ICCJ. Decizia nr. 2165/2015. Civil. Divorţ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2165/2015
Dosar nr. 1228/1/2014
Şedinţa publică din 13 octombrie 2015
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 22 septembrie 2011, A.M. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 1.171 din 7 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
La data de 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând ca niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Prin Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a constatat perimată judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A.M. împotriva Deciziei civile nr. 1.171 din 7 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 3.179/180/2010, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A.M., considerând această hotărâre nelegală.
La termenul din data de 20 mai 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei şi nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
La termenul din data de 13 octombrie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 20 mai 2015.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Ca urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din data de 20 mai 2014, stabilit pentru soluţionarea recursului şi, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecăţii pricinii şi că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de revizuentul A.M. împotriva Deciziei nr. 8 din data de 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2134/2015. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2167/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
