ICCJ. Decizia nr. 2181/2015. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2181/2015
Dosar nr. 42613/3/2014
Şedinţa din camera de consiliu din 13 octombrie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 8 decembrie 2014, reclamantul C.G. a chemat în judecată pârâţii A.N.R.P. şi C.N.C.I., solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 1.958/2014 emisă de pârâta C.N.C.I., obligarea A.N.R.P. la plata sumei reprezentând diferenţa dintre suma acordată prin decizia contestată şi suma de 400.015 RON cu titlu de despăgubire daune interese, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 460 din 2 aprilie 2015, Tribunalul Bucureşti. secţia a III-a civilă a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
În motivare, s-a reţinut că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 35 alin. (1), art. 34 şi art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Constanţa, această instanţă fiind cea mai în măsură a analiza contestaţia, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestaţiei îl constituie evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanţă.
Tribunalul Bucureşti nu poate fi competent din punct de vedere teritorial a reanaliza o situaţie de fapt şi de drept care a făcut obiectul unei proceduri derulate în raza de competenţă a unei alte instanţe din ţară, chiar dacă emitentul acestei decizii îşi are sediul în Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.720 din 6 august 2015, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta C.N.C.I. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea în parte a Deciziei de compensare nr. 1.958 din 21 octombrie 2014 emisă de C.N.C.I., astfel încât entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente. Cum sediul C.N.C.I. se află în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe.
Înalta Carte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Norma de competenţă incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanţe, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013.
Dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Se observă că instanţele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noţiunea de "entitate" folosită de legiuitor în conţinutul textului anterior citat.
Noţiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în sensul că are această semnificaţie şi C.N.C.I.
Întrucât, în cauză, Decizia de compensare nr. 1.958 din 21 octombrie 2014, contestată de reclamant, a fost emisă de C.N.C.I., iar potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituţie are calitatea de entitate învestită de lege, conform art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acestei entităţi.
Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripţia Tribunalului Bucureşti, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Argumentul potrivit căruia obiectul contestaţiei îl constituie evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către instanţa de la locul situării imobilului, nu are relevanţă sub aspectul stabilirii normei de competenţă incidentă în cauză.
În consecinţă, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripţia căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1848/2015. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2182/2015. Civil → |
|---|
