ICCJ. Decizia nr. 2101/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2101/2015
Dosar nr. 1299/288/2013
Şedinţa publică din 8 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data de 1 februarie 2013, reclamanţii B.N.N., B.V.V., B.N.I., B.N.E. şi U.N.M. au solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, I.C.C., Ex. Jud. B.D.T., Expert C.T., Exp. S.I., Primăria Comunei Frânceşti prin Primar, Instituţia Prefectului - Prefect N.M. şi Direcţia Silvică Vâlcea la repararea prejudiciului patrimonial şi moral în sensul obligării la plata sumei de 2,5 miliarde lei vechi ce reprezintă vătămarea suportului moral.
Reclamanţii au depus concluzii prin care au arătat că solicită obligarea Statului Român la plata daunelor morale în cuantum total de 2,5 miliarde lei vechi, câte 10.000 lei să fie obligat fiecare pârât, cheltuieli de judecată, înscrierea reclamanţilor pe anexa despăgubiri băneşti pentru fiecare reclamant în parte pentru terenul în suprafaţă de 0,7654 ha situat în pct. C., desfiinţarea sentinţelor pronunţate în dosarele civile nr. 11234/2004, 1597/2005 şi 346/R/2006 şi obligarea pârâţilor nominalizaţi să plătească către stat toate obligaţiile pentru faptele lor deosebit de grave.
Prin Sentinţa civilă nr. 3670 din 11 aprilie 2013, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea.
Împotriva Sentinţei civile nr. 3670 din 11 aprilie 2013, reclamanţii B.N.N., B.V.V., B.N.I., B.N.E. şi U.N.M. au formulat recurs, prin care au arătat că judecătoria şi tribunalul, nemaiavând dreptul să-şi retracteze hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă în dosarele civile nr. 11234/2004, 1597/2005, 346/R/2006, nu întruneşte autoritatea de lucru judecat. Au solicitat înaintarea dosarului spre forurile superioare competente - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La data de 25 septembrie 2013, recurenţii au solicitat declinarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât Judecătoria şi Tribunalul nu îşi mai pot retracta hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Tribunalul a analizat excepţia de necompetenţă în şedinţa publică din 7 octombrie 2013, pe care a respins-o, ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 992/R din 7 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost respins, ca nefondat, recursul.
Împotriva acestei decizii irevocabile au formulat recurs reclamanţii B.N.N., B.V.V., B.N.I., B.N.E. şi U.N.M.
În consecinţă, cauza a figurat pe rolul Curţii de apel Piteşti până la termenul de judecată din data de 13 februarie 2014.
Prin încheierea de şedinţă din 13 februarie 2014, judecata recursului a fost suspendată, potrivit dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruinţă din partea părţilor.
Prin Decizia civilă nr. 234 din 4 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, s-a constatat perimat recursul.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice alte cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva celor lipsiţi de capacitate, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an. Partea nu se socoteşte de vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Având în vedere că recursul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an, precum şi că actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, deoarece nici una dintre părţi nu a solicitat în scris judecarea în lipsă şi nici nu a cerut redeschiderea procesului, ţinându-se seama de prevederile art. 252 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii, urmează a se constata perimat recursul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.N.E., ce nu a fost motivat.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, stabilindu-se termen la 8 octombrie 2015.
Înalta Curte, la termenul din 8 octombrie 2015, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat împotriva unei decizii din recurs.
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
De asemenea, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac.
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului.
Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").
Cum decizia menţionată este irevocabilă, nefiind supusă recursului, rezultă că şi hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare îndreptată împotriva sa este tot irevocabilă şi, ca atare, potrivit legii ea nu poate face obiect al unui recurs, chiar dacă, s-a constatat ca fiind perimată.
Prin urmare, reţinându-se că Decizia nr. 234 din 4 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti este irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B.N.E. împotriva Deciziei nr. 234 din 4 iunie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2015. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 2102/2015. Civil → |
|---|
