ICCJ. Decizia nr. 2106/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2106/2015
Dosar nr. 2473/1/2015
Şedinţa publica din 8 octombrie 2015
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenţii D.C. şi D.C. au solicitat anularea Deciziei nr. 789 din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, considerând că este potrivnică Deciziei nr. 79 din 3 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, precum şi Sentinţei civile nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
În fapt, reclamanta C.A. a formulat la data de 26 iulie 2011 o acţiune civilă, în contradictoriu cu pârâta D.C., prin care a solicitat instanţei să constate deschisă succesiunea defunctei C.M. şi să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei.
Pe parcursul soluţionării cauzei, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu D.C.
Învestită cu soluţionarea cauzei Judecătoria T.C., prin Sentinţa civilă nr. A 180 din 11 aprilie 2013, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de D.C., dispunând partajarea bunurilor succesorale.
Tribunalul Gorj, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 79 din 3 februarie 2014 (rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 789 din 8 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă) a respins apelurile declarate de părţi.
Prin calea de atac cu care au învestit Înalta Curte, revizuenţii critică, de fapt, această dezlegare juridică, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la modul de întocmire a expertizei judiciare şi a celorlalte probe administrate.
Revizuenţii au indicat ca temei de drept al cererii lor, dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 4 şi 7 C. proc. civ.
La termenul din 8 octombrie 2015, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte va admite excepţia, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, trebuie menţionat că revizuenţii au indicat doar formal dispoziţiile art. 322 pct. l, 2 şi 4 C. proc. civ., întrucât nu au formulat motive care să poată fi încadrate în aceste dispoziţii legale, astfel că cererea va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Faţă de cererea formulată şi de motivele invocate, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare şi nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuenţii susţin că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu Decizia nr. 79 din 3 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj şi cu Sentinţa civilă nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
Prin aceste ultime două hotărâri, pronunţate în acelaşi dosar, s-a soluţionat fondul şi, respectiv apelul exercitat de părţi în cadrul aceluiaşi dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de aceiaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Astfel, acest motiv de revizuire sancţionează încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare dintre părţi se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din această situaţie nu se poate realiza decât prin revizuirea şi, concomitent, anularea ultimei hotărâri.
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri, atunci când există hotărâri potrivnice, este supusă, printre altele, condiţiei ca aceasta să fie dată în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, acestea fiind elementele caracteristice ale autorităţii lucrului judecat conform art. 1201 C. civ.
Prin sintagma "aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiei triplei identităţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat al celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Textul nu este aplicabil dacă prin hotărârile invocate nu s-au soluţionat cereri de chemare în judecată diferite, ci ele au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, dar în faze sau cicluri procesuale diferite.
Aceasta deoarece în cadrul aceluiaşi proces, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice, întrucât, chiar dacă, în diferite faze sau cicluri procesuale, soluţiile pot fi diferite de cele anterioare, în final o singură hotărâre pune capăt judecăţii.
În speţă, se constată că soluţiile atacate ca fiind contradictorii sunt date în aceeaşi cauză, în faze procesuale diferite, fără să fie încălcată autoritatea de lucru judecat, nefiind întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, cele trei hotărâri pretins potrivnice, respectiv Decizia nr. 789 din 8 mai 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Decizia nr. 19 din 3 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj şi Sentinţa civilă nr. 1180 din 11 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu Cărbuneşti au fost pronunţate în aceeaşi cauză, în faze procesuale diferite, respectiv fond, apel, recurs.
În realitate, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmăreşte reformarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greşită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.
Aşa fiind, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., soluţiile atacate ca fiind contradictorii fiind date în aceeaşi cauza în două cicluri procesuale.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii D.C. şi D.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 789 din 8 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, formulată de revizuenţii D.C. şi D.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2087/2015. Civil → |
|---|
