ICCJ. Decizia nr. 2167/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2167/2015
Dosar nr. 1323/33/2014
Şedinţa publică din 13 octombrie 2015
Contestatorii L.C.D., T.D., C.B.A., R.C.I., R.V.H., Z.M.M., S.I.A., D.C., M.L., S.E., F.I.M. au formulat recurs împotriva Hotărârii din data de 4 decembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (3) şi art. 165 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii şi, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contestatorii au arătat că instanţa a aplicat, în mod greşit, normele de drept material prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, sub două aspecte:
I) Aplicarea greşită a normei de drept material "excepţia are legătură cu soluţionarea cauzei".
Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în justificarea legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, contestatorii au arătat că, prin contestaţia în anulare au contestat decizia din apel şi au solicitat anularea acesteia, întrucât soluţia de respingere a apelului împotriva sentinţei de fond este rezultatul unei erori materiale, întrucât procedura de comunicare a sentinţei de fond a fost viciată. Vicierea procedurii de comunicare a sentinţei rezultă din încălcarea dispoziţiilor art. 154 alin. (2) şi art. 163 alin. (3) C. proc. civ., adică a dispoziţiilor care reglementează procedura de comunicare a actelor de procedură unui destinatar care nu este găsit la domiciliul legal sau procesual, dar deţine o cutie poştală.
În mod greşit, instanţa învestită cu cererea de sesizare a instanţei constituţionale a apreciat că nu există o legătură între excepţia invocată şi cauza ce face obiectul Dosarului nr. 1323/33/2014 al Curţii de Apel Cluj, întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată au incidenţă în cauză.
II) Aplicarea greşită a normei de drept material "excepţia poate fi invocată în orice fază a litigiului".
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice fază a litigiului, respectiv în fond, în căile ordinare de atac şi în căile extraordinare de atac.
Drept consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată şi în contestaţia în anulare (cale extraordinară de atac).
Prin Dispoziţia din 4 decembrie 2014 (care se regăseşte în partea introductivă a Deciziei civile nr. 1.219 A din 4 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă), Curtea de Apel a respins cererea formulată de contestatori, de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 163 alin. (3) şi art. 165 C. proc. civ.
În motivarea acesteia s-a reţinut, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea prezentei cauze, având în vedere, pe de o parte, stadiul procesual al pricinii, şi anume discutarea aspectelor legate de admisibilitatea contestaţiei în anulare şi de interesul procesual în raport de acest moment, iar, pe de altă parte, că excepţia priveşte fondul contestaţiei, ce nu se justifică a fi abordat decât ulterior depăşirii fazei de admisibilitate.
Intimaţii au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege, fiind depusă prin poştă la data de 6 martie 2015, iar recursul comunicat la data de 5 februarie 2015, conform dovezilor de la dosar.
Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Recursul a fost declarat în termen, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 183 alin. (1) C. proc. civ., fiind depus prin poştă la data de 5 decembrie 2014.
Recursul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neimpunându-se aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normele care reglementează condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) C. proc. civ., fiind cuprinse în noţiunea de drept material.
Mai mult, dacă nu ar fi admisă această interpretare ar fi golite de conţinut prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, contrar principiului de interpretare logică "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat" (legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării).
Este nefondată excepţia lipsei de interes, invocată de către intimaţi cu motivarea că a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare, instanţa limitându-se la analiza admisibilităţii în principiu a acesteia, iar temeiurile legale au fost altele decât cele a căror neconstituţionalitate a fost invocată de către contestatori.
Interesul formulării unei cereri constă în folosul practic urmărit, care, în acest caz, rezidă în constatarea neconstituţionalităţii unor texte de lege. Dacă aceste texte de lege au legătură sau nu cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia, este o problemă care ţine de verificarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, şi astfel de fondul recursului.
În ceea ce priveşte recursul, este nefondat primul motiv prin care se susţine aplicarea greşită a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să privească o normă care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 2.951 din 31 martie 2014, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca tardiv formulat, prin Decizia civilă nr. 746 A din 10 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.
Împotriva acestei din urmă decizii reclamanţii au formulat contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 503 alin. (3) C. proc. civ. (dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale), eroarea materială constând în optica acestora în stabilirea eronată a momentului de la care a început să curgă termenul de apel, ţinând cont că procedura de comunicare a sentinţei de fond a fost viciată.
Excepţia de neconstituţionalitate a vizat dispoziţiile art. 163 alin. (3) şi art. 165 C. proc. civ. referitoare la procedura de comunicare prin depunerea comunicării în cutia poştală şi la data îndeplinirii procedurii.
Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în cadrul contestaţiei în anulare, aceasta, pentru a fi îndeplinită condiţia prevăzută în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, trebuia să privească o normă care să aibă legătură cu soluţionarea acestei căi de atac extraordinare.
În cadrul contestaţiei în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale) instanţa trebuie să verifice mai întâi dacă situaţia de fapt invocată reprezintă o eroare materială sau nu, or, dispoziţiile a căror neconstituţionalitate s-a invocat priveau rejudecarea excepţiei de tardivitate a apelului, prin raportare la interpretarea unor norme de drept procesual, astfel că în mod corect s-a apreciat că nu au legătură cu această etapă a procesului.
Doar dacă instanţa sesizată cu contestaţia în anulare aprecia că sunt îndeplinite condiţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. fiind vorba despre o eroare materială, cu consecinţa admiterii contestaţiei şi anularea deciziei contestate, doar în cadrul rejudecării apelului, şi eventual a excepţiei tardivităţii acestuia se putea aprecia că excepţia de neconstituţionalitate în cauză are legătură cu litigiul.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se susţine aplicarea greşită a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la condiţia ca excepţia de neconstituţionalitate să fie invocată în orice fază a litigiului, Înalta Curte l-a constatat nefondat având în vedere că instanţa nu a considerat inadmisibilă excepţia pe motivul că nu ar putea fi formulată în cadrul contestaţiei în anulare, ci pentru că ar excede problemelor ce pot fi puse în discuţie, conform art. 508 C. proc. civ., în faza procesuală a contestaţiei în anulare.
În consecinţă, în temeiul art. 495 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenţii la plata sumei de 5.505,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la filele 134,135 RON, către intimata S.R.R. - Studioul Regional Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei de interes.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii L.C.D., T.D., C.B.A., R.C.I., R.V.H., Z.M.M., S.I.A., D.C., M.L., S.E., F.I.M. toţi cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocaţi "N., Ş. şi A." (persoană însărcinată cu primirea corespondenţei A.F.), judeţ Cluj împotriva Încheierii din data de 4 decembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatele S.R.R. cu sediul în sector 1, Bucureşti şi S.R.R. - Studioul Regional Radio Cluj cu sediul în Cluj Napoca, judeţ Cluj.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 5.505,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.R.R. - Studioul Regional Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2165/2015. Civil. Divorţ. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2168/2015. Civil → |
|---|
