favorabile poate fi asimilată unei discriminări în sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Decizia nr. 3.074 din 29 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a decimat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta D.A.E. împotriva Deciziei civile nr. 2.127 din data de 28 aprilie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 22 iulie 2015, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar la termenul din 13 octombrie 2015, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, ce va fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ.:
Revizuenta D.A.E. a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 2.127 din data de 28 aprilie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata D.S.V.S.A. Dolj, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu alte decizii ale aceleiaşi instanţe de apel (Curtea de Apel Craiova), pronunţate în pricini similare (drepturi salariale), în privinţa altor salariaţi, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată cu revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidenţă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Or, câtă vreme în ipoteza susţinută de revizuentă se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiaşi instanţe pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi ce sunt salariaţi ai aceleiaşi intimate, nu se poate obţine anularea deciziei instanţei de apel, întrucât practica neunitară a unei instanţe nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru situaţia descrisă nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cel anterior şi a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.
Instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui ai asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un "apel deghizat", de natură a permite rejudecarea cauzei, pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni", constantă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.
Revizuenta nu poate susţine ca motiv de revizuire existenţa unei discriminări în sensul art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, faţă de legislaţia internă şi condiţiile expres prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior analizate.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentă D.A.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentă D.A.E. împotriva Deciziei civile nr. 2.127 din data de 28 aprilie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 99/2015. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 374/2015. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
