ICCJ. Decizia nr. 1980/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1980/2015
Dosar nr. 953/324/2015
Şedinţa din camera de consiliu de la 30 septembrie 2015
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 24 februarie 2015, reclamanta G.G. a solicitat punerea sub interdicţie a soţului său, G.I., numirea sa în calitate de tutore şi autorizarea înstrăinării cotei părţi ce aparţine acestuia din imobilul situat în comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi.
În fapt, în motivarea cererii, petenta a arătat că soţul său suferă de Alzheimer, afecţiune încadrată în gradul de handicap grav, permanent şi nerevizuibil, care îl pune în imposibilitate să îşi reprezinte propriile interesele în relaţia cu terţii. De asemenea, a mai precizat că în prezent acesta beneficiază de îngrijire medicală în cadrul centrului medical specializat P.S.
Prin Sentinţa civilă nr. 642 din 18 martie 2015, Judecătoria Tecuci a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, argumentând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 935 din C. proc. civ., în vigoare la data sesizării instanţei, soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane, aparţine instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul. De asemenea a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererile privind ocrotirea persoanelor fizice date de Codul civil în competenţa instanţelor de tutelă şi de familie, se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Or, din cuprinsul contractului pentru acordarea de servicii de îngrijire şi asistenţă medicală nr. 18/05 octombrie 2013 încheiat cu SC. RS SRL Bacău, numitul G.I. este internat în centrul de îngrijire P.S. pe o perioadă nedeterminată, deci cu titlu permanent, în accepţiunea noţiunii de domiciliu apreciind că se înţelege şi locui unde o persoana trăieşte în mod permanent.
Prin Sentinţa civilă nr. 3828 din 17 iunie 2015, Judecătoria Bacău, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit art. 936 din Legea nr. 134/2010, cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie persoana respectiva îşi are domiciliul.
În speţă, persoana a cărei punere sub interdicţie se solicită are domiciliul în comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi, astfel, cum rezultă din conţinutul copiei de pe actul de identitate aflată la fila 6 a dosarului, adresă ia care îşi primeşte şi drepturile de asigurări sociale, respectiv pensia. Internarea sa medicală în baza contractului depus la dosar, nu poate fi apreciată ca reprezentând o modificare a domiciliului acesteia, de vreme ce aceasta nu a fost operată şi în cartea de identitate.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 133 pct. 2 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Obiectul judecăţii îl constituie punerea sub interdicţie a unei persoane majore, desemnarea unui tutore al acesteia şi autorizarea săvârşirii de către tutore a unui act de dispoziţie, fiind incidente dispoziţiile art. 168, art. 170 C. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, art. 114 alin. (1) şi (2) raportat la art. 94 lit. a) din C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 168 C. civ. " Soluţionarea cererii depunere sub interdicţie judecătorească se face potrivit dispoziţiilor C. proc. civ. ", iar potrivit art. 170 C. civ., prin hotărârea depunere sub interdicţie se desemnează şi un tutore al persoanei ocrotite.
Potrivit art. 936 C. proc. civ., "Cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane se soluţionează de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul. “
Potrivit art. 114 din C. proc. civ., cu denumirea marginală " Cereri în materie de tutelă şi familie” (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. (2) In cazul cererilor privind autorizarea de către instanţa de tutelă şi de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită priveşte un imobil, este, de asemenea, competentă şi instanţa în a cărei, circumscripţie teritorială este situat imobilul. în acest caz, instanţa de tutelă şi de familie care a pronunţat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanţei de tutelă şi de familie în a cărei circumscripţie teritorială îşi are. domiciliul sau reşedinţa cel ocrotit.
Art. 94 din C. proc. civ. prevede că Judecătoriile judecă: .1. în primă instanţa, ;a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel:
Textele instituie o normă specială de competenţă teritorială absolută în materia punerii sub interdicţie, mai exact o normă de ordine publică având în vedere că priveşte capacitatea persoanei fizice. Astfel, competenţa de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie a unei persoanei aparţine numai instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie aceasta îşi are domiciliul.
Chestiunea de drept care a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă priveşte interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în materia punerii sub interdicţie cu privire la o persoană lipsită de discernământ, aflată internată pe o durată nedeterminată, într-o unitate spitalicească.
Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 C. civ. potrivit căruia „Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală". De asemenea, art. 89 din acelaşi Cod prevede că „Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.
(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principala.
(3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt:
În cuprinsul dispoziţiilor art. 87 C. civ. legiuitorul a folosit termenul de "declarare", iar în cuprinsul dispoziţiilor art. 89 C. civ., când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului a folosit expresia "cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală".
Reiese deci, că noţiunea de domiciliu este legată de existenţa intenţiei manifestate de o persoane în sensul de a-şi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.
Adresa cu privire la care există prezumţia legală că numitul G.I. şi-a manifestat intenţia de a-şi stabili domiciliul este cea menţionată în cuprinsul buletinului de identitate, loc în care acesta a şi locuit efectiv până la internare. Conform menţiunilor din cuprinsul acestuia, G.I. are domiciliul în judeţul Galaţi, sat Cosmeşti, localitate aflată în circumscripţia judecătoriei Tecuci.
În aplicarea dispoziţiilor legale mai sus evocate, judecătoria Tecuci este competentă teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G.G. având ca obiect punerea sub interdicţie a soţului său G.I. (capăt de cerere principal), numirea sa în calitate de tutore şi autorizarea înstrăinării cotei părţi ce aparţine acestuia din imobilul situat în comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi (capete de cerere accesorii cererii principale în sensul art. 30 alin. (3) din C. proc. civ.).
Adresa la care G.I. se regăseşte în prezent, respectiv spitalul P.S., aflat în circumscripţia judecătoriei Bacău, nu poate fi asimilată noţiunii de domiciliu la care face referire art. 936 din C. proc. civ. câtă vreme nu a fost probată intenţia acestuia de a-şi stabili domiciliul la unitatea spitalicească P.S. unde este internat, conform art. 89 C. civ.
Este adevărat că în jurisprudenţa lor, atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au dat o interpretare extensivă noţiunii de „domiciliu”. Reiese, deci, că ambele instanţe au legat noţiunea de domiciliu, fie de declaraţia legală a persoanei dată în faţa autorităţilor publice, în cazul domiciliului legal, fie de adresa faţă de care persoana manifestă o anumită legătură emoţională, şi deci de existenţa unei manifestări de voinţă de avea domiciliul la o anumită adresă.
Prin urmare, nu orice adresă la care o persoană se regăseşte pentru o perioadă mai lungă de timp sau chiar pe perioada nedeterminată, din cauza unor împrejurări independente de voinţa şi consimţământul său, poate ti considerată adresa de domiciliu, cu atât mai mult cu cât internarea persoanei în centrul special datorată bolii psihice reprezintă o măsură de protecţie care poate înceta.
Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta G.G. având ca obiect punerea sub interdicţie a soţului său, G.I., numirea sa în calitate de tutore şi autorizarea înstrăinării cotei părţi ce aparţine acestuia din imobilul situat în comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi, în favoarea Judecătoriei Tecuci, ca instanţă în raza căreia se află domiciliul persoanei a cărei punere sub interdicţie se solicită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta G.G. având ca obiect punerea sub interdicţie a soţului său, G.I., numirea sa în calitate de tutore şi autorizarea înstrăinării cotei părţi ce aparţine acestuia din imobilul situat în comuna Cosmeşti, judeţul Galaţi, în favoarea Judecătoriei Tecuci.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1922/2015. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 2055/2015. Civil → |
|---|
