ICCJ. Decizia nr. 1986/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1986/2015
Dosar nr. 2014/198/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 30 septembrie 2015
Asupra recursului civil de faţă, în raport de dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Sentinţa civila nr. 5847 din 3 decembrie 2013, Judecătoria Brezai a declinat, în favoarea Tribunalului Vâlcea, competenţa soluţionării acţiunii prin care reclamanta Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Boişoara, prin Primar G.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Obştea de Moşneni Boişoara Găujani şi Comisia judeţeană de restabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii jud. Vâlcea, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/2002 emis pe numele pârâtei, de către Comisia judeţeană de restabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii jud. Vâlcea, precum şi a actelor premergătoare eliberării acestuia, respectiv procesul verbal de punere în posesie şi hotărârea Comisiei Judeţene de restituire a fondului funciar din 19 septembrie 2002.
Tribunalul Vâlcea, astfel învestit, prin Sentinţa civilă nr. 542 din 10 aprilie 2014, a respins acţiunea, constatând că reclamanta nu are calitatea procesuală activă.
Prin Decizia nr. 903 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia l civilă, a admis apelul declarat de G.N. - Primarul Comunei Boişoara şi de reclamanta Comisia locală de fond funciar Boişoara, prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 542 din 10 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 2014/198/2013, pe care a casat-o şi a trimis cauza, spre soluţionare în primă instanţă, Judecătoriei Brezoi.
Împotriva deciziei nr. 903 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civila, pârâta Obştea Moşnenilor Boişoara - Gaujani a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 20 martie 2015.
Învestită cu soluţionarea căii de atac a recursului, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil,
Raportul a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Intimata-reclamantă Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Boişoara, prin Primar G.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi a invocat faptul că Obştea Moşnenilor Boişoara - Gaujani nu mai este reprezentată de preşedintele P.N.R., care a încheiat contractul de asistenţă juridică cu avocatul care a redactat cererea de recurs, însă nu a depus înscrisuri în dovedirea acestor susţineri.
Recurenta-pârâtă Obştea Moşnenilor Boişoara - Găujani, prin apărător» a formulat „Punct de vedere” la raport, comunicat prin poşta electronică (email), prin care a susţinut că recursul este admisibil în principiu.
Recurenta-pârâtă Obştea Moşnenilor Boişoara - Gaujani a arătat că, prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că acţiunea reclamantei este una în materia specializată a aplicării fondului funciar, din punct de vedere al competenţei de soluţionare fiind supusă dispoziţiilor în această materie. însă, prin aceeaşi decizie, s-a reţinut că cererea a fost calificată drept patrimonială, evaluabilă, din punct de vedere al dispoziţiilor art. 483 pct. 2 C. proc. civ. (N.C.P.C.) şi cum valoarea indicată de părţi este de 642.350 lei, a fost dată cu drept de recurs.
Recurenta-pârâtă Obştea Moşnenilor Boişoara - Gaujani, în susţinerea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs, a invocat dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 18/1991, conform cărora „In toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operaţiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun şi nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol” prin raportare la art. 483 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. (N.C.P.C.).
Recurenta-pârâtă Obştea Moşnenilor Boişoara - Găujani a concluzionat că, faţă de obiectul acţiunii - constatarea nulităţii titlului de proprietate - regula de drept comun prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (N.C.P.C.) se aplică în speţă, recursul fiind admisibil.
Prin cererea înregistrată la dosar Ia data de 25 iunie 2015 (data poştei), B.V., în calitate de preşedinte al pârâtei Obştea Moşnenilor Boişoara - Găujani a învederat instanţei că renunţă la judecata recursului, invocând în drept art. 406 C. proc. civ.
Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 30 septembrie 2015, fără citarea părţilor.
Înalta Curte, cu privire la cererea de renunţare la judecata recursului formulată de B.V., în calitate de preşedinte al pârâtei Obştea Moşnenilor Boişoara - Gaujani, constată că nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 406 C. proc. civ. şi nu poate produce efecte juridice, nefiind ataşată procura specială care să consfinţească manifestarea de voinţă în acest sens a recurentei.
Recursul va fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.
În speţă, raportul juridic dedus judecăţii are ca obiect o acţiune în materia fondului funciar, respectiv acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. x/2002 emis pe numele pârâtei Obştea Moştenilor Boişoara - Găujani, precum şi a actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate, respectiv a procesului verbal de punere în posesie din 24 octombrie 2002 şi a hotărârilor comisiei judeţene de aplicare a legilor fundului funciar din 19 septembrie 2002.
Deşi recurenta-pârâtă a invocat, prin „Punctul de vedere”, că recursul ar fi admisibil în principiu, în raport de art. 63 din Legea nr. 18/1991 şi de art. 482 alin. (2) C. proc. civ., această susţinere nu poate fi primită, având în vedere că prin Legea nr. 247/2005 dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au fost modificate.
Astfel, potrivit art. 1 al Titlului XIII „Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, „în scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă.”
Art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ, prevede că „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecată birourilor de carte funciară.”
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile legale menţionate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că:
„(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului” sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.
Dispoziţiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziţii speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012, au incidenţă în cauza pendinte.
Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunţate în faza procesuala a apelului, în procesele funciare, nu simt supuse recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional în raport de prevederile art. 129 din Constituţie.
Totodată este de reţinut că normele procesuale privind sesizarea instanţei judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limita competenţelor atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului statuai prin art. 126 din Constituţie.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale menţionate, pentru considerentele expuse, se constată că Decizia nr. 903 din 21 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 214/198/2013 împotriva căreia a declarat recurs pârâta Obştea Moştenilor Boişoara - Găujani este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Obştea Moştenilor Boişoara - Găujani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Obştea Moştenilor Boişoara - Găujani împotriva Deciziei nr. 903 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, în Dosarul nr. 214/198/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2183/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1982/2015. Civil → |
|---|
