ICCJ. Decizia nr. 2168/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2168/2015
Dosar nr. 279/32/2015
Şedinţa publică din 13 octombrie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 964/C din 26 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul Liber C.E. Roman, în numele şi pentru membrii săi de sindicat A.G., A.A. ş.a. în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SA Bucureşti şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească salariaţilor reprezentaţi de sindicatul reclamant:
- diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuţi în Anexa nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 670 RON şi salariile încasate de aceştia pentru perioada 26 februarie 2011 - 31 decembrie 2011, în cuantum actualizat în funcţie de indicele de inflaţie de la data efectuării plăţii, precum şi dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite şi până la data plăţii efective;
- diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuţi în Anexa nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 700 RON şi salariile încasate de aceştia pentru perioada 1 ianuarie 2012 - 31 ianuarie 2013, în cuantum actualizat în funcţie de indicele de inflaţie de la data efectuării plăţii, precum şi dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite şi până la data plăţii efective;
- diferenţa dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficienţilor de ierarhizare a claselor de salarizare, prevăzuţi în Anexa nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, având ca bază de pornire clasa 1 de salarizare în raport de salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 750 RON şi salariile încasate de aceştia pentru perioada 1 februarie 2013 - 22 aprilie 2013, în cuantum actualizat în funcţie de indicele de inflaţie de la data efectuării plăţii, precum şi dobânda legală aferentă, calculată de la data la care trebuiau plătite şi până la data plăţii efective.
S-a luat act de renunţarea la judecarea cererii formulate de sindicatul reclamant în numele şi pentru membrul său C.M.F.
Prin Decizia nr. 162 din 25 martie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a admis apelul formulat de pârâta S.C. E.C. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 964/C din 26 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Neamţ.
A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată.
La data de 28 aprilie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bacău a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de reclamantul Sindicatul Liber C.E. Roman împotriva Decizia nr. 162 din 25 martie 2015, invocând în drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, revizuentul a arătat că decizia a cărei anulare o solicită este potrivnică altor două decizii pronunţate anterior de către instanţe în cauze similare, în contradictoriu cu pârâta SC E.C. SA, încălcând autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri.
Au fost invocate Sentinţa civilă nr. 1.204 din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova, confirmată prin Decizia civilă nr. 2.908 din 16 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, precum şi Sentinţa civilă nr. 3.397 din 11 aprilie 2013 a Tribunalului Teleorman, confirmată prin Decizia civilă nr. 321 din 21 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Prin Decizia nr. 616 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber C.E. Roman împotriva Deciziei nr. 162 din 25 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 23 iulie 2015, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar la termenul din 13 octombrie 2015, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, ce va fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ.:
Revizuentul Sindicatul Liber C.E. Roman a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. 162 din 25 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata SC E.C. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu alte decizii ale unor instanţe de apel (Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Bucureşti), pronunţate în pricini similare (drepturi salariale), în privinţa altor salariaţi, cauze soluţionate în contradictoriu cu aceeaşi intimată.
În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Or, câtă vreme în ipoteza susţinută de revizuent se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale instanţelor pronunţate în cauze similare (iar nu identice), în privinţa altor părţi ce sunt salariaţi ai aceleiaşi intimate, nu se poate obţine anularea deciziei instanţei de apel, întrucât practica neunitară nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru situaţia descrisă nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, faţă de cel anterior şi a cărui autoritate de lucru judecat o încalcă.
Instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un "apel deghizat", de natură a permite rejudecarea cauzei, pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni", constantă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată (de ex.), în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicalul Liber C.E. Roman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Liber C.E. Roman împotriva Deciziei nr. 162 din 25 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2167/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2163/2015. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
