ICCJ. Decizia nr. 1821/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1821/2015
Dosar nr. 849/99/2014/a1
Şedinţa din camera de filtru din 16 septembrie 2015
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în Dosarul nr. 849/99/2014 s-a dispus suspendarea judecării apelului - declarat de Comuna Mironeasa în contradictoriu cu intimate SC I.C. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 572 din 10 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Iaşi având ca obiect pretenţii - până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr.11400/99/2013, reţinându-se în considerente că, sunt incidente dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că dezlegarea din prezenta cauză depinde de soluţia definitivă ce va fi dată în Dosarul nr. 11400/99/2013 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi, cele două cauze având temeiuri juridice diferite.
Împotriva încheierii menţionate mai sus, intimată SC I.C. SRL Iaşi prin administrator I.C. a declarat recurs.
Recurentul se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la, dispoziţiile art. 414. şi art. 483 din Noul C. proc. civ., instanţa de apel nu a verificat ce se, judecă în Dosarul nr. 11400/99/2013, în temeiul căruia a fost suspendată prezenta cauză mai ales că cele două cauze au temeiuri juridice distincte. Sub acest aspect, recurenta a susţinut în esenţă, că între cele două acţiuni nu există o strânsă legătură, acestea fiind total diferite una de cealaltă.
Recurenta a mai criticat contrarietatea considerentelor din încheierea atacată, în sensul că, deşi s-a reţinut că cele două litigii au temeiuri juridice diferite instanţa de apel a dispus suspendarea judecării apelului, cu nesocotirea gravă, a dispoziţiilor imperative vizând situaţia judecării unui litigiul în limitele cu care a fost învestită instanţa de apel. Indică art. 414 şi art. 483 din Noul C. proc. civ. în opinia recurentului, instanţa anterioară a nesocotit dispoziţiile legale privind suspendarea judecăţii în sensul că cele două acţiuni sunt paralele. Prezentul litigiu se referă la plata unui rest de plată datorat de partea adversă, pe când cel de-al doilea - în temeiul căruia s-a dispus suspendarea judecăţii - aflat pe rolul. Tribunalului Iaşi s-a invocate o culpă delictuală izvorâtă dintr-un eveniment străin contractului, care trebuie analizată în mod separate, fără ingerinţe în acţiunea privind plata preţului.
Intimata a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege. Înalta Curte a verificat condiţiile de formă în considerarea dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ. constatând că recursul declarat în cauză îndeplineşte condiţiile, de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii cererii de recurs, aşa cum rezultă din raportul întocmit în prezenta cauză.
Recursul este nefondat conform considerentelor ce se vor expune în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. , instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Suspendarea facultativă - cum este cazul în speţă - vizează o chestiune prejudicială, de a cărei soluţionare ar putea depinde şi hotărârea ce urmează să fie pronunţată în cauză.
În cauză, acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 11400/99/2013 aflat pe rolul Tribunalului Iaşi a fost formulată de reclamanta-intimată din prezenta cauză - în contradictoriu cu pârâta-recurentă din prezenta cauză - prin care s-a cerut obligarea pârâtei la plata unor sume, ca urmare a incendiului din data de 13 noiembrie 2011, reprezentând contravaloarea pagubelor materiale suferite în urma incendiului.
Izvorul obligaţiilor îl constituie obligaţiile ce rezultă din Contractul de achiziţie publică nr. 1038 din 23 decembrie 2009 încheiat de părţile din litigiu, având ca obiect refuncţionalizarea şi reparaţiile capitale la sediul reclamantei.
În timpul lucrărilor, a avut loc un incendiu în urma căruia s-au înregistrat pierderi reprezentând o mare parte din mijloacele fixe, obiecte de inventar şi documente. În urma refuzării pârâtei de a efectua lucrările, reparaţiile şi refuncţionalizarea sediului reclamantei; de readucere a acestuia în starea care a fost anterior producerii evenimentului, U.A.T. Mironeasa Iaşi a demarat acţiunea împotriva pârâtei, aşa cum s-a arătat mai sus. În acest sens, reclamanta din acest litigiu a depus înscrisuri doveditoare.
Prin cel de-al doilea demers judiciar, ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta SC I.C. SRL a chemat în judecată Comuna Mironeasa pentru obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 390.314,44 RON cu titlul de rest de plată neachitat. După cum se poate observa şi în cea de-a două acţiune izvorul obligaţiilor îl constituie Contractul de achiziţie publică nr. 1038 din 23 decembrie 2009, conform, căruia părţile au consfinţit drepturi şi obligaţii, pe care instanţa de judecată este obligată să examineze clauzele contractuale, indiferent de cauzele celor două acţiuni.
Din examinarea petitelor acţiunilor şi sentinţele pronunţate în ambele acţiuni, se poate observa cu uşurinţă că între cele două acţiuni există o strânsă legătură determinate de contractul de achiziţie, publică potrivit căruia părţile au convenit modul de derulare a al obiectului contractului, plus împrejurarea că după încheierea acestui, contract a avut loc incendiul.
Prin urmare, deşi cele două acţiuni au temeiuri juridice diferite izvorul obligaţiilor îl constituie, contractul de achiziţii publice încheiat de părţile litigante şi nu numai dar, sumele pretinse reprezintă tocmai, contravaloarea lucrărilor de remediere sau refuncţionalizare a sediului primăriei pârâte, precum şi faptul că acţiunea ce formează obiectul dosarului în baza căruia s-a dispus suspendarea judecăţii are prioritate şi soluţia pronunţată în acesta are o legătură indisolubilă cu prezentul dosar.
De remarcat că, recurenta este în confuzie, când susţine că acţiunile au temeiuri, diferite, aspect irelevant în cauză, în condiţiile în care instituţia suspendării facultative prejudiciale vizează ipoteza când dezlegarea cauzei depinde - în tot sau în parte - de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Pe de altă parte, această suspendare este lăsată la aprecierea instanţei şi are competenţa exclusivă să aprecieze dacă se impune sau nu suspendarea judecăţii, sigur în scopul realizării unei optime administrări a justiţiei, preîntâmpinarea unor hotărâri contradictorii sau unor hotărâri greşite.
Este adevărat că, motivarea încheierii atacate nu este amplu motivată precum pretinde, recurenta, însă, din examinarea considerentelor acesteia rezultă fără echivoc că, instanţa de apel a motivat sintetic şi concis în raport de susţinerile părţilor în dezbaterile publice consemnate în practicaua încheierii recurate în conformitate cu înscrisurile depuse la dosar.
Mai mult decât atât, trebuie evidenţiat faptul că, nu este nicio contrarietate în considerentele încheierii, privind temeiurile diferite ale acţiunilor care interesează legătura indisolubilă şi finalitatea prin pronunţarea hotărârii, cu respectarea dispoziţiilor legale pretins nesocotite.
Celelalte susţineri ale recurentei antamează fondul pretenţiilor ale celor două acţiuni, pe care Înalta Curte nu le poate examina, dat fiind că recursul este formulat împotriva încheierii de suspendare facultativă a judecăţii prezentului litigiu.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, soluţia instanţei de apel a fost dată în concordanţă cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. , situaţie în raport cu care urmează să se respingă ca nefondat recursul formulat de recurenta SC I.C. SRL împotriva Încheierii din 27 ianuarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC I.C. SRL împotriva Încheierii din 27 ianuarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă în Dosarul nr. 11400/99/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2015. Civil. Anulare act. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1875/2015. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
