ICCJ. Decizia nr. 2104/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2104/2015
Dosar nr. 1497/1/2015
Şedinţa publică din 8 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 7 din 13 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 889/39/2014, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta M.M. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2014 şi a Deciziei nr. 455 din 20 noiembrie 2014 a aceleiaşi instanţe, pronunţate în Dosarul nr. 612/39/2014/a1 şi, respectiv, în Dosarul nr. 612/39/2014.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin încheierea din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenta M.M., iar prin Decizia nr. 455 din 20 noiembrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, decizie irevocabilă, a fost anulată, ca netimbrată, o contestaţie în anulare a aceleiaşi petente.
În raport de aceste aspecte, instanţa a reţinut că cererea de revizuire formulată de revizuenta M.M. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 322 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre hotărârile atacate nu evocă fondul.
Împotriva acestei decizii a formulat "apel" petenta M.M.
Prin Decizia nr. 1003 din 3 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel", formulată de revizuenta M.M.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
De asemenea, conform prevederilor art. 129 din Constituţia României, împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac, în condiţiile legii.
În cauză, prin Decizia nr. 7 din 13 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta M.M. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2014 şi a Deciziei nr. 455 din 20 noiembrie 2014, pronunţate de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 612/39/2014/a1 şi, respectiv, în Dosarul nr. 612/39/2014.
Această decizie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi Decizia nr. 455 din 20 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.
Or, Decizia nr. 455 din 20 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, mai sus menţionată, prin care a fost anulată, ca netimbrată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.M. împotriva Deciziei nr. 334 din 9 iulie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, este irevocabilă, întrucât calea de atac de retractare soluţionată prin aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri irevocabile, dată într-o contestaţie în anulare.
În consecinţă şi Decizia nr. 7 din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, este irevocabilă.
De asemenea, şi încheierea din 19 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, prin care a fost soluţionată cererea de reexaminare formulată de petenta M.M. împotriva încheierii din 23 octombrie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, este irevocabilă, în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, care stipulează că asupra cererii de reexaminare, instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă.
Faţă de aspectele expuse, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este determinată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale.
Astfel, decizia supusă examinării în cauză este irevocabilă şi, prin urmare, nesusceptibilă de reformare pe calea apelului sau recursului.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea revizuită a fost pronunţată într-o cerere de revizuire, soluţionată în mod irevocabil de Curtea de Apel Suceava, calea de atac îndreptată împotriva acesteia este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. calea de atac intitulată "apel" de petenta M.M. a fost respinsă, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare M.M., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 17 aprilie 2015.
În motivarea contestaţiei în anulare, fără a invoca temeiul juridic pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac, contestatoarea se limitează a face doar o expunere a situaţiei de fapt şi a nemulţumirilor ei cu privire la litigiile purtate cu intimata. În esenţă, susţine că este văduvă, iar fiul său, M.L. nu este trecut ca moştenitor în registrul agricol, deşi deţine acte doveditoare cu privire la teren. Contestatoarea este nemulţumită că este atacată la domiciliul său de primarul localităţii Fălticeni şi de cei de la Comisia de fond funciar.
Înalta Curte, la termenul din 8 octombrie 2015, a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed.
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său să poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţă şi care s-a pronunţat asupra motivelor de casare invocate de parte.
Or, în speţă, susţinerile formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ., ci sunt, în esenţă, nemulţumirile sale care vizează modul de soluţionare a litigiului dintre părţi.
Prin reglementarea căii de retractare a contestaţiei în anulare, legea nu a urmărit, însă, să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă, pe motivul că s-a stabilit eronat situaţia de fapt ori s-a aplicat greşit legea.
Ca atare, criticile formulate de contestatoare nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menţionate ca motive de contestaţie în anulare.
Aşa fiind, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea M.M. împotriva Deciziei nr. 1003 din 3 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2102/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2106/2015. Civil → |
|---|
