ICCJ. Decizia nr. 2088/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2088/2015
Dosar nr. 57065/299/2014
Şedinţa din cameră de consiliu de la 7 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu la data de 6 iunie 2014 sub nr. 2748/275/2014 reclamantul B.I. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1349 C. civ., în contradictoriu cu pârâtul M.C., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 15.000 lei, ca urmare a tăierii de 16 copaci de esenţă conifer şi foioase din pădurea aflată în proprietatea reclamantului, situată în extravilanul comunei Soveja, fapt recunoscut de către pârât în cadrul Dosarului penal nr. 285/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu.
Prin Sentinţa nr. 1014 din 2 octombrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 2748/275/2014 Judecătoria Panciu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul/sediul pârâtul, în cauză acesta având domiciliul în Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 7359 din 23 aprilie 2015 pronunţată în Dosar nr. 57065/299/2014 Judecătoria Sector 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, având în vedere că reclamantul a ales dintre două instanţe deopotrivă competente teritorial, să-şi îndrepte acţiunea la Judecătoria Panciu, iar pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Panciu, alegerea reclamantului neputând fi cenzurată de către instanţă, ci doar de către partea adversă, situaţie ce nu se regăseşte în speţă.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (7) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, pentru argumentele ce succed:
Competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţă, respectiv, necompetenţa relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe (art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ.).
Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) din Noul C. proc. civ., în situaţia necompetenţei de ordine privată "partea care a tăcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declinarea competenţei". În această situaţie nici reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanţe competente.
În prezenta cauză, instanţa de judecată a fost învestită cu o acţiune personală în pretenţii, situaţie în care devin incidente atât normele ee reglementează competenţa teritorială relativă, cât şi cele care reglementează competenţa teritorială alternativă.
Potrivit art. 116 din Noul C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
Pe de altă parte, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 din Noul C. proc. civ. ce reglementează competenţa teritorială alternativă, "în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente ... instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".
Or, aşa cum s-a arătat, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la piaţa sumei de 15.000 lei, ca urmare a tăierii de 16 copaci de esenţă conifer şi foioase din pădurea aflată în proprietatea reclamantului, situată în extravilanul comunei Soveja, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Panciu.
Prin alegerea făcută de reclamanta Judecătoriei Panciu aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanţă posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă, instanţa de judecată sesizată neputând să îşi decline competenţa din oficiu.
Aceasta deoarece fiind vorba de o competenţă teritorială relativă, neinvocarea, de către pârât, în condiţiile art. 130 alin. (3) din Noul C. proc. civ., a excepţiei de necompetenţă teritorială prezuma împrejurarea că părţile au convenit tacit la prorogarea competenţei în favoarea instanţei sesizate.
În atare situaţie, norma de competenţă alternativă instituită de legiuitor pentru o mai bună administrare a justiţiei, coroborată cu norma ce reglementează alegerea de competenţă, determină ca instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina să fie Judecătoria Panciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2087/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2089/2015. Civil → |
|---|
